Setari Cookie-uri

atacul de panica si anxietatea, puneti intrebari si specialistii va raspund:)

“Batai puternice de inima…tremuraturi…palpitatii…senzatii de sufocare cu dureri, senzatie de presiune, apasare… Si stomacul se revolta! Ai ameteli, te clatini si simti ca te pierzi, parca nu mai esti tu?! Valuri de caldura…lipsa de control…frig, furnicaturi, amorteala! Si apare sentimentul de teama! Teama de a nu innebuni! Eterna frica de moarte! Propria moarte: un gand ingrozitor, ce te urmareste si iti consuma si ultimele clipe de liniste”. Cati dintre noi se recunosc in acest scenariu sumbru? Cati dintre noi am trecut acest prag? Unii poate ca doar am aruncat o privire in prapastie, altii ne-am retras, unii am ramas tintuiti pe loc, incatusati de abis sau, aparent am cazut prada lui…am cedat atractiei, ne-am abandonat “haosului” izvorat din teama de necunoscut. Care ar fi optiunile in astfel de momente in care ne simtim prea slabiti pentru a mai reactiona/ proteja in vreun fel?

Postat pe 28 Mai 2008 07:29
Fiecare om are fobiile lui.....iti e destul de greu sa te controlezi in astfel de momente...nu prea ai ce face...creieru iti cam joaca Feste iar logica iti e intunecata.In momente de genu asta eu cred ca ai nevoie de sprijinul altei persoane...nu cred ca iti poti induce singur calmul ...asa ca din puctul meu de vedere nu putem decat sa ne lasam ajutati...
corinuta1010
Postat pe 28 Mai 2008 12:42
ceva asemanator am patit si eu odata, dar eu nu stiam cum sa raman singura, nu vroiam ca nimeni sa ma vada in starea aceea. La mine s-a intamplat dupa un soc puternic si chiar am reusit sa ma calmez in momentul in care am ramas singura. In astfel de momente realizezi cata putere poate sa aiba un om. Dupa ce a trecut furtuna, am putut gandi cu un calm si o raceala care de-a dreptul m-au speriat
monica_moni
Postat pe 5 Iunie 2008 15:29
Geannie..am tot respectul pentru meseria ta...insa..consider ca un psiholog...nu face altceva decat sa-l ajute sa vada cauza...fobiei respective..si il ajuta sa gaseasca inlauntrul individului raspunsul ..Stii cand consider eu ca e nevoie de psiholog?? Sincer iti spun ..cand nu ai oameni langa tine..prieteni .. Si sunt de acord ca se intampla sa nu gasesti singur cauza..si rezolvarea...insa o temere..depresie..fobie..o poti depasi cu mult sprijin si multa multa dragoste din partea celor apropiati tie...Mult mai bine te poate ajuta o mama ..un prieten...sora..fratele...cei care te cunoasc..si stiu probabil cauza...si te pot ajuta sa descoperi mai usor..solutia...Eu personal nu cred ca am suferit vreun atac dasta de panica..si sper sa nu fiu in postura asta..insa...daca stii sa cauti in interior..sigur vei scoate la suprafata..totul...
mia_mia
Postat pe 6 Iunie 2008 00:11
din nefericire pt mine am facut un atac de panica cu mult timp in urma( drama de familie). am fost si pe la doctor dar cel mai mult m-a ajutat familia care a fost mereu alaturi de mine.si cred ca dupa nefericitul incident am devenit mai puternica si mai stapana pe mine si reactiile mele.asa ca resursele sa depasim astfel de incidente le gasim in noi.ca dc noi nu ne putem ajuta, nimeni nu poate sa o faca!

