am nevoie de un sfat,de o parere...

exista relatii prin telefon? sau cel putin inceputuri de relatie?

oare ce vrea

Michelle_Verona Postat pe 7 August 2008 17:59
Nici nu stiu cum sa incep...povestea mea e lunga si complicata, cu rele si cu bune, cu zambete si stari de disperare...Am iubit cu tot sufletul si cu toata fiinta mea si am suferit de mii de ori mai mult din cauza asta...Apoi am fst iubita si am iubit si eu dar in alt fel...sa spunem...rational.Si totusi cv s-a intamplat si dupa ultima relatie de aproape 6 ani ne-am despartit chiar dk ptr unii e greu de inteles, eu ink il mai iubesc in felul meu rational.Putem oricand sa ne impacam dar cum am spus e complicat, si nu cred ca pot spune tot aici sa se inteleaga perfect dar concluzia ar fi ca am hotarat impreuna ca cel mai bine ar fi sa imi termin si eu facultatea si apoi sa ne facem viitorul impreuna.Motivul despartirii a fst mai mult din cauza insistentelor mele de a ma marita iar el imi tot spunea ca nu e momentul ca suntem prea mici (eu am 21 iar el are 23)si ca in viata ar trebui sa pasim cu dreptul nu cu curul fara nimic al nostru...discutia asta a degenerat si am ajuns sa ne despartim cu toate ca ink ne vedem si vb de park nu s-ar fi intamplat nimik (fara sex insa).Dar viata joaca feste...eu am cunoscut pe cineva...suntem prieteni si intre noi nu s-a intamplat nimik...ink.spun ink ptr ca simt cv ciudat in sufletul meu cand il privesc si cand nu suntem impreuna el e in mintea mea...nu e nimic rational in ceea ce simt ba din contra...e un sentiment cald si sincer.el ma place si ma face sa rad cum nu am ras niciodata dar nu-l cunosc intru totul si mi-e teama.e un tip spontan si mudic,e un pic cam ciudat dar e adorabil:)...intrebarea mea ar fi...sa risc sa ma indragostesc din nou si sa sufar sau sa stau in banca mea sa-ncerc sa-mi fac viitorul asa cum trebuie?adik oricum consider ca iubirea aia mare se stinge la un moment dat dar dk ramane prietenia si respectul dupa ani si ani atunci chiar poti spune ca ai castigat.
eu zic sa iti pui ordine in ganduri...sa te imaginezi peste 3-4 ani..daca te vezi cu cel cu care ai fost 6 ani si te vezi fericita..merita sa incerci...daca iti place cum te vezi...daca nu..nu merita sa tragi de o relatie..stii cum este chestiile astea cu casatoria trebuie sa vina de ambele parti...am fost pusa in aceeasi situatie la varsta ta...si am ales sa imi cladesc un viitor si ceea ce am si reusit... raspunsul se afla in inima ta..acum este greu sa renunti la el dupa 6 ani dar sa nu fie deja obisnuinta... sper sa iei decizia cea mai buna pt tine
beem Postat pe 7 August 2008 18:50
- eu m-am casatorit la 20 iar Gabi, sotia mea avea 19 ... am pornit de la zero absolut si acum suntem bine. Nu ne-a fost frica si am avut incredere in noi si in celalalt. Asa ca varsta si averea nu are importanta. Nu conteaza unde esti la un moment dat ci unde vrei sa ajungi! Nu conteaza nici cine esti ... este mult mai important cine vrei sa devii! (si bine-inteles sa si faci totul pentru a realiza ce ti-ai propus). Ai dreptate! ... povestea ta este mai complicata decat se poate scrie in cateva randuri, iar pentru a putea sa-ti dau un raspuns f clar ar fi nevoie de mult mai multe informatii. Cert este ca si sentimentele sunt foarte importante ... chiar daca cum bine zici cu timpul se domolesc si se transforma ... de noi depinde in ce ... Sentimentele au rolul lor ... ratiunea la fel ... dar totdeauna tu alegi! Iar ca sa ramana din iubirea mare prietenie si respect ar trebui sa-ti cunosti partenerul si limbajul lui de iubire, care difera de la om le om. Iar el la fel ... sa-l cunoasca pe al tau. (exista o carte pe tema asta ... am mai recomandat-o, iar daca-mi urmaresti postarile o vei gasi.) Vreau sa inchei cu ideea ca intr-adevar iubirea sa poate transforma in ce vrei tu ...(prietenie, respect ...) dar daca se porneste doar de la ratiune ... si apare pentru unul din partenerii astia prea rationali acel sentiment ... dar pentru o alta persoana ... ce credeti ca se va intampla? ... Eu nu stiu ... spuneti-mi voi ce credeti? ...

