a face sau a nu face un copil...

ce sa fac_help

Cum o iei de la inceput intr-un oras cu totul nou?

maitreya Postat pe 12 Iulie 2008 16:24
Desi sunt casatorita de ceva timp, nu simt nicio dorinta de a avea un copil. Pur si simplu nu vreau. Urasc pana si ideeea... Oare e ceva in neregula cu mine? Ce crede�i, se merit� s� faci copii in lumea nebuna in care traim? Sincer as vrea sa cred ca da, dar, din nefericire, nu cred asta. De ce nu pot simti altfel? Voi ce crede�i, doamnelor?
pai cica femeia se naste cu instinctul matern. la tine inca nu se manifesta asta inseamna ca nu esti pregatita inca pt a deveni mama.la varsta ta nici eu nu cochetam cu ideea de a avea copil, acum i-mi pare rau ca nu am facut un bebe mai devreme( inca nu am da i-mi doresc).chestia cu ceasul biologic.asa ca faci cum simti si cand simti ca esti pregatita.pana la urma faptul de avea un copil e obtiune personala.raspunsul e la fiecare in parte nu exista regula generala.
Postat pe 12 Iulie 2008 16:50
pfff...grea decizie..la 28 de ani..e ciudat sa nu simti dorinta de a avea un copil. Pt ce traiesti ?? vrei sa muncesti o viatza intreaga ca sa ai bani cand mori? Gandeste`te ca odata si`odata tot se va intampla..si nu cred ca ti`ai dori sa se intampla la 40 de ani...ca atunci cand va fi mare sa iti spuna BUNICO !... Ia-ti inima`n dinti si fa`o acum...cat nu e prea tarziu. O sa fi extraordinar de fericita cand iti vei tine pruncul in brate ~ te pup

Sabrina_Nede Postat pe 17 Iulie 2008 13:59
eu am 38 de ani.abia acum am intilnit barbatul care sa ma faca sa-mi doresc un copil cu el,desi eram convinsa ca nu va aparea acel om;niciodata sa nu spui NICIODATA.Chiar sa fie asa de grav...sau de condamnat,acest lucru?
hellya Postat pe 19 Iulie 2008 00:37
Nu face un lucru pe care nu ti-l doresti doar pt ca altora li se pare cat se poate de normal. Sunt multe, multe femei care nu simt nevoia sa faca bebelusi si asta nu inseamna ca au vreo problema. Daca nu ti-l doresti, nu-l face. Simplu.
Postat pe 19 Iulie 2008 03:20
Foarte interesanta tema. Chiar astazi ma gandeam sa deschid eu acest subiect pe forum, dar iata ca altcineva l-a deschis inaintea mea. Eu am 30 de ani si totusi inca nu simt nevoia de a avea un copil. M-am concentrat asupra carierei pana acum, dar nu cred ca acesta ar fi motivul. Pur si simplu nu am simtit niciodata ca as avea un instinct matern. Nu m-am inteles bine cu parintii (mai ales cu mama), drept pentru care sunt profund neincrezatoare cu privire la calitatea relatiei mama-copil (si parinte-copil, in general). Mi-e teama sa nu ajung sa am cu copiii mei aceeasi relatie pe care am avut-o eu cu parintii. Mi-e teama ca fiul sau fiica mea sa nu ma priveasca vreodata asa cum i-am privit eu pe parintii mei. In plus, mi-e mila sa aduc pe lume o fiinta vulnerabila si supusa suferintei, pentru ca, de ce sa nu o recunoastem, viata este plina de suferinta. Mai degraba decat sa fac un copil, ma gandesc ca ar fi poate bine sa adopt unul. Sunt atat de multi copii amarati in lume. Daca as adopta un copil, i-as face un bine si - sper eu - as putea avea cu el o relatie de egalitate, lipsita de obligatii (din partea lui catre mine, adica), bazata pe camaraderie si prietenie, asa cum eu nu am avut in familie. Poate daca nu ar fi copilul meu natural, ne-am putea considera egali si nu as cadea in pacatul atator parinti care asteapta multumire eterna de la copiii lor, doar pentru ca le-au dat viata. Ma deranjeaza relatia de subordonare parinte-copil precum si egoismul unor parinti care, in virtutea relatiei de sange ce-i leaga de copiii lor, au impresia ca le pot pretinde acestora orice. Voi face tot ce-mi sta in putinta pentru a nu cadea in aceasta capcana, in care cad atat de multi. Nu cred ca scopul suprem al vietii este sa faci copii (asa cum sugera cineva de aici). A avea copii poate fi o experienta frumoasa si interesanta, dar nu cred ca trebuie vazuta ca supremul tel in viata. Cei ce vad astfel situatia cred ca pot cadea mult mai usor in pacatul de a fi parinti egoisti, care vor sa controleze viata copilului in cele mai mici detalii. Atunci cand copilul se maturizeaza, parintii trebuie sa fie capabili a-l lasa sa mearga pe drumul lui, iar ei sa-si continue propriul lor drum in viata.