Postat pe 6 Iunie 2008 10:42
Am suferit cateva atacuri de panica.Recent pe 03 iunie am simtit ca lesin si dupa cateva secunde eram pe jos.In cadere am vazut pe barbatul meu ,si cum eram cu fata in jos,vroia sa ma intoarca cu piciorul.Nu stiu cat a durat,dar mi-am revenit si nu vroiam altceva decat sa vina salvarea,ma simteam foarte rau,dar sotul meu continuua sa zica ca ma prefac.Am incercat sa ies din casa ca sa cer ajutor, dar mi-a luat celularul si a inchis toate usile.Am lesinat iar si nu mai stiu cum am cazut,dar ma doare si acum capul.Am reusit sa scap pe use afara si m-am dus la Carabinieri,dar nu era nimeni,singura si disperata in strada pustie m-am indreptat spre cladirea ce eu credeam ca e spital,dar era o policlinica si nu m-a ajutat nimeni.Cu ultimele puteri m-am dus la Politie aici m-au primit si au chemat salvarea.Dupa ce mi-au luat tensiunea aveam 6 cu10 si mi-au facut o multime de gauri ca sa-mi ia sange pentru analize.Mi-au facut si test farmacologico si alcoolico, cand eu stateam inca rau si nu m-au ajutat cu nimic,mi-au facut dureri in plus..
Alta data mi s-a intamplat din somn .Nu mai aveam aer sa respir si sotul meu a chemat salvarea, a venit un medic care a zis ca el mi-a facut tot ce stia,dar eu incepusem sa inghet.Un filon de gheata ma cuprindea de la picioare in sus.M-am gandit acum mor si un calm incredibil era in sufletul meu.Astazi imi pare rau ca nu s-a intamplat...
cella_b
Postat pe 7 Iunie 2008 20:50
Buna,Geannie.Foarte inspirata ideea ta,sunt multi oameni care sufera astazi din cauza acestei "boli",insa nu se lasa ajutati.Merita sa recunoastem cand suferim si sa cerem ajutorul.Felicitari!!!!!!

Postat pe 7 Iunie 2008 22:33
Buna,Mia Mia!Sprijinul familiei este extrem de important,insa cei care studiaza cel mai bine,si cunosc metodele prin care se poate trece peste un astfel de moment in viata este chiar psihologul,asa ca orice om are nevoie de el,trebuie doar sa constientizeze acest lucru.Asa ca pentru un mai bun rezultat trebuie sa apelezi la psiholog,si sa beneficiezi si de sprijinul familiei.Toate cele bune.

Postat pe 7 Iunie 2008 22:37
Buna,Cella b!Este cumplit prin ceea ce ai trecut,insa nimic nu e mai frumos decat viata!Incearca sa treci peste aceasta problema si sa te bucuri de tot ceea ce te inconjoara.Toate cele bune.

Postat pe 7 Iunie 2008 22:44
Buna,Cella b!Este cumplit prin ceea ce ai trecut,insa nimic nu e mai frumos decat viata!Incearca sa treci peste aceasta problema si sa te bucuri de tot ceea ce te inconjoara.Toate cele bune.

Postat pe 7 Iunie 2008 22:44
Va multumesc din suflet pentru urarile si incurajerile voastre! Acum stiu ca nu mai vreau sa stau cu acest om si incepand de luni,cu ajutorul lui Dumnezeu,caci aici sunt singura,iar familie nu am,sunt morti toti,sper sa scap de viata asta si sa redevin o persoana normala, dar ma asteapta zile dure si mi-e frica ... mi-e tare frica ca nu rezist pana la capat..
cella_b
Postat pe 8 Iunie 2008 12:58
asa cum e ea cu bune si rele viata trebuie traita.nu trebuie sa gandesti negativ, ba dimpotriva trebuie sa lupti,trebuie sa dai dovada ca esti o femeie puternica si luptatoare care nu se lasa infranta de orice.de ce sa nu fii tu cea invingatoare?gandeste-te ca mai ai o viata inainte in care mai poti face multe.in astfel de momente toti spunem ca ar fi mai simplu sa renuntam dar eu una am invatat de la viata ca ORICE PROBLEMA ESTE FACUTA SA FIE REZOLVATA!asa ca eu sunt alaturi de tine si stiu ca va fi bine.
crissme
Postat pe 8 Iulie 2008 14:57
Draga doamna TEAMA NU SCHIMBA NIMIC CI NE FACE PE TOTI INACTIVI . Toate acestea sun procedee prin intermediul carora ne sabotam propria viata .A muri e ceva natural hotarat de domnul care ne iubeste si el nu hotaraste lucruri rele pentru noi . Nu cumva simtiti si dureri de inima ? Durerea aceea exista doar in mintea dvs. la fel cu celelalte simptome . Nu aveti nevoie de nici o substanta chimica ci doar gandind pozitiv va veti simti relaxata , in siguranta .Meditati asupra frazei "Accept si folosesc izvorul universal de energie".Aveti idee ca d-zeu e singurul care ne protejeaza de toate si ca e atotputernic (nu intarzie ca salvarea). N-am venit in lume ca sa stagnam .Acesta e un pacat