supermiki Postat pe 9 August 2008 20:49
- am uitat sa mentionez ca acum avem 25 de ani impreuna!!
supermiki Postat pe 9 August 2008 20:52
multumesc ptr incurajari....intre timp s-au intamplat si mai multe....st si mai in ceata...
Michelle_Verona Postat pe 10 August 2008 13:43
Fiica mea a foat in asceeasi situatie aproximativ ca a ta.A vorbit cu un "baiat" de aici de la noi 3 ani .Acesti 3 ani au fost ani de sacrificiu din partea ei (asa i-am vazut eu si sotul meu).Au inceput povestea lor de iubire in clasa a 10 a .Acest baiat esa dirijat de toata lumea si in mod special de mama lui.Au terminat liceul iar baiatul fiind fotbalist a fost transferat la o alta echipa intr-un oras de la Dunare.Fiind atatia ani impreuna ,ani care au implicat tot felul de probleme ni s-a parut normal sa oficializeze cumva aceasta relatie,dar spre surprinderea noastra se tot ferea sa o invite sa mearga macar in vizita la el.L-a luat pe nepusa masa si s-a dus acolo . A primit-o bine dar i-a spus ca el nu este inca pregatit pentru viata de familie. A venit acasa foarte deceptionata si a terminat cu el. A intalmit pe altcineva s-a mutat la Bucuresti (de unde este el).Dupa 8luni s-au casatorit si o duc foarte bine .Am uitat avem un nepotel de 4 1/2luni si sunt fericiti .Eu si sotul meu ne-am casatorit dupa ce am "vorbit" 3 ani , acum avem 25 de ani de casatorie.Nu pot sa-ti spun ca acesti 25 de ani au fost numai lapte si miere,au fost si certuri si neintelegeri ,necazuri si bucurii dragostea treceiar "obisnuinta este a doua natura" si intre noi fie vorba, poti sa stai cu un om o viata intreaga si tot nu o sa-l cunosti cu adevarat. O sa intalnesti si tu pe cineva care sa te merite.
sidonica Postat pe 10 August 2008 17:40
week-end-ul asta l-am petrecut la mare cu cel pe care imi era frica sa am o relatie....in viata mea nu m-am simtit asa...timpul a trecut prea repede trei zile nu am dormit ne-am privit...ne-am sarutat....am vb cate-n luna si-n stele...vroiam sa nu se mai termine...el e din costanta dar eu nu...relatiile la distanta st complicate....dar mai complicat e ca el mi-a spus ca simte ceva ce nu a mai simtit pana acum (amandoi evitam cuv ca dragoste sau iubire) dar el va trebui sa plece in strainatate peste doua saptamani si abia peste 6 luni se mai intoarce...tot ce vrea e sa aibe o casa a lui....il inteleg perfect si tot odata cred ca m-am indragostit....e altfel fata de primna mea iubire...atunci eram copil..acum vad cu alti ochii si totusi mintea nu mai face fata...inima a luat controlul...pe el il simt ca i s-a intampolat acelasi lucru...ne venea amandoura sa plangem cand am plecat si totusi nimeni nu a zis un cuvant.....am plans tot drumul spre casa,inima imi era sfasiata.lui ii e frica sa nu ramana in tara ptr mine si toata lumea stie cat de greu e sa iti iei o casa in tara ca tanar.iar mie mi-e frica sa-i spun ca il voi astepta oricat...ma gandesc ca el poate fi acea pers potrivita ptr mine...mi-e frica...ma obisnuisem cu gandul unei casatorii comode cu respect si prietenie iar acum lumea,ideile mele st cu susul in jos...as putea sa-l las sa plece fara un cuvand si sa-l astept in taina....dar dk va fi totul ptr nimik?mie mi-e frica de iubire....am iubit si am suferit enorm...iar acum mi-e frica sa nu sufar iar...deja a inceput...
