Setari Cookie-uri

Cand stii ca e timpul sa mergi mai departe?

da, ai dreptate, in acest caz intr-adevar ai o problema si ai doua alegeri fie ajungi la concluzia ca nu mai are rost, fie alegi sa lupti. Si eu am fost intr-o situatie asemanatoare si o perioada nu ma puteam decide daca merita sa lupt sau nu, timp in care am inceput sa ma port foarte rece cu el. Surpriza, in momentul in care nu i-am mai atras atentia ca avem o problema si pur si simplu l-am ignorat, atunci a realizat baiatul ca ceva nu e in regula. Asa am descoperit cum sa-l tin aproape. Alternez perioadele in care sunt foarte atenta si pasionala cu perioade cand sunt foarte rece si nu il vreau in preajma mea. Pur si simplu il inebuneste, pentru ca niciodata nu e sigur ca ma are in intregime, asa cum era sigur inainte.
monica_moni
Postat pe 18 August 2008 11:22
dar aici mai intervine o problema depinde mult de felul lui de a fi, al meu sot este un vanator prin excelenta, si de aia merge atat de bine si depinde cat poti tu de bine sa treci peste resentimentele cauzate de suferinta care ti-o produce el, eu aici am avut o mare problema si inca o mai am, de aia imi si place sa ma joc asa cu el, cred ca sunt un pic sadica, dar ah ce dulce e razbunarea asta!!!
monica_moni
Postat pe 18 August 2008 11:26
Am incercat si eu toate metodele posibile, dar fara nici un rost. Pana la urma a ales el sa plece, iar eu dupa multa durere i-am urat drum bun. Nu mai vreau sa ma gandesc k nu merita, oricum am realizat eu lucru: oricat de mult ai iubi nu merita sa cersesti iubire. Cand el nu mai simte oricat ai incerca nu poti sa-l faci iar sa iubeasca. Asa ca, un pas inainte.
EuBebelusa
Postat pe 18 August 2008 12:18
Sunt in aceiasi situatie,dar aici intervin si "soacra"si sora lui.Sunt cu el de trei ani,a fost totu bine,desi mai multa intentie buna din partea lui era bine venita.Nu este foarte avut,sta cu chirie cu sorsa,si cateodata si maicasa vine pe la ei.A plecat de o luna jumate afara sa munceasca pt a`si face un rost in tara si sa nu mai depinda de nimeni,dar ele sunt cele care depind de el si care il domina si`l manevreaza.Inainte sa plece ne`am facut planuri,kum k vom strange amandoi bani si knd va veni ne vom muta impreuna pt a vedea trece la un alt nivel al relatiei.Knd am avut eu discutia cu maicasa,ea mia relatat mai indirect k ea si`ar dori k copii ei sa tranga bani sa`si ea o casa,deci adio planuri,si cu sorsa knd am vb la fel.El nici nu a pucat sa primeasca banii de pe o luna de munca,k ele au si apelat la el,facundu`l in continuare sa se ingroapre in datoriri.Urmeaza sa merg la el pt o sapt pt k niciodata nu am o vacantza impreuna doar noi doi,tot din cauza lui,pt k eu as fi putut.Nu am avut niciodata pretentia k el sa plateasca tot,sau sa dea si ultimu ban pt mine.Singurii bani cheltuiti cu mine au fost poate pe iesiri in oras.Si de fiecare data aveam si eu bani,si nu ezitam sa pun si eu,sau doar eu.Dupa cum am zis urmeaza sa plec la el,dar k sa aflu zilele trecute k a vb cu maicasa kre i`ar fi relatat k vine si sorsa cu mine,bineintele tot pe banii lui.Excursia mea mi`o platesc ai mei,si pt asta am renuntat la masina pt inca vreo doua trei luni sau mai mult.Eu i`am zis ei k as vrea sa merg singura,k este o dorinta a mea si a lui si k din rau sa facem si bine,si sa avem si noi o vacantza impreuna.S`a suparat,nu mi`a mai zis nici una nmk,iar inainte sa zic asta ma sunau in prostie.eu i`am zis si lui ce am vb cu sorsa,nestiind chiar k are prostia sa se supere k doi iubiti vor sa fie singuri,si sa poata sa se desfasoare in orice fel.Si as vrea sa am puterea sa`i zic lui tot knd ma voi duce acolo intr`un stil frumos,pt k tre sa ma gandesc si la mine,iar in stilul asta nu as putea merge mai departe,si la 20 de ani sa fiu ingrozitor de stresata,cu pierderi de calciu,sau mai stiu eu ce.Nu stiu ce a vb el cu ele,nu mi`a zis dar nici nu l`am intrebat pt k sincer nu ma intereseaza.Pt prima oara am putut sa`mi exprim o dorinta si intr`un stil frumos sa zic nu.Nu le`am contrazis niciodata,desi imi venea sa le strang de gat sincer,si poate de asta am parut nesuferita,pt k nu erau obijnuite.Este atat de simplu ce vrem si atat de logic gandim noi femeile,dar marea greseala este k ne punem intrebari fara raspuns.Iar aici depinde numai de el,pt k ele nu vor fi schimbate nici de mine nici de altcineva.