Postat pe 25 Iulie 2008 06:58
din cate am vazut inca mai exista persoane care prefera sa se trateze singure sau au impresia ca pot gasi singuri solutii pt niste lucruri despre care nu stiu prea multe.in urma cu 3 luni am fost diagnosticata cu simptomul depresie anxietate.a ajuns doctorul la mine de abia in momentul in care culminasem cu atacul de panica si nu mai aveam probabil mult pana la suicid.cauze pe care nu le stiu sigur inca mau adus in aceasta situatie,ca a fost stresul ,foarte multa munca ,departarea de prea mult timp de casa,nu stiu concluzia e ca dintro data mam schimbat dintro persoana f optimista (si va spun sincer ca iubesc viata)in cineva care nu vreau sa recunosc in aceste momente ca am fost eu.nu sunt in stare sa ma gandesc macar la faptul ca as putea sami fac rau in momentul acela voiam sa nu mai exist.dupa 6 zile in care am plans in continuu si am simtit constant o tensiune la nivelul cordului,am simtit ca nu mai rezist iar prietenul meu a chemat doctorul.am luat si inca mai am tratament cu antidepresive f puternica starea mea se inrautatise la inceput dar acum imi este mult mai bine.in concluzie e bine sa vrei sa te vindeci singur dar numai prin autosugestie nu poti intotdeauna.nu am reusit sa fac inca consiliere psihologica dar dupa terminarea tratamentului o voi face.recomand tuturor persoanelor care au acest gen de probleme sa consulte pe cineva de specialitate;lucrurile se inbunatatesc cu mult dupa ce cunosti pe cineva care sati clarifice exact ce se intampla cu tine,si bineinteles singuratatea nu ajuta deloc prietenii sunt cei mai eficienti in momente de genu,