Michelle_Verona Postat pe 10 August 2008 22:26
gandestete bine ceea ce vrei de la o relatie si viata, esti tanara ai o viata inainte, incearca sa discutati din nou sa vedeti unde este ruptura dintre voi. gandestete daca va doriti aceleasi lucruri. o sa par poate dura daca zic lasa-l sau lasa timpul sa hotarasca, mai bine fi un pic egoista si gandeste la rece ce vise ai ce ganduri si teluri vrei sa realizezi si vei gasi raspunsul. parerea lui o cunosti, nu e pregatit, casnicia e poate o decizie pe termen lung care tine de viata de doi, eu as zice ca e ca si atunci cand o faci prima data, duce la schimbare psihologica. nu stiu ce sfat sa iti dau, poate, sa continuati sa incercati sa va dati o sansa, sa vorbiti despre ce vreti de la viata, poate sa ramaneti prieteni, sau poate vechea vorba esti tanara ai o viata inainte sau poti sa iti gasesti iubirea nu e ultimul. gandestete la rece si bine ce vrei fi egoista, tu esti cea mai importanta.
sylvyzone Postat pe 25 August 2008 11:36
Parerea mea ar fi ca intr-adevar e cam devreme pentru o casatorie. Si plus de asta, nu iti ajunge o viata sa cunosti un om. Detaliile povestii tale de dragoste numai tu le stii, dar la o privire obiectiva, pare ca pana si fumul ultimei iubiri dispare. Te simti sigura pe tine sa atarni de firul unei indoieli ? Te simti sigura pe el? Esti sigura de ceea ce vrei? Eu zic sa ii dai o sansa si noului venit in viata ta. Fericirea ar putea fi mai aproape decat te poti astepta. Am citit statusul cuiva, o membra pe acest forum si nu mi`l mai pot scoate din minte. Ti`l impartasesc in speranta ca poate iti va aduce putina lumina in valul de indoieli care te inconjoara. "Iubirea, las`o libera... daca ramane e a ta...daca pleaca nu a fost niciodata a ta" . Sper sa iei alegerea care trebuie. Daca simti ca nu a fost cea corecta ia-o si pe cealalta parte, de acum stii ce vrei. Ai o viata inainte de decizii corecte pe baza deziluziilor trecute.
karla031088 Postat pe 25 August 2008 11:57
michell casatoria nu este o piedica in realizarea viselor...in plus varsta potrivita pentru o casatorie nu exista poti fii pregatit la 18 ani la 35 la 50 sau poate niciodata asat-i viata...eu am 18 ani il cunosc pe logodnicul pe de 6 luni si jumatate de 6 luni suntem impreuna dupa 3 saptamani m-a cerut de nevasta....in acel moment eram foarte bulversata toate ideile si planurile mele de viata erau rasturnate intr-un timp atat de scurt ...logodnicul meu are 19 ani vara viitoare ne vom casatori asta nu ne imipiedica sa ne cladim si carierele mult dorite,vom fi medici amandoi...si la noi se punea problema asteptarii,dar am decis ca daca ne casatorim nu trebuie sa ne schimbam visele tu trebuie sa-ti pui ordine in ganduri pentru ca din cate am inteles tu in ambele relatii ai de asteptat fara nicio garantie insa ca nu astepti degeaba...numai bine si sper sa se rezolve totul si sa ai viata fericita si mult visata
Postat pe 25 August 2008 12:21
Multumesc pentru sfaturi si incurajari.De maritat, nu ma marit, asta e sigur.Am stat de vb cu cel cu care am avut o relatie de 6 ani si am descoperit monotonia dintre noi....tinem unul la altul, ne respectam, avem incredere unul in celalalt dar...cum bine simtise si el...nu e de ajuns.Asa ca am ramas prieteni...Stiu ca e greu de crezut dar noi chiar dk locuiam impreuna eram mai bine zis prieteni foarte buni decat iubiti. Relatia mea cea noua...e dezastruos...il iubesc si ma iubeste dar asta nu-l va impiedica sa plece zilele viitoare.Nici nu as vrea sa stau in calea lui...e visul lui si il inteleg....nu ne-am gandit ce o sa facem dupa....acum profitam de putinul timp ramas.