(sorsa este mai mare si ar putea da dovada de gandire)Stiu k sunt mica si k am toata viata inainte,da intr`un fel vreau sa`l schimb si pt el,pt aceasta nedreptate,pt viata lui,pt a face un bine.Si am hotarat amandoi sa ne gandim la viitor.Sunt mica doar la ani,da gandirea si maturitatea conteaza.Este adevart k mi`ar fi placut sa mai copilaresc un pic,dar pe de alta parte as vrea sa incep sa am realizari,mici,dar care sa`mi dea putere pt unele mari,iar cu el in stilul asta nu as putea,si o sa vb clar si strict cu el,desi o despartire de un baiat ca el ar fi o suferinta imensa.Oricum,noi femeile am uitat de mult sa ne mai gandim si la noi,ne`am lasat in baza altora si am fost uitate.De aceea dorinta de independenta a femeilor a crescut foarte mult in ultimii ani.te iubesc dar mai mult ma iubesc pe mine...asa ar trebui sa avem puterea sa gandim.Am noroc ca o am pe mama aproape,care intelege toate aceste lucruri.Va pup,si daca aveti un sfat sau am gresit cu ceva nu ezitati sa`mi spuneti.Va pup si noroc mult.
For_life
Postat pe 25 August 2008 12:36
buna intrebare!cand sti ca e timpul sa mergi mai departe?
dumitru_cristina50
Postat pe 26 August 2008 11:16
buna intrebare!cand sti ca e timpul sa mergi mai departe?
dumitru_cristina50
Postat pe 26 August 2008 11:16
Sincer, dc e asa influentat de mama si de sora o sa fie km greu, parerea mea. Ar trebui sa vb cu el si sa-i spui tot ce te deranjeaza. Dc esti de 3 ani cu el trebuie sa puteti sa vb orice, deci nu cred k ar fi o mare problema. Baftaaaa
EuBebelusa
Postat pe 26 August 2008 15:54
Bebelusha,si pt toate fetele...toti sunt la fel la inceput de relatie,normal.pt k vor sa impresioneze,asa cum si noi poate la primele intalniri stam ore in sir in oglinda,nervi,stres,k nimik nu vine bine,asa si ei,doar ca au o delasare totala in ceea ce priveste romantismu.Toti se schimba pe parcurs,dar problema este ca noi se obijnuim intr`un fel,si avem impresia dupa ca suntem ranite,nu ne mai iubeste,etc,etc.Nush dc nu vrea nimeni sa recunoasca asta,k poti alege un barbat bun,intelegator,care sa tina cu tine(nu cu masa),sa te sutina,sa comunicati,si sa stii bineineles ca te iubeste,chiar daca gesturile facute de ei sunt majore dar rare.Nu vor intelege niciodata ca pt noi cele mai simple gesturi ne fac fericite,cum ar fi o floare chiar si la doua luni,o cafeluta,un desert.am renuntat sa`l mai toc cu astea,si abia atunci a inceput sa le faca.Nu cred ca v`ar conveni sa ziceti azi k nu v`a mai adus o floare de 1 an iar maine sa vina cu ea..e clar ca a facut`o de gura voastra..Eu cand ii zic ii zic in glume,il iau la mijto,k sa vada ca incerc sa fac scandal din asta cum faceam altadata.In privinta asta am procedat bine,pt k a dat rezultate,mai ramane sa rezolv si cu scorpia.. .Sper macar putin sa`mi da`ti dreptate,k barbatii nu au logica,si ceea ce le cerem noi sunt strict legate de logica noastra,k asa ar trebui sa fie..Asa ne`a dat dumnezeu,tre sa acceptam realitatea,realitate pe care nu o vom schimba,si nici barbatii la noi.Va pupic
For_life
Postat pe 26 August 2008 18:07
daca esti asa de hotarata sa iti traiesti restul vietii langa el de ce nu mergi tu la el si va faceti o viata acolo departe de mama si surioara si dupa ce impartiti bani vostri pe ceea ce trebuie daca mai ramane le ajutati si pe ele. Totusi trebuie sa inteleaga ca nu voi le intretineti pe ele, ci doar le ajutati si ca si ele trebuie sa munceasca si sa se zbata pentru a duce o viata decenta si aici ma refer mai ales la sora lui care este si mai mare decat el.