Postat pe 31 Iulie 2008 05:57
Intradevar este necesara sprijinul familiei in astfel de situatii,dar cu medicamentatia,sau cu un control la doctorul specialist,va contrazic.De nervi,din cauza relatiei,adica a mamei si surorii iubitului meu,care este plecat afara,cu un pic "ajutor"din partea caldurii sufocante,am facut atac de panica.Cateva zile la rand,in care eu ma consumam pe diferite teme,pe distanta dintre mine si el,pe nedreptate,si cum sa dovedesc ca am dreptate,transpiram ingrozitor,zici ca lucram pe santier in bataia soarelui,aveam fata plina de apa practic,si trageam aer in piept foarte greu...nici acum nu reusesc sa iau o gura de aer intreaga,parca se opreste undeva.Dupa asta a urmat o panica groznica,cu tremurari,cu plansete,gemete,parca nici voce sa cer ajutor,eram in casa si aveam cui,nu mai auzeam,nu imi dadeam seamaa ce se intampla si daca cineva ma aude sau nu.Mau calmat mama,pt k si ea are,dar ea are si claustrifobie,si a doua zi am fost la doctor.La fel,tensiune mica,fata pana in pamant.In fine,a descoperit ca toate acestea erau din cauza unei lipse mari de calciu,si nu din cauza alimentatiei,ca poti manca braza si altele zilnic...stresul,caldura,transpiratia prin care se elimina cel mai mult calciu,au cauzat aceasta problema.Tre mers si la medic si ascultat pt ca intodeuna un atac de panica declanseaza o alta boala.Mamei mele i`a declansat tiroida,s`a umflat,si tot tratament i`a dat.Tre mers si la psiholog,dc?pt ca restul problemelor de la care apare atacul,si care se acumuleaza in timp?astea cine le rezolva?nu va face omu ala,nu nu e pt nebuni,va asculta,si e un om care te crede numai pe tine,care vede de afara si iti poate da de cele mai multe ori un sfat bun,poate la care nici nu te gandeai.Sunt multe procese care vindeca o boala.Da parca noi vedem numai inainte,knd tre sa vedem si in stanga si in dreapta,ca din mai multe variante,avem de unde sa alegem.Oricum e cumpli,eu nu am fost la psiholog,ma "injectez"cu calciu,pe nimeni nu doare,ma refre la al meu si la viperele lui,iar spaima pe care am tras`o si frica de moarte din acel moment,m`a facut sa ma mai gandesc si la mine,si sa le dau draq de veninoase,iar cu al meu sa astept sa vb face2face.Pup..si aveti grija!!!
For_life
Postat pe 26 August 2008 23:12
si inca ceva...e bine sa credem in Dumnezeu,sau pt unii intr`o forta divina,dar sunt sigura ca omul si`o face si cu mana lui.Dc sa credem prostia ca Dumenezeu vrea sa murim din cauza unui om?Cred doar in Dumnezeu,ma rog,aprind lumanari,dar in biserica si in biblie nu cred.Biblia este scrisa de preoti,care nu au vrut decat faca reguli.De ce cineva despre care se zice ca a facut numai fapte bune,care ne ajuta,care ne indruma,poate de multe ori,si sigur de cele mai multe ori spre bine,adica Dumnezeu,sau Sfanta Treime,ar dori raul?Nu cred asta si nu o voi crede niciodata.Bolile incurabile sau vindecabile,raul din viata noastra,tot noua oamenilor ni se datoreaza,si tot rautatii care domina pe pamant.Norocul,"destinul"ni`l facem noi,si suntem in stare si capabili sa gandim,si sa luam decizii,corecte sau nu.Parera mea,si o sustin!
For_life
Postat pe 26 August 2008 23:21
Buna, eu starile de anxietate, panica etc le-am depasit cu tratement pe baza de esente de flori, se numeste Flor-Bach, pot sa spun ca nu devii dependent si te simti mult mai bine din primele zile.
Am incercat si psihologul si psihiatru, ambi imi recomandau medicamente de care deveneam dependenta. La psihiatru am fost ca atunci cand ma enervam ma durea rau ceafa, mi-a dat un medicament si am incercat sa aflu informatii despre el, ei bine toti spuneau ca este ok, k nu provoaca dependenta, dar tin tratamentul de 6 luni pana la 2 ani. De cand urmez acest tratament Flor-Bach, sunt mult mai bine, ceea ce nu suportam inainte mi-au devenit indiferente, bine in paralel am facut sport si multa gandire pozitiva.