Michelle_Verona Postat pe 26 August 2008 16:31
ehh... tot raul spre bine .. o sa fie bine, ai sa vezi >:D
karla031088 Postat pe 27 August 2008 17:50
ehh... tot raul spre bine .. o sa fie bine, ai sa vezi >:D
karla031088 Postat pe 27 August 2008 17:51
buna michelle poate te va ajuta sa stii ca nu esti singura care a trecut prin aceeasi situatie , exact aceeasi situatie,De 3 ani impreuna, aveam sentimentul ca trag de el, aici difera fata de tine, eu vroiam sa stam impreuna , sa oficializam relatia, noi eram atunci mai mari ca varsta eu 24 el 35, luptam cu indiferenta lui, neincrederea.Si dupa 3 ani am decis sa plec, desi recunosc, inca mai tin la el. Am decis sa plec acum 2 ani, deci intelegi ca a fost destul de greu. Insa intre timp am cunoscut pe cineva iar o relatie cu aceasta pers nu era o perspectiva credibila la acel moment . In sept acum o sa facem 2 ani de cand sunt cu aceasta pers, iar in dec astept sa vina pentru ca si el a plecat afara, ca sa aiba mai multe sanse pentru a avea o viata impreuna. Insa am dat o sansa si am primit insutit. parerea mea este ca merita sa il astepti mai ales ca si el face asta pentru voi si simti ca este pers pe care ti-o doresti alaturi.Nu pierde speranta si da-ti o sansa, faceti planuri chiar dc pleaca afara, profita de timpul petrecut separat sa strangeti bani pentru voi sau altceva.Gandeste-te ca e mai greu sa gasesti o pers cu care sa te intelegi, sa fii pe acceasi freceventa decat sa rupi o relatie. parerea mea, dupa cele spuse de tine este ca merita sa il astepti.
elisabetan Postat pe 2 Septembrie 2008 16:49
Il iubesc...ma iubeste....il astept caci stiu ca se va intoarce la mine:)
Michelle_Verona Postat pe 3 Septembrie 2008 22:15
Salut, Sm citit posturile tale, Michell... Hai sa-ti spun povestea mea: este exact inversul povestii tale. Am avut un prieteni timp de 4 ani si jumatate... Cand ne-am cunoscut aveam 21 de ani... el avea 25. Pentru mine, era prima relatie cu un barbat, in adevaratul sens. Mai avusesem pasiuni si mici intentii cu alti baieti inainte, insa nu a fost nimic. Asa incat, in sfarsit eram si eu in rand cu lumea, aveam un prieten ca toate prietenele mele, etc. La nici un an, a inceput sa ma casapeasca cu casatoria.... nu am zis nu... am zis sa mai asteptam... Ma rog, povestea este mult mai complicata in esenta. Cert este ca, de 3 luni, m-am despartit de el. Eu nu zic ca nu este un om bun, insa intotdeauna am simtit ca nu este ceea ce imi trebuie mie. Desi stiam, inconstient, acest lucru, m-am incapatanat sa sper ca voi ajunge si eu la stadiul in care sa-mi doresc sa ma casatoresc si sa-mi intemeiez o familie. Insa mi-am dat seama ca nu pot. Si cand mi-am dat seama? Cand am cunoscut un barbat care ma iubeste, cu adevarat. Stiu ca si celalalt ma iubea in felul lui, eu eram mai degraba grijulie si atenta cu el (assa imi manifestam eu iubirea fata de el), insa felul lui nu era pentru mine. Asa incat, am ales sa-i pun capat si sa incep o relatie cu acest barbat. Este minunat! Acum stiu si eu ce imi doresc de la un barbat, ce sa apreciez la un barbat, la ce sa ma astept din partea lui... ce imi doresc eu... este cu totul altceva! Iar despre casatorie, la varsta ta, mi se pare mult prea devreme. Sunt cei mai frumosi ani din viata ta, nu-i irosi langa cineva cu care iti este comod sau confortabil! Daruieste-i cuiva care te iubeste si pe care il iubesti la fel de intens! Pasiunea dispare cu timpul, e bine ca macar la inceput sa existe! Acorda-ti tie aceasta sansa! Iar despre suferit, intotdeauna exista si suferinta pe lumea asta! Nu e tot timpul roz... Insa asta nu trebuie sa te opreasca sa iti dai voie sa traiesti o poveste minunata, atata cat va fi ea. Putina lume traieste dragostea adevarata! Bucura-te de ea! Asta e sfatul meu. Succes! Anuska