Oricum, dupa cum deduc eu, prietenul tau nu are tata sau ma rog nu-l intereseaza intretinerea familiei lui, pentru ca nu ai pomenit nimic de el si atunci trebuie sa il intelegi ca simte ca are o datorie fata de familia lui, fiind "barbatul din casa" si sa nu-i interzici niciodata sa-si ajute sora si mama, doar ca totul se face cu masura.
monica_moni
Postat pe 27 August 2008 11:46
Are tata,dar ai lui sunt despartit.Nici tatal lui nu sta pe roze,dar nu a apelat niciodata la ajutorul iubitului meu,desi putea sa fi absurd si sa zica a e normal sa`l ajute.el e singuru care isi viziteaza tatal,si eu am mare drag de el,de sufletulul lui.Mama lui traieste cu un alt barbat(pe care ei nu il accepta ca nu munceste si ei cred ca are o vina pt destramarea familiei),sta cu el,e viata care si`a aleso,si pt el a renuntat la un barbat care a stat 2 ani departe de copii pt bani,si toti banii lunar ii trimite acasa.Astea de le stiu de la iubitu meu.Dar dc,avand si fata si baiat,de ce nu ii indruma pe amandoi egal?dc pe el il leaga de sorsa,dar invers nu?de ce "vai saraca"!si nu "vai saracu/saracii"!?Nu vreau sa renunt la facultate,si nici el nu mi`ar impune acest lucru,el va repeta anul 3 de facultate,xi el constientizeaza importanta unei facultati in ziua de azi.Ca tot aici vine,si nu tre sa se rupa de realitate.Eu nu ma gandesc decat ca pentru sorsa,pana acum,nici un baiat nu este buna,de la prima intalnire zicea asta,toti sunt ciudati,paranoia,fara nici o exceptie.A avut o relatie de 5 sau 6 ani...a stat cu el in bucuresti,dupa aia la parintii lui vreo 2,3 ani.Timp in care nu a dat un semn,nu stia de frasu,de masa,de nmk.Si tot ea sa iasa cu basma curata?Nu s`a dus intradevar sa munceasca pt mine,avem planuri momentan doar sa stam impreuna,ca sa fim independenti si sa vedem cum ne descurcam sau daca am avea certuri de la bani sau stiu eu.El munceste pt el,asa mi`a zis...sa aiba un ban deoparte.Iar eu tot pentru el nu am avut nici intentia de a`l opri sa nu plece,l`am sustinut la maxim,l`am ajutat pe toate caile,am umblat pt el,si nu`i scot ochii,asta va zic doar voua.doar ca vine un moment in care cred eu ca suntem nevoite sa mai scoatem si ochii cand vedem nedreptate.Am fost langa sorsa mereu,cu sfaturi,am impacat`o cum am putut cu ea insasi,si ce am ajuns?sa mi se dea offline pe mess,dc?ca am zis si eu ce mi`as dori?Am 20 de ani,dar am vazut prea multe cazuri,sau am citit,asemanatoare,ca sa nu ma rup atunci cand pot.Mai am un singur lucru de facut,daca intelege bine,daca nu...mereu voi vorbii singura.Nu vreau sa renunte la ele,sa le sune si zilnic,dar nu accept sa transform iubirea si sentimentele care inca sunt intre noi,intr`un chin,in ura.Sfaturi?pup
For_life
Postat pe 27 August 2008 14:12
si inca ceva?sa le ajut si pe ele?sa trag la un inceput de drum pt ele?da ce sorsa are o mana in plus?Are chiar mai multe variante de a obtine un job bun aici in tara,si in domeniu in care ii place,doar ca nu vrea.Nu e normal ca banii care ar ramane,si 50 ron,sa`i punem deoparte?Si daca nu ar fi asa?la ai mei cine se gandeste?ai mei care ne`au sustinut mereu in orice,cel putin mama,tata nu vorbeste mult dar face.este inginer in singapore,si de fiecare data cand a venit,inclusiv lui i`a adus ceva,orice,gestu conteaza,si el l`a apreciat si mi`a zis.ori facem impreuna,si in faza in care suntem sa tragem pt noi,indif daca eu aici sau el acolo,sau impreuna oriunde,ori fiecare pt el,sau pt cine vrea.Eu nu am pus problema ca vreau ajutor de familia lui,sau de la a mea.Eu sa am ajutorul lui,si el pe al meu.Atat....?
For_life
Postat pe 27 August 2008 14:19
mergi mai departe atunci cand realizezi ca nu ai ceea ce ti-ai dorit! singuratatea si frustrarile nu tb sa fie un motiv! omul e mult mai puternic decat crede..dar autosugestia rezolva totul..deci puneti piciorul in prag: ori da ori ba!