Ectra
Postat pe 3 Septembrie 2008 16:09
De la: cella_b, la data 2008-06-07 20:50:16Am suferit cateva atacuri de panica.Recent pe 03 iunie am simtit ca lesin si dupa cateva secunde eram pe jos.In cadere am vazut pe barbatul meu ,si cum eram cu fata in jos,vroia sa ma intoarca cu piciorul.Nu stiu cat a durat,dar mi-am revenit si nu vroiam altceva decat sa vina salvarea,ma simteam foarte rau,dar sotul meu continuua sa zica ca ma prefac.Am incercat sa ies din casa ca sa cer ajutor, dar mi-a luat celularul si a inchis toate usile.Am lesinat iar si nu mai stiu cum am cazut,dar ma doare si acum capul.Am reusit sa scap pe use afara si m-am dus la Carabinieri,dar nu era nimeni,singura si disperata in strada pustie m-am indreptat spre cladirea ce eu credeam ca e spital,dar era o policlinica si nu m-a ajutat nimeni.Cu ultimele puteri m-am dus la Politie aici m-au primit si au chemat salvarea.Dupa ce mi-au luat tensiunea aveam 6 cu10 si mi-au facut o multime de gauri ca sa-mi ia sange pentru analize.Mi-au facut si test farmacologico si alcoolico, cand eu stateam inca rau si nu m-au ajutat cu nimic,mi-au facut dureri in plus..
Alta data mi s-a intamplat din somn .Nu mai aveam aer sa respir si sotul meu a chemat salvarea, a venit un medic care a zis ca el mi-a facut tot ce stia,dar eu incepusem sa inghet.Un filon de gheata ma cuprindea de la picioare in sus.M-am gandit acum mor si un calm incredibil era in sufletul meu.Astazi imi pare rau ca nu s-a intamplat...
diana_md
Postat pe 12 Noiembrie 2008 22:46
ce s-a intamplat?de ce spui asta ca iti pare rau ca nu s-a intamplat?daca poti si vrei sa ne povestesti iti vom fi alaturi si spper cel putin eu ca iti voi fi de ajutor ...
diana_md
Postat pe 12 Noiembrie 2008 22:47
off...atacul de panica..anxietatea..7 ani am fost in iad din aceasta cauza,,singura..a fost mai mult decit poate crede o minte umana..am ratat cei mai importanti ani ai fiului meu..am renuntat la o afacere..la job..am renuntat la tot..mai putin la mine..aveam 25 ani..si nuu stiam ce se intimpla cu mine..si culmea culmilor..nici macar uh medic nu a reusit sa imi spuna ce am..am luptat singura cu montrul si la 27 ani..am fost invinsa..eram captiva..au trecut incet..7 ani..era lupta mea..doar a mea..doar eu si monstrul..pe care nu il vedeam..insa il simtem din plin..il simteam ca ma domina si ma copleseste..doream sa scap..doream sa fiu iar eu..sa ies ..sa fug..sa traiesc.nu doar din spatele unei ferestre..am cauta sa studiez..am cautat tot ce se putea gasi ,arme . sa inving acest monstru..nimik nu a functionat..insa in al 7-lea an..am reusit..si nu singura..iar cel ce m-a ajutat..nici macar nu stie ca a facut-o...
Merido
Postat pe 19 Decembrie 2008 01:05
Pentru diana md..iubito..ma infioara ce spui..poti simti ce ai simtit tu..iti vorebste cineva care chiar a trecut prin asta..asculta-ma insa cum gandeam eu..cautam cu disperare pe cineva care s aimi spuna ca..a suferit aceasi boala si..a invins-o..atit era ce doream..o singura persooana care s aii confirme ca..aceasta boala se poate invinge..am cautat..ani multi..7 la numar...cind se inchideau toate drumurie..bajbaiam pe scurtaturi..si.uite ..ai dovada vie..in persoana mea..ca SE POATE....mie doar atit mi-a trebuit..
..Stii ce cred eu..?..aceasta boala este data doar a oamenilor care si-au ales gresit drumul in viata..fie profesie..fie partener de viata..am cautat atit de mult cauza a ceea ce eu am simti..si..e singura concluzie la care am ajuns..
..Inca ceva demn de remarcat..ceva ce nu vei crede..ii multumesc D-lui..ca..mi-a trimis aceasta "boala"..acum..cand privesc in urma..nu imi vine sa cred cata schimbare in bine mi-a adus mie..sunt alta.. sunt noua..m-am regasit pe mine..si..e mare lucru sa te regasesti..
Merido
Postat pe 19 Decembrie 2008 16:38
Si eu am trecut si chiar mai trec cateodata prin aceste situatii-stari mai bine zis...imi e frica de necunoscut ,ma gandesc de mii de ori inainte sa se intample ceva...parca astept ca pe ace ...mi-e teama...iar starile astea vin cand te astepti mai putin..nu stiu ce sa zic..asa am fost eu mereu...fricoasa si slaba...
liza24_84
Postat pe 19 Decembrie 2008 16:58
ce ziceti de Passiflora ?
si eu am fost diagnosticata cu tulburari de anxietate
E foarte rau.
Iau passiflora , mi-a recomandat doctorul, dar nu simt imbunatatire, decat ca dorm un pic mai bine si numai daca iau 2 inainte de culcare.
anonim12345
Postat pe 22 Decembrie 2008 18:26
In caz ca va intereseaza...
Cassey_Tarot
Postat pe 3 Ianuarie 2009 22:28