Postat pe 24 Octombrie 2008 10:07
Buna! eu cred k ai exgerat putin ca ti-ai pus intrebarea "sa ma indragostesc din noua sau sa stau in banca mea?" pentru ca dragoastea nu e ceva ce putem sa controlam sa apara doar cand vrem noi. Daca vrei un raspuns la intrebarea asta, eu zic sa gandesti altfel, la modul "ce o fi o fi",nu trebuie sa iti impui sa nu te indragoastesti...plus ca merita sa risti,daca te indragostesti din nou ai toate sansele sa fii fericita asa cum meriti,iar daca vei suferi din nou, gandeste te doar ca ai capatat o anumita experienta in sensul asta si vei sti exact ce sa faci ca sa depasesti mometul dificil (asta in cazul in care o sa apara). In legatura cu fosta ta relatie, eu mereu am fost de parere ca toate se intampla cu un rost. Poate s-a terminat asa pentru ca te asteapta ceva de 10 ori mai bun sau poate ca nu s-a terminat,iar ruptura asta temporara o sa va ajute pe amandoi sa va apreciati mai mult, sa va simtiti lipsa, sa va dati seama ca nu puteti sa traiti separat etc. Tot ce conteaza e sa gandesti poszitiv si sa nu te mai gandesti niciodata sa nu te indragostesti de frica sa nu suferi. Traieste clipa,fii tu insati si lasa lucrurile sa decurga de la sine,sa se intample ce trebuie sa se intample,nu te impotrivi si nu iti impune sa fii rece.
andreeabl Postat pe 24 Octombrie 2008 11:30
draga....rational sau irational iti dau un sfat care m-a ajutat si pe mine intr-o situatie exact exact ca a ta...tot asa relatie de 6 ani pentru una de 2 bani....nu lasa pasarea din mana pentru aia de pe gard!!!succes si deschide ochii....
playboy Postat pe 31 Octombrie 2008 21:16
Buna,am trecut si eu printr-un momet de genul....numai ca realtia noastra are deaba un an,cu toate cestea ne-am hotarat sa me mutam impreuna(el este din Cluj eu din Baia Mare) si de carciun sa facem logodana,suntem studenti amandoi dar avem si niste joburi bine platite din care ne achitam o rata lunara la banca pentru apartament....si parinti mei au inceput-o de la 0 asa ca si noi o sa ne deascurcam daca exista iubire adevarata nu conteaza averea sau vrasta .......
iaonaiaona Postat pe 3 Noiembrie 2008 09:56
Multumesc ptr toate sfaturile si parerile voastre...Pe scurt va spun ca sunt fericita....De craciun iubitul meu va primii cel mai frumos cadou....pe mine:)...mi-am luat deja biletul de avion si timp de 2 saptamani vom fi de nedespartit....Apoi va fi un pic mai greu dar va merita...se va intoarce definitiv in tara in octombrie anul viitor si ne vom muta impreuna...Am hotarat amandoi sa asteptam cateva luni si daca relatia va merge bine ca in iunie 2010 sa facem nunta...E un baiat extraordinar.....il iubesc si ma iubeste:X...ma face fericita cu un simplu zambet....iar eu cu o simpla privire...a meritat...merita...kisses for all:*
Michelle_Verona Postat pe 3 Noiembrie 2008 17:12
Sa dea Dumneazeu sa fie excat cum iti doresti tu.