Postat pe 28 August 2008 23:18
Imi cer scuze ca mai apelez o data la ajutorul vostru!Am zis ieri sa`i fac pe plac iubitului meu si a ma face placuta,desi nu am lasat niciodata impresia de altceva.Vorbeam de toate si cu mama lui si cu sora,am cerut sfaturi,am dat sfaturi cand mi`au fost cerute,am respectat,nu am fost obraznica nici macar printr`o aluzie la ceva..niciodata..in fine...si i`am scris un msg surorii lui pe messenger.super mesajul..i`am explicat de ce mi`am dorit sa merg singura la el,i`am zis ca si ea a fost in aceasi postura intr`o relatie de aproape 6 ani si ca am crezut ca macar ca femeie sa inteleaga ce am avut de zis,i`am explicat ca ma adresez ca unei prietene,nu surorii prietenului meu..etc..oricum..nici macar un cuvant cu subinteles,sau vreo jignire.A citi msg,pt ca a intrat pe net..a stat toata seara..iar eu nu am primit nici un rasp din partea ei sau a mamei lui.dupa ce am vb cu el la tel,cand simteam raceala din discutie,desi imi zicea lucruri frumoase,fara ca sa`l pun eu,parca parca discutie era cumva aiurea ...oricum mi`au dat lacrimile,dar sincer mai mult de ciuda ca nu putem avea mai repede o discutie,si ca pana atunci sunt singura,si nu pot,chiar nu am ce sa fac ca sa indrept situatia,in timp ce ele vor avea grija sa ii bage in cap,pt ca chiar daca s`ar certa ele stiu ca tot la ele se va intoarce,ele raman oricand,iar ca mine vin si pleaca.oricum nu am rezistat si i`am scris tot ce am avut de spus.Chiar este posibil sa nu am pic de intelegere?sau chiar ele isi pot permite sa ma ignore?Chiar vreau sa lupt,atat cat pot sau atata timp cat se mai poate face ceva...MOmentan nu am decat concluzia ca ele s`au legat de acest motiv ca un pretext..nu vor sa piarda sprijinul financiar,sau statutul de intretinute,de parca eu am cerut vreodata vreun ban sau vreun drept,desi am drepturi in relatia cu el,asa cum si el a avut si are.Nush..da lui i`am zis in msg ca sa nu vorbeasca cu ele momentan,in cazul in care are de gand,ca eu mai astept 2,3 zile sa vad ce`o fi!Dar nu pot sa ma duc sa ma umilesc in fata lor..asta nu pot face..vreun sfat?daca mai aveti rabdare...pup sweet pt voi!
For_life
Postat pe 29 August 2008 09:56
chiar nu stim cand trebuie sa punem punct si sa o luam de la capat sau doar nu vrem sa vedem realitatea si ne place sa visam la ''nemurire''???eu cred ca ultima varianta.....
LuckyMe
Postat pe 1 Septembrie 2008 00:41
LuckyMe sigur stim cand trebuie sa punem punct,ca poate toate de aici am facut asta o data in viata(pana la varsta asta),doar ca suportam prea mult.si cred ca prea multe lacrimi,sau prea multe sanse date unei relatii cred ca intr`un final toate avem puterea sa ne retragem fara sa privim in urma,mai ales daca relatia a fost o continua suferinta.Dar pana atunci noi luptam,de fapt lupta cine stie ca are pt ce.Si lupta asta ne ajuta si pe viitor.Eu asa cred...nu suntem visatoare,avem speranta,iar speranta moare ultima.
For_life
Postat pe 1 Septembrie 2008 10:14
Din punctul meu de vedere nu stim cand sa punem punct. De ce? Pt. ca se intampla (si am certitudinea ca nu numai mie) sa pui punct fara sa gandesti la rece, din inertia momentului urat.
Acum trec printr-un divort, cu omul cu care mi-am petrecut ultimii 9 ani din viata, si mi-am spus "ptiu ce bine, era cel mai rau om de pe pamant!"...teapa! Acum sunt pe picior de a termina o relatie cu un om care mi-a facut mai mult rau in 3 luni de 1000000 de ori decat mi-a facut fostul meu sot in 9 ani. Si atunci vine intrebarea: Stim cand sa punem punct? Oare nu era bine sa mai fi incercat, cu alte metode, adevarat....