Postat pe 19 Iulie 2008 04:49
De acord cu Namaste, ca nu e bine sa faci un copil doar de "gura lumii", daca tu nu esti pregatita pentru asa ceva. Simplu insa nu este, pentru ca trebuie sa suporti constant presiunea societatii, care te face sa te simti "anormala". Sfatul meu este sa privesti cu sinceritate adanc in interiorul tau, ca sa descoperi motivele reale pentru care nu-ti doresti copii (pot fi foarte diverse) si sa-ti imaginezi care ar fi situatia - ideala - in care ti-ar placea acest lucru. Raspunsurile la aceste intrebari nu se gasesc usor, dar daca le gasesti, ele te pot ajuta sa ajungi la un echilibru interior si sa fii impacata cu alegerea ta, oricare ar fi aceea.
Postat pe 19 Iulie 2008 05:23
Adoptia este un lucru admirabil. Bravo celor care au scapat de prejudecati si au suficienta incredere si suficienta bunatate in inimile lor pt a face acest pas. Si eu imi doresc foarte mult sa pot adopta un copil. Imi doresc si unul al meu, de ce nu, dar neaparat si unul adoptat. Succes si felicitari tuturor celor care recurg la aceasta solutie!
Postat pe 19 Iulie 2008 15:05
Cred ca si la mine e o problema legata tot de relatia pe care am avut o cu mama. Am aceleasi temeri, �i anume de a nu face aceleasi greseli pe care le/a facut mama mea. Simt uneori c� plute�te o "fatalitate" asupra mea �i c� voi c�lca pe urmele ei. A� dori din toat� inima sa-mi schimb g�ndurile �i ...mintea �i s�-mi doresc un copil. Dar p�n� atunci ideea m� sperie �i nici nu vreau s� m� g�ndesc la ea. Iar �ntrebarea fireasc� este: o fi chiar un cap�t de lume dac� n-o s� am niciodat� un copil?