merido....am citit cu atentie ce ai scris tu...si ma regasesc atat de bine....de 2 ani ma lupt ....mai mult singura cu atacurile de panica...am 22 de ani si totul a inceput intr-un spital,intr-o zi in care mama avea nevoie de ajutor iar asistentele nu se descurcau sa ii puna o perfuzie....simteam k imi chinuie mie inima cand vedeam cum o tot inteapa si nu reusesc...simteam k ma sufoc de durerea mamei mele....am picat si m-am trezit dupa cateva minute cand se pregateau sa ma resusciteze...nici macar ochii nu mi i-au putut inchide....mi-au intepenit si pleoapele...trageau de mn doctorii sa vada dk sunt constienta si eu...ink simteam k visez...imi visam colegii de liceu si cladiri cu multe lumini puternice,orbitoare...probabil k sunt peste masura de ciudat....am fost la medici..sunt sanatoasa...dar ma simt terminata ,obosita,distrusa psihic....si starea aia de lesim ma insoteste pretutindeni....
booboo_leeloo
Postat pe 9 Ianuarie 2009 11:20
De la: booboo_leeloo, la data 2009-01-09 11:20:51merido....am citit cu atentie ce ai scris tu...si ma regasesc atat de bine....de 2 ani ma lupt ....mai mult singura cu atacurile de panica...am 22 de ani si totul a inceput intr-un spital,intr-o zi in care mama avea nevoie de ajutor iar asistentele nu se descurcau sa ii puna o perfuzie....simteam k imi chinuie mie inima cand vedeam cum o tot inteapa si nu reusesc...simteam k ma sufoc de durerea mamei mele....am picat si m-am trezit dupa cateva minute cand se pregateau sa ma resusciteze...nici macar ochii nu mi i-au putut inchide....mi-au intepenit si pleoapele...trageau de mn doctorii sa vada dk sunt constienta si eu...ink simteam k visez...imi visam colegii de liceu si cladiri cu multe lumini puternice,orbitoare...probabil k sunt peste masura de ciudat....am fost la medici..sunt sanatoasa...dar ma simt terminata ,obosita,distrusa psihic....si starea aia de lesim ma insoteste pretutindeni....
incearca sa iei calciu,poate ai spasmofilie .
nor_pufos
Postat pe 9 Ianuarie 2009 11:37
Si eu sufar de un an de atac de panica si am incercat singura sa-mi dau seama de ce anume mi-e teama.e ingrozitor si toate astea se declanseaza de la dorinte neimplinite, teama si nesiguranta, ganduri negre. Nu ma recunosc deoarece eram o persoana fff optimista,vesela si curajoasa, dar cand viata iti ofera prea multe incercari si simti k nu mai faci fata, se declanseaza panica.Solutia este sa gandesti pozitiv, sa te pretuiesti cel mai mult pe tine insuti , si sa nu fii singura (sa ai prieteni,familie,iubit).Inconjurati-va de persoane care merita,prieteni adevarati, nici nu stiti ce stare de bine va pot oferi si ganditi optimist orice-ar fi si credeti in vorba :"TOT RAUL E SPRE BINE".Dumnezeu are grija de noi, tot ce trebuie e sa faci ce-ti place si sa te bucuri de viata!!!Lasa in urma tot ce iti provoaca suferinta (iubit nepasator, job nemultumitor) pentru k te asteapta ceva mai bun.
In momentul cand simtiti ca aveti o criza incercati sa va ganditi la ceva frumos, o imagine,orice si k sunteti sanatoase,si nu lasati gandurile negre sa va domine..orice ar fi,si teama va disparea...credeti-ma k am incercat asa si am reusit sa ma linistesc,incercati asa in fiecare clipa, sa ganditi pozitiv, la ceva frumos si sa va incurajati :Esti o persoana unica!!!Viata merita traita si treci mai usor peste greutati atunci cand speri k va fi bine, si chiar va fi bine...
bombonica22
Postat pe 9 Ianuarie 2009 13:05
De la: bombonica22, la data 2009-01-09 13:05:29 Si eu sufar de un an de atac de panica si am incercat singura sa-mi dau seama de ce anume mi-e teama.e ingrozitor si toate astea se declanseaza de la dorinte neimplinite, teama si nesiguranta, ganduri negre. Nu ma recunosc deoarece eram o persoana fff optimista,vesela si curajoasa, dar cand viata iti ofera prea multe incercari si simti k nu mai faci fata, se declanseaza panica.Solutia este sa gandesti pozitiv, sa te pretuiesti cel mai mult pe tine insuti , si sa nu fii singura (sa ai prieteni,familie,iubit).Inconjurati-va de persoane care merita,prieteni adevarati, nici nu stiti ce stare de bine va pot oferi si ganditi optimist orice-ar fi si credeti in vorba :"TOT RAUL E SPRE BINE".Dumnezeu are grija de noi, tot ce trebuie e sa faci ce-ti place si sa te bucuri de viata!!!Lasa in urma tot ce iti provoaca suferinta (iubit nepasator, job nemultumitor) pentru k te asteapta ceva mai bun.
In momentul cand simtiti ca aveti o criza incercati sa va ganditi la ceva frumos, o imagine,orice si k sunteti sanatoase,si nu lasati gandurile negre sa va domine..orice ar fi,si teama va disparea...credeti-ma k am incercat asa si am reusit sa ma linistesc,incercati asa in fiecare clipa, sa ganditi pozitiv, la ceva frumos si sa va incurajati :Esti o persoana unica!!!Viata merita traita si treci mai usor peste greutati atunci cand speri k va fi bine, si chiar va fi bine...