Cine isi uita istoria risca sa si-o repete!
Cu drag
Felicia.
Felicia_29
Postat pe 25 Septembrie 2008 11:24
De la: Felicia_29, la data 2008-09-25 11:24:37Din punctul meu de vedere nu stim cand sa punem punct. De ce? Pt. ca se intampla (si am certitudinea ca nu numai mie) sa pui punct fara sa gandesti la rece, din inertia momentului urat.
Acum trec printr-un divort, cu omul cu care mi-am petrecut ultimii 9 ani din viata, si mi-am spus "ptiu ce bine, era cel mai rau om de pe pamant!"...teapa! Acum sunt pe picior de a termina o relatie cu un om care mi-a facut mai mult rau in 3 luni de 1000000 de ori decat mi-a facut fostul meu sot in 9 ani. Si atunci vine intrebarea: Stim cand sa punem punct? Oare nu era bine sa mai fi incercat, cu alte metode, adevarat....


Cine isi uita istoria risca sa si-o repete!
Cu drag
Felicia.
cristynaa
Postat pe 28 Septembrie 2008 21:17
ce sa zic? sunt si eu intr-o situatie ingrozitoare am impresia ca nu am sa ies niciodata! locuiesc cu un baiat de 1 an si ceva! el are o varsta mai inaintata fata de mine, bine nu asta conteaza dar vreau sa dau detalii mai exacte sa pot fi inteleaasa mai bine! deci l-am cunoscut acum 1 an de zile pe net a fost ceva extraordinar ceva care nu ne lasa nici pe unu nici pe altul pana cand nu ne-am hotarat sa ne casatorim e vorba de 2 sau treei zile atat am avut la dispozitie sa ne cunoastem! banuiesc ca si asta a fost greseala mare in fine,primele luni a fost frumos, noi locuiam la maicasa dar in ultimul timp de vreo cateva luni locuim singuri. E aici au inceput sa apara problemele! A inceput sa poarte extrem de urat nu-i mai convine absolut nimic din ce fac eu imi cauta motiv din orice sa ne certam. eu sunt o persoana f sensiblia si calma culmea ca sunt scorpion si el un varsator indiferent.sa aud in ultimul timp ca are si o relatie cu o femeie dar ce femeie ; una care lucreaza in cluburi de noapte! am inghitit-o si pe asta am zis lasa ca si da seama ca greseste are o femeie tanara si frumoasa care l iubeste si nu ma va da pe mine vreodata pt ea!ce sa va mai spun ocupatia lui lasa ceva de dorit are afaceri tot timpul pe afara . o luna prin strainatate o luna cu mine a da si inca ceva : are si un copil din casatoria anterioara pe care la fel l-am acceptat bine ca pana la urma e o fiinta care nu are nici o vina si mai mult e crescut de bunica lui care la fel e o periculoasa! ce sa va mai spun am ajuns in ultimul hal ,eu eram o fata cu perspective mari in viata parintii mei mi-au oferit ttoate conditiile ummane sa pot sa devin ceva ! am fost razgaiata familiei am fost ca o pryntesa in casa parintilor si acum am ajuns o umbra a pamantului care isi blesteama soarta! nu stiu daca il mai iubesc dar tottusi nu am puterea sa renunt la el dc????? oare dc? ce se intampla! am spus in mare viata mea ,poate sa fie si o lectie de viata pt toate fetele care se incred in cineva ,sa nu faceti niciodata asa ceva ce am facut eu ca o sa suferiti la fel! nu stiu ce o sa fac pana la urma! astept pareri si sfaturi multumesc!
cristynaa
Postat pe 28 Septembrie 2008 21:38
Cristina...ca sa fie lectie de viata pt altcineva trebuie sa iti iei inima in dinti si sa nu te mai lasi calcata in picioare, sa faci ceva pt tine, sa redevii printesa care spui ca ai fost. Ridica-te, are sa iti fie greu o luna, 2, 3, dar dupa esti ca o floare, ca o domnisoara, fara obligatii...asta e parerea mea...tie spre deosebire de mine chiar nu are de ce sa iti para rau! Ai sa vezi...