maitreya Postat pe 19 Iulie 2008 15:24
Nu ar fi capat de lume. Nu e obligatoriu ca toata lumea sa aiba copii. Singurul problema ar fi sa nu-ti para rau mai tarziu, pe la 50 de ani sa zicem, si sa te gandesti ca toate temerile tale au fost nefondate. Chiar si atunci, daca te razgandesti si corpul nu-ti mai permite sa nasti, ai putea adopta. Insa s-ar putea foarte bine si ca parerile de rau sa nu vina niciodata si nici dorinta de a avea copii. Cred ca daca ai un om bun si intelegator langa tine, un om in care sa ai incredere, temerile ar trebui incet-incet sa se mai atenueze. Pana acum cativa ani si eu la fel ca tine uram ideea, imi provoca repulsie, scarba, desi nu uram copiii, ci doar ideea de a da nastere unuia. Chiar si acum, recunosc, mai am unele probleme cand ma gandesc la partea fizica a intregii chestiuni. Imi displace "corporalitatea" actului, suferinta, deformarile fizice inerente, complicatiile, toate acestea imi amintesc ca totul este trecator, inclusiv corpul pe care il purtam si care este supus suferintei. Suferinta fizica dupa parerea mea degradeaza, imi aminteste ca din tarana suntem facuti si in tarana ne vom intoarce. In fine, nu vreau sa te intristez:), ideea era ca daca sotul tau iti asculta temerile, are rabdare sa discute cu tine si sa te inteleaga, ai putea incet-incet sa realizezi ca situatia nu e asa de rea pe cat pare. Dar nu forta lucrurile, nu face acest pas daca nu esti pregatita si nici nu te gandi obsesiv la acest lucru. Daca vreodata va veni momentul, va veni de la sine. Ceea ce ai putea sa faci insa este sa tratezi adevarata cauza: incearca sa intelegi pe deplin si sa te impaci cu gandul relatiei cu mama ta. Daca reusesti sa rezolvi acest lucru (care are radacini adanci si nu va fi foarte usor de rezolvat), sa intelegi ca a fost doar o etapa din viata ta si sa mergi mai departe fara resentimente (nu e usor), automat cred ca ti se va schimba si perspectiva asupra copiilor.
Postat pe 19 Iulie 2008 16:17
am observat ca nu ai precizat de sotul tau,el isi doreste un copil ?iti promite ca te sustine,ca e alaturi ?sau nu spune nimic,si simti tu ca e normal sa survina copilul la varsta asta ?e posibil si din cauza ca te simti singura si in subconstient ai ideea ca nu va participa la cresterea copilului...daca te consoleaza nici eu nu simt nevoia sa fac unul,chiar daca nu sunt maritata,dar chiar de as fi tot m-as mai gandi ca poate peste cativa ani sa mi se trezeasca instinctele :) Asta e conceptie de la tara,ca degeaba ai trait,daca nu procreezi ,pai asta fac si cersetorii ,si...?
lief Postat pe 20 Iulie 2008 15:50
ia continua-ti tu ideea.........si mai cine?
Postat pe 20 Iulie 2008 16:49
Sa te ajut eu, geo: lief a vrut sa spuna "si ce daca?"/"si ce-i cu asta?", nu "si mai cine...". Ai inteles acum?
Postat pe 20 Iulie 2008 17:12
a,geo e baiat, nu e de mirare ca intelege mai greu...........................................femeile :)
lief Postat pe 20 Iulie 2008 22:39
Hahahaha :)))) Asa e! :)
Postat pe 20 Iulie 2008 23:56
Imi pare rau ca s-a poticnit discutia aici (si dau vina numai pe geo:))). Mai are cineva pareri interesante cu privire la acest subiect? Indrazniti va rog, mie mi-ar face placere sa le aud.
Postat pe 24 Iulie 2008 00:00
De la: incognita, la data 2008-07-20 17:12:36Sa te ajut eu, geo: lief a vrut sa spuna "si ce daca?"/"si ce-i cu asta?", nu "si mai cine...". Ai inteles acum? ah , multumesc doamna. cata marinimie din partea dumneavoastra sa-mi luminati nestiinta. n-ati vrea sa fiti guru mieu!?