Postat pe 11 Ianuarie 2009 20:52
dragii mei..si eu am trecut prin asa ceva si inca mai trec ,dar starile s au ameliorat!
cineva de pe forum spunea ca poate psihologul ne ajurta doar in mica masura,important este sa ne cunostem pe noi insine si atunci totul se rezolva de la sine.Pai ai mare dreptate ,insa tocmai asta e marea buba,ca nu stim sa ne uitam in interior,nu stim sa ne cunsoatem si poate de multe ori nu vrem.si atnci daca nu stii cum sa faci asta ,apeleaza la un spiholog ca el te ajuta,e adevarat trebuie sa fie si unul bun,ca asa sarlatani,d astia care se bat cu pumnul in piept ca s mari psihologi si nu urmaresc deact sa ti ia banul,am vazut deestui!
gandeste te cum ar fi aratat lumea asta daca toti am fi stiut sa privim in interior,daca ne am fi cunoscut si inteles pe sine asa cum suntem in realitate.era o lume mult mai buna,mult mai puternica!
asa ca mergeti la psiholg chiar te ajuta ,dar cum am mai spus,sa fie un bun terapeut.eu am incercat in 3 parti pana am gasit persoana potrivita in cele din urma,mult succes

Postat pe 11 Ianuarie 2009 20:59
dap si eu am problema asta ma simt speriata de necunoscut sunt nesigura pe mine.....si nu cred k se trateaza poate doar sa se ignore....

Postat pe 19 Ianuarie 2009 18:06

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
Am nevoie de votul vostru! 2 De la: Yharr 31 Mai 2011 19:43
i / potenta 3 De la: Adriano_69 20 Octombrie 2009 06:41
Afacerea anului 2009 1 De la: gabcristi 3 Februarie 2009 12:17
VAND PLACA DE PAR 2 De la: Elyaa 6 Iulie 2011 11:12
Gene false 2 De la: kudikamakeup 27 Mai 2010 17:36