Ai grija si ia decizia care te avantajeaza PE TINE!!!

Cine isi uita istoria risca sa si-o repete!

Felicia.
Felicia_29
Postat pe 29 Septembrie 2008 11:17
De la: preetybisha, la data 2008-06-30 23:28:54Eu te inteleg perfect pt ca sunt cam in aceeasi situatie.
Sunt casatorita de 4 ani si din nefericire dupa 1 an de casnicie sotul si-a schimbat locul de munca schimbandu-se si el in acelasi timp.
Efectiv eu lupt de 3 ani sa salvez casnicia si mereu dau ca proasta inapoi.
Nu am copii,stau cu chirie si sunt f frustrata ca sotul nu-mi da atentie.
Ce sa mai zic? De multe ori nu depinde numai de noi.
Deciziile pe care le luam in viata ii pot afecta si pe ceilalti.
Eu din pacate de ceva timp nu lucrez si chiar daca as vrea sa ma despart nu o fac pt ca nu as avea unde sa ma duc momentan decat la parinti si sincer nu vreau sa le fiu povara pana ma angajez.
Asa ca sper sa ma angajez mai repede si ma rog sa am forta sa pun capat.



nu ai copii si ce mai astepti?
iar loc de munca este stiva depinde si de ce vrei tu,
eu tot timpul am plecat de jos si am avansat pe parcurs.
adistefi1970
Postat pe 4 Octombrie 2008 21:21
Ralu4 si eu sunt intr-o situatie similara numai k eu am pus punct relatiei de curand dar nu sunt convinsa k am facut bine pentru k il iubesc foarte mult si deja mie doar de el dar vreau sa gasesc puterea de a mai merge mai departe acum astept sa vad daca ma cauta k sa ma conving odata k nu merita si am facut alegerea corecta
aura_elenutza
Postat pe 11 Octombrie 2008 22:05
In urma cu 1 an si eu eram intr-o situatie asemanatoare cu cele descrise de voi...
Erma impreuna de 5 ani, locuiam impreuna, ne facusem o gramada de planuri, promisiuni, am avut si noi destule probleme, neintelegeri, care speram sa se rezolve odata cu acest pas pe care il facusem, credeam ca eram deja la un alt stadiu, dar era doar o simpla impresie gresita... nimic mai mult, niste dorinte de-ale mele proiectate aiurea, pe cineva care nu le-ar fi putut indeplinii niciodata...
Cred ca ma supraestimasem crezand ca aveam puterea sa schimb pe cineva... Si mi-am dat seama ca greseam enorm invinovatindu-ma pentru defectele si greselile altcuiva... Dadeam vina pe mine, pentru ceea ce era el, o mare gresala pe care o fac multi...

Am invatat ca fiecare este raspunzator pentru ceea ce este si devine, ca nimeni nu se schimba, si ca nimeni nu renunta la ceea ce face pana nu o da in bara, si poate nu o face nici atunci, sau uneori poate fi mult prea tarziu...

Eu am decis sa renunt la relatie, si acum imi pare rau ca nu am facut-o mai devreme... Am asteptat si am incercat sa il schimb, incurajata in acest sens de catre mama lui, care imi spunea ca eu sunt de vina ca nu sunt in stare sa il schimb, nu ca e el un nemernic care isi bate joc de ceea ce fac eu pentru el, care imi calca in picioare sentimentele....