Postat pe 24 Iulie 2008 01:05
Eu cred ca a face un copil este un lucru minunat, este o sansa pe care ne-o acordam noua de a ne reflecta toate calitatile si defectele prin copilul nostru, nu? comportamentul copilului nostru este rezultatul educatiei pe care am stiut sau nu sa i-o dam......este sansa noastra de a demonsta cat de buni suntem si de a lasa in urma noastra ceva de calitate (daca putem).......dar daca nu suntem pregatiti pentru aceasta provocare si responsabilitate atunci mai bine sa nu facem copii. Eu personal nu am copii insa imi doresc foarte mult si sper ca intr-un an doi sa fiu pregatita pentru a fi o mama buna si (sper) cea mai buna prietena a copilului meu.
naster Postat pe 24 Iulie 2008 07:33
Pentru Maitrya: cred ca e bine sa procedezi cum iti dicteaza inima. Mi se pare anapoda sa faci un copil daca nu ti-l doresti. E greu sa actionezi impotriva aspiratiilor personale in general. Cu atat mai mult in privinta unui copil care reprezinta un angajament pe viata. Personal vad copiii drept o minune, unul dintre "factorii" care completeaza existenta unui om. Cel mai important este ca acest lucru sa se petreaca la momentul potrivit si cu omul potrivit. Constat cu tristete ca nu multi au calitatile necesare "meseriei" de parinte, nu toti merita un asemenea dar. Cred ca mai toti cunoastem cazuri de parinti denaturati/iresponsabili.
Postat pe 30 Iulie 2008 01:57
V� mul�umesc din suflet pentru sfaturi �i mesaje!
maitreya Postat pe 30 Iulie 2008 08:01

Postat pe 3 August 2008 16:04
Va veni si momentul in care te vei simti pregatita pt acest pas. Pana atunci sa fii sanatoasa si sa ai grija de tine! Nu cred ca scopul vietii e sa faci copii. Si apoi fiecare inflorim la o anumita varsta. Unii pot face pasul asta la 22 ani, altii la 30. Mult curaj!
Postat pe 4 August 2008 11:14
Intelepte sfaturi......,,Nu cred ca scopul vietii este sa faci copii,,(a spus Hania).....dar sa traiesti cu un scop!!!(as adauga eu)...Este indicat sa ai un copil atunci cand te simti pregatita si ti-l doresti,nu cand iti spun ceilalti ca ar trebui........caci nimeni nu poate trai pt tine!!! Timpul potrivit il decizi tu,important este sa apara la un moment dat! Eu vad lucrurile asa:un copil este rodul dragostei intre 2 oameni,al treilea membru,care vine sa intregeasca relatia celor 2........pt ca iubirea in 2 este totusi o iubire egoista(ai sa intelegi acest lucru cand va aparea copilul)...In momentul in care apare ,,un al treilea,, implicit interesul si dragostea celor 2 adulti nu se mai orienteaza doar spre ei insisi ,ci se rasfrange asupra copilului,carne din carnea lor si sange din sangele lor,care are nevoie de dragoste,protectie si caldura!!! Si el va da un alt sens existentei tale si vei dori ca el sa aiba parte de tot ce este mai bun...vei trai prin el si pt el...si acest lucru mi se pare ca da un sens existentei noastre....altfel pt ce traim??? sa ajungi bogat la batranete sau mai rau,singur si neajutorat,cu o gramada de ,,rude,, care sa te vaneze sa le lasi casa mostenire!!!! Eu iti spun din experienta:iubesc enorm copiii si nu ma simteam pregatita sufleteste si material sa am unul...........pana cand a venit Si acum marele meu regret este ca........nu l-am facut mai devreme!!!!Daca astepti prea mult timpul potrivit s-ar putea ca acesta sa nu mai vina(mereu va exista ceva care te va impiedica...pana cand va fi prea tarziu)..si apoi nu te invata nimeni nici sa fii pregatit,nici sa fii un parinte bun....acestea vin de la sine!!Un copil inseamna sacrificii......fii sigura ca esti pregatita sa le faci!!! dar si satisfactii fara egal,care nu se compara cu nici o senzatie incercata pana acum!!! Sa ma scuzati voi cei care nu imi dati dreptate.............pacatul meu este acela de a vorbi/gandi ca o mama!!!