iaonaiaona Postat pe 4 Noiembrie 2008 16:22
vai ce bineeeeee!bravo! sa fiti fericiti multi,multi ani de acum incolo!!vezi draga ca merita?be strong ....kisses.....aaaaaaaa si calatorie si sejur plin de bucurii!!
playboy Postat pe 4 Noiembrie 2008 16:25
Draga Michele parerea mea este ca tu sa faci ce vrei in iata si nu ce spun ceilalti, dak vrei sa te mariti, marita-te, dar te-ai gandit ce implicatii va avea hotararea asta? Va trebui sa ai grija de o familie, nu vei mai fi singura, va trebui sa sti sa faci mancare, sa sti sa ingrijesti copii care vor aparea pe parcurs, sa ai cu ce sa-i intretii si ingrijesti. Eu m-am marita de la 23 de ani cu sotul meu care avea doar cu 3 ani mai mult decat mine, pe atunci nu stiam ce responsabilitati implica o asemenea hotarare, dar uite ca au trecut 20 de ani de casnicie si nu regret nimic. Dar totul a fost exact cum spui tu o zi cu soare, o zi cu nori, fiindca asa este viata, nu te gandi ca totul va fi innorat sau totul va fi insorit, nu se poate. Dak te mai intereseaza amanunte din experienta mea te rog sa-mi spui si-ti voi spune cum a fost si cum este in continuare. Fa ce vrei dar sa sti ce faci!
zuma Postat pe 6 Noiembrie 2008 08:03
s-ar putea ca nici unul din cei doi sa fie al tau.dupa ce vei iesi cu cel de-al doilea iti vei da seama.NU cred ca o sa ramai cu nici unul.Oricum iti urez sa-ti gasesti marea dragoste>daca-ti pot i de folos ma bucur.Tu singura esti cea care hotaraste.succes. De la: Michelle_Verona, la data 2008-08-07 17:59:19Nici nu stiu cum sa incep...povestea mea e lunga si complicata, cu rele si cu bune, cu zambete si stari de disperare...Am iubit cu tot sufletul si cu toata fiinta mea si am suferit de mii de ori mai mult din cauza asta...Apoi am fst iubita si am iubit si eu dar in alt fel...sa spunem...rational.Si totusi cv s-a intamplat si dupa ultima relatie de aproape 6 ani ne-am despartit chiar dk ptr unii e greu de inteles, eu ink il mai iubesc in felul meu rational.Putem oricand sa ne impacam dar cum am spus e complicat, si nu cred ca pot spune tot aici sa se inteleaga perfect dar concluzia ar fi ca am hotarat impreuna ca cel mai bine ar fi sa imi termin si eu facultatea si apoi sa ne facem viitorul impreuna.Motivul despartirii a fst mai mult din cauza insistentelor mele de a ma marita iar el imi tot spunea ca nu e momentul ca suntem prea mici (eu am 21 iar el are 23)si ca in viata ar trebui sa pasim cu dreptul nu cu curul fara nimic al nostru...discutia asta a degenerat si am ajuns sa ne despartim cu toate ca ink ne vedem si vb de park nu s-ar fi intamplat nimik (fara sex insa).Dar viata joaca feste...eu am cunoscut pe cineva...suntem prieteni si intre noi nu s-a intamplat nimik...ink.spun ink ptr ca simt cv ciudat in sufletul meu cand il privesc si cand nu suntem impreuna el e in mintea mea...nu e nimic rational in ceea ce simt ba din contra...e un sentiment cald si sincer.el ma place si ma face sa rad cum nu am ras niciodata dar nu-l cunosc intru totul si mi-e teama.e un tip spontan si mudic,e un pic cam ciudat dar e adorabil:)...intrebarea mea ar fi...sa risc sa ma indragostesc din nou si sa sufar sau sa stau in banca mea sa-ncerc sa-mi fac viitorul asa cum trebuie?adik oricum consider ca iubirea aia mare se stinge la un moment dat dar dk ramane prietenia si respectul dupa ani si ani atunci chiar poti spune ca ai castigat.