Si pe partea cealalta pe el il incuraja in ceea ce facea, ii spunea ca face foarte bine, ca nu trebuie el sa stea de mine, ca trebuie sa isi traiasca viata, ca eu daca tin la el ii accept orice...
Toate astea au durat pana cand m-am comvins ca nu ma iubea, pana cand am vazut ca trageam la car fiecare in directii opuse, cum s-ar spune, ca doar eu faceam eforturi ca sa indrept lucrurile, ca treceam cu vederea prea multe lucruri, nu dadeam atentie la detalii, si astfel omiteam multe lucruri importante, si mai presus de toate ca NU MERITA nimic din ceea ce faceam eu pentru el, nici macar nu recunostea, si nici nu aprecia in sinea lui macar...

Si aici eram de vina eu, pentru ca ii lasasem impresia ca i se cuvine totul...
Odata cu aceasta experienta am avut ocazia sa vad cum sunt de fapt oamenii, ca nu exista dreptate nicaieri, si ca e o pierdere de timp sa o cautam, sau sa incercam sa schimbam pe cineva, pentru ca nu vom reusii niciodata.
Ceea ce trebuie sa facem este sa acceptam realitatea asa cum este, sa avem puterea sa o vedem, si abia apoi sa cautam solutii, sa incercam sa intoarcem lucrurile in favoarea noastra, si daca nu putem sa acceptam ca nu depinde totul de noi si sa mergem mai departe.
my_melody
Postat pe 20 Noiembrie 2008 14:34
eu am o rel....in care desi amand ne iubim...sunt sigura ca ma iubeste(acum cat de mult numai el stie)....dar chiar nu ne intelegem...suntem caractere diferite...avem modalitati diferite de a rez lucrurile...de a-l face fericit unul pe celalat.....si e rau cand ajungi la cz ca nu avem un viitor comun...cred ca amandoi o stim....insa el nu o spune...doar eu....am zis sa ne dam o sansa veritabila....dar cum sa o fac cand eu nu mai vad un viitor....sa nu se inteleaga gresit...il iubesc si imi doresc din tot sufletul....dar daca acum nu sunt fericita desi ma iubeste si altele....atunci cand voi mai fi? el se straduieste....pana acum mai aveam speranta....mi-a luat-o indirect si pe aia....el cred ca ma vrea alaturi dar nu vreau si nici nu va vrea vreodata sa renunte la unele obiceiuri,libertate,universul si obisnuinta lui etc....poate e prea imatur....poate doar timpul le va rezolva...sau nici ala....uneori...doai oameni chiar nu pot fi impreuna desi se iubesc....
camy_doll
Postat pe 3 Martie 2009 17:33
Intotdeauna "STI" cand se termina o relatie si cand e timpul sa mergi mai departe , doar te faci ca nu sti ....Instinctul te anunta ca este gata dar vrei sa te cramponezi intr-o relatie care nu merge ...... Nici o relatie nu merita sa faci compromisuri ...in momentul in care ti se pare ca te fortezi , ca faci aceste compromisuri inseamna ca este timpul sa se termine .....
Raky
Postat pe 4 Martie 2009 10:20
buna ai dreptate eu am stat intr o relatie 8 ani credeam ca ma iubeste dar an de am descopeream aventurile luni mesaje plimbari am poze ei aveam si il iertam mereu cand venea plangand ca ma iubeste ca nu mai face si se repeta mereu dar pana la urma am stat si mam gandit ce vreau de la viata mea punand in balanta pe o foaie ce e bine si ce e rau in relatia measi am ajuns la concluzia ca e mai bine sa imi vad de viata mea dar numai u decizi nu o poate face nimeni in locul tau
succes
andreea900
Postat pe 21 Ianuarie 2012 04:49
De la: dumitru_cristina50, la data 2008-08-26 11:16:38buna intrebare!cand sti ca e timpul sa mergi mai departe?


cand nu mai poti sta in loc sau pe loc.
zinaceabunasinebuna
Postat pe 21 Ianuarie 2012 04:55

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
trec printr-o despartire foarte grea 26 De la: kudika_958264 12 August 2014 15:14
iubirea 12 De la: anamaria_brunetik 7 Mai 2010 11:17
Vulnerabilitate in urma despartirii? 14 De la: kudika149571 16 Iulie 2010 17:10
ne iubim dar ne-am despartit 25 De la: battleofwits 4 Februarie 2011 15:03
Nu mai inteleg nimic... 45 De la: Anonymous19xx 25 Ianuarie 2015 12:14