mell_30 Postat pe 4 August 2008 15:03
Salut, am 27 ani E drept ca traim intr-o lume incredibila, si fara siguranta zilei de maine si cu frica in san in ceea ce priveste viitorul copiilor, nu condamn femeile ce nu vor sa aiba mostenitori poate ca nici eu nu as mai face un copil acum daca nu l-as fi facut acum 5 ani cand vedeam totul roz si nu mi dadeam seama cat e de greu sa traiesti in siguranta.Sunt o norocoasa poate ca am alaturi un sot minunat care ma ajuta enorm si ma intelege, si eu am partea mea buna as putea spune pt ca pe lg fiul nostru crestem si fiul sotului meu cu o alta femeie, ceea ce nu e usor. Inainte de a face un copil e bine sa te gandesti daca ai sprijinul persoanei de lg tine , eu cand am ramas insarcinata eram mai mult sg dar am supravietuit si acum am lg mine pe tatal copilului meu si pot striga in gura mare ca suntem o familie fericita chiar daca situatia nu e prea roz la prima vedere.
Postat pe 6 August 2008 18:50
Eu cred ca fara copii traim degeaba! Ce va ramane in urma ta? Raspuns: nimic.
Gaby211081 Postat pe 29 August 2008 09:19
E NORMAL SA ITI DORESTI UN PUIUT
miha_2 Postat pe 4 Septembrie 2008 21:14
Intr-adev�r, e o mare responsabilitate s� cre�ti un copil. Nu vorbesc numai de a-l face, ci de a-l educa, astfel �nc�t s� te poti bucura de el. P�rerea mea este c� un copil �l faci dac� vrei �i dac� esti preg�tit, nu c� trebuie sau c� spune lumea.
Postat pe 8 Octombrie 2008 14:22
De la: lief, la data 2008-07-20 15:50:02am observat ca nu ai precizat de sotul tau,el isi doreste un copil ?iti promite ca te sustine,ca e alaturi ?sau nu spune nimic,si simti tu ca e normal sa survina copilul la varsta asta ?e posibil si din cauza ca te simti singura si in subconstient ai ideea ca nu va participa la cresterea copilului...daca te consoleaza nici eu nu simt nevoia sa fac unul,chiar daca nu sunt maritata,dar chiar de as fi tot m-as mai gandi ca poate peste cativa ani sa mi se trezeasca instinctele :) Asta e conceptie de la tara,ca degeaba ai trait,daca nu procreezi ,pai asta fac si cersetorii ,si...? si uita asa,cu conceptii ca la tara,ai aparut tu preainteleapta ..
ROBERTA_BRUNI Postat pe 8 Octombrie 2008 19:55
Si eu am tot 30 de ani si, la fel, nu simt nici un fel de dorinta si nevoie de a avea un copil, dimpotriva simt chiar aversiune fata de aceasta idee. Intotdeauna am simtit asa, chiar s-a accentuat pe masura ce a trecut timpul. Traiesc pur si simplu pt mine, imi fac orice pofta fara sa-mi pese de altceva. Pt mine este ceva normal, pt altii este normal sa aiba copii. Oricum sunt de acord cu faptul ca faci un copil doar daca simti ca vrei asta, nu asa la intamplare.
darksukkubus69 Postat pe 9 Octombrie 2008 19:42
Ma tot gandesc cum as putea sa-mi transmit mai departe materialul genetic, fara sa trec prin sarcini si nasteri, gandul asta ma scarbeste profund. Da, asta intr-adevar m-ar interesa...
darksukkubus69 Postat pe 9 Octombrie 2008 19:45

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
ce sa fac?	3	De la: _oktober_ 27 Decembrie 2009 09:33
Suntem rude?	6	De la: PRALEA_ 3 Octombrie 2011 14:42
Ce e de facut cand iubitul devina violent?	72	De la: magdu90 27 Mai 2014 03:28

credinta...	10	De la: Adora_me 3 Februarie 2009 09:32
El vrea, eu...nu prea:\|	22	De la: SunGirl 10 Iunie 2009 19:08