numai Postat pe 6 Noiembrie 2008 14:11
casatoria este un pas important din viata unui om, pas care trebuie gandit foarte bine. nu trebuie sa te casatoresti cu cineva doar pt ca sunteti de mult timp impreuna si crezi ca trebuie sa faci ceva pentru a mai iesi din monotonie ...
fluturasalb85 Postat pe 6 Noiembrie 2008 17:14
De la: zuma, la data 2008-11-06 08:03:04Draga Michele parerea mea este ca tu sa faci ce vrei in iata si nu ce spun ceilalti, dak vrei sa te mariti, marita-te, dar te-ai gandit ce implicatii va avea hotararea asta? Va trebui sa ai grija de o familie, nu vei mai fi singura, va trebui sa sti sa faci mancare, sa sti sa ingrijesti copii care vor aparea pe parcurs, sa ai cu ce sa-i intretii si ingrijesti. Eu m-am marita de la 23 de ani cu sotul meu care avea doar cu 3 ani mai mult decat mine, pe atunci nu stiam ce responsabilitati implica o asemenea hotarare, dar uite ca au trecut 20 de ani de casnicie si nu regret nimic. Dar totul a fost exact cum spui tu o zi cu soare, o zi cu nori, fiindca asa este viata, nu te gandi ca totul va fi innorat sau totul va fi insorit, nu se poate. Dak te mai intereseaza amanunte din experienta mea te rog sa-mi spui si-ti voi spune cum a fost si cum este in continuare. Fa ce vrei dar sa sti ce faci! daca fata vrea sa se marite sa o faca!odata si asta trebuie facut nu?ca doar nu o sa ramana single pana la 40 de ani si daca trebuie sa gateasca si sa aiba grija de sotul ei asta e ceva normal si poate ea face asa ceva cu drag pentru sotul ei!Bafta draga si lasa ca le inveti tu pe toate!important e sa sa te respecte toata viata ca dragostea trece la un moment dat!
playboy Postat pe 6 Noiembrie 2008 20:07
Mancare stiu sa fac inca de la 14 ani cand am ramas fara mama...am crescut o nepotzica din prima zi de cand am scos-o din spital si mama ei a plecat in strainatate...Stiu sa am grija de un barbat...doar am crescut doi:)pe tata si pe fratele meu mai mare:)...stiu sa am grija si de un copil....mi-am crescut nepotzica ca fiind propiul meu copil, ea acum are 3 anishori si e o scumpete de fata pe care o iubesc enorm...Am doar 21 de ani, dar asta nu inseamna ca nu stiu sa fac nimic...Viata e cea care te invata...de voie de nevoie....profiti si incerci sa faci tot ce poti mai bine....O casnicie ptr mine nu ar insemna o povara...ar insemna sa am in sfarsit pe cineva numai al meu care sa-mi fie aproape "la bine si la rau"...sa ma iubeasca si sa il iubesc.nu e ceva rau sa iti doresti propia familie...
Michelle_Verona Postat pe 18 Noiembrie 2008 13:47
draga te inteleg foarte bine!daca pe tine o casnicie te face sa te simti in siguranta ,pai fa-o!uite,esti si foarte vrednica,bravo tie!multa bafta si sa dea Dumnezeu sa fi iubita si respectata!pupicut
playboy Postat pe 19 Noiembrie 2008 17:15
am avut o relatie cu un baiat timp de un an si 11 luni .. am facut-o .. si a fost si primul .. dar nu m-a meritat .. si nu am vrut sa stau de mila langa el .. mai bine sa mor de dorul lui si sa fiu cu altcineva care sa ma merite .. acuma cand ma gandesc la acest baiat ma gandesc cu sila .. dupa 5 luni de zile .. mi-am zis sa imi refac viata .. sa ma combin cu un baiat .. pe care il cunosc de vreo 3 ani .. eram amici .. ne-am combinat .. si ..(bine ca el nu stie ca am facut-o cu acesta .. dar cred ca ar fi bine sa nu se stie ca cum v-am zis nici nu imi mai pasa de ala .. mi-a distrus viata aproape)..asa .. si ne-am despartit din orgoliul pe care il are .. s-a suparat pe mine ca am fst plecata 2 zile din localitate .. desi stia .. a vrut sa punem capat relatiei .. dar eu as vrea sa ne impacam .. si nu stiu cum as putea sa fac asta .. fiindca e orgolios ..spune c nu mai da inapoi .. eu una il ador. . nu am mai intalnit baiat ca el ..e prea baiat.. mi-a spus niste lucruri care normal ca mi se parea firesc sa le pun la suflet .. ca o sa avem relatie serioasa .. si lumea deja ne invidia cand ne vedea impreuna si imi spunea ca sa nu ascult de gura lumii ca acelasi lucru va face si el .. ca suntdulcica. . simteam ca imi spune vorbele astea din suflet .. si na mi-e greu sa il uit .. nu-i vina mea ca m-a facut sa tin al el in 2 luni de zile desi nu pare mult .... dar m-am atasat de el ..dupa ce ne-am despartit ... la 2 zile a fost la un majorat si .. s-a imbatat .. si cineva i-a pus piedica si a cazut cu dintii in gheata .. foarte aiurea .. e suparat .. i-am zis k as vrea sa ne impacam si ca vreau sa fiu langa el sa ii fie mai usor sa treaca peste astea mai repede.. cu toate ca s-a suaprat din cauza ca am fost plecata 2 zile ..el acuma nu mai are 2 dinti din fata .. si mi-a spus ca e suparat ca nu-i mai ii trebuie nimic nu ii sta gandu la fete .. mi-a zis ca macar prieteni buni sa ramanem.. il inteleg..dar .. a trecut o luna i-am dat un beep nu mi-a raaspuns .. pe mess nu stiu n-as vrea sa ma bag in seama mi-e frica sa nu cumva sa reactioneze urat ..nici nu stiu .. oare ce a simtit cat timp a stat cu mine ??aceleasi lucruri care le-am simtit si eu?? sunt multe intrebari si multe nelamuriri .. ce m-ati sfatui sa fac ??
Postat pe 1 Februarie 2009 21:04
Dupa parerea mea ai fost multi ani cu fostul tau prieten si esti speriata de necunoscut . Intr-un fel nu vrei sa accepti ca altii ar avea calitati mai bune ca fostul . Sigur toti au calitati. Dupa parerea mea subiectul casatoriei va facut sa va certati , si tu ai dreptate in felul tau pentru ca daca va iubiti de ajuns de ce sa nu faci un pas ca asta . e normal . Cu parere de rau trebuie sa admit ca femeile in general vor casatorie si sant pregatite sa ia pasi seriosi . Pe cand barbatii ezita nu stiu din ce motive , le este frica sa se lege , habar nu am hehe . Lucrurile in viata se schimba ne sperie gandul sa pasim pe terenuri necunoscute, si sa redeschidem relatii . Dar , daca nu luam riscuri nu avem nimic de castigat doar de pierdut pentru ca stam in aceiasi situatie haioasa si incomfortabila . Capul sus si ai incredere in ce iti spune inima . Actioneaza pe moment si nu lasa ezitarile sa iti stea in calea fericirii . Eu am 30 de ani si am fost casatorita inainte acum divortata si am un alt prieten santem fericiti . Toti am vrea sa fim scutiti de suferinte dar in scurta perioada o sa te gandesti la ce a fost si o sa razi de grijile si gandurile pe care le aveai . Timpul le vindeca pe toate si sant sigura ca o sa fii fericita ;D Mult noroc
Postat pe 3 Iunie 2009 16:41

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
As dori sfaturi	4	De la: Dadutza 31 Octombrie 2011 11:53
Sf Mihail si Gavril	1	De la: mihapic73 5 Noiembrie 2009 22:56
Dureri menstruale exagerate	55	De la: 27 Iunie 2016 12:47

Relatie la distanta	4	De la: simonycik 2 Octombrie 2009 17:31
Ajutorrrrrr...am nevoie de ajutor	1	De la: manumarius 22 Mai 2010 10:42