"UNDE-I MAMA?"

despre alocatia pentru cresterea copilului

Ne vaccinam copiii?

Anissia27 Postat pe 25 August 2008 12:48
Indraznesc sa deschid un topic desi sunt relativ noua in discutiile pe forum , sper ca aceasta indrazneala a mea sa nu supere pe nimeni. Problema mea ... practic nu e o problema, e poate chiar mai mult de atat, sau poate ceva atat de frecvent! Sunt sigura ca multe dintre voi va confruntati cu asta... avem o viata plina, tipica femeii de cariera a secolului XXI, suntem apreciate la birou, muncim mult, foarte mult, socializam, mai iesim din cand in cand... iar seara, tarziu, ajungem acasa; acasa , unde ne asteapta CINEVA , de cele mai multe ori, dormind. Ii pui masinuta cea noua pe noptiera , sa o gaseasca dimineata cand se va trezi si tu vei fi plecata deja la birou, iar langa lasi un bilet "cu dragoste de la mama"... "UNDE-I MAMA?" ... intreaba nevinovat cand se trezeste. Raspunsul e de cele mai multe ori "la servici, dragule, aduce bani ptr tine, sa ai masinute si trenulete,etc..." Dar oare de asta are el nevoie? Oare n-ar fi mai placut sa petreaca chiar si O ORA cu mama lui? ... cam astea-s gandurile mele in ultima perioada, gandurile , durerile, frustrarile mele... cum am mai zis, am 23 de ani, un bebe de 3 ani, sunt divortata, am absolvit o facultate si sunt pe cale sa o termin si pe a2a,am o cariera in plina ascensiune. Da, toate sunt frumoase, sunt apreciata la birou, muncesc mult, ies la pranz cu colegii, seara stau peste program... e ok, insa ajung acasa si-mi vad puiul dormind. Ieri, duminica fiind, m-am dedicat lui. la un moment dat m-a intrebat " mama, unde-i mama?" "aici, iubire, e cu tine mama! - "nuuu, mama-i la lucru"... (!!!)
... nush ce sa ma zic...dar sunt foarte trista din cauza asta :sml-
Anissia27 Postat pe 25 August 2008 15:43
Pai ....ai putea renunta la a iesi la pranz cu colegii ? si in loc de asta sa chemi pe cineva sa-ti aduca copilul aproape de birou sau sa dai o fuga pana acasa..... Adevarul este ca nici eu nu stiu ce sa zic ...apreciez faptul ca te gandesti la micut spre deosebire de alte mame care nu prea isi fac probleme din cauza asta.

iris_4_ever Postat pe 25 August 2008 15:51
mda... probabil ca as putea face asta...insa i-ar da programul zilnic peste cap, si nu vreau ca un copil de 3 ani sa nu aiba parte de somnul de pranz pe care il au la ora aceea toti copiii doar ptr ca asa vreau eu, cred ca as fi prea egoista facand asta... poate "m-am damblagit"... dar m-a marcat ingrozitor ce mi-a zis Vladut ieri...
Anissia27 Postat pe 25 August 2008 15:59
...si asta e valabil doar in vacanta, ptr ca inrest, la ora la care eu iau pranzul el e la gradinita (si doarme, desigur) , oricum, merci ptr sprijin :)
Anissia27 Postat pe 25 August 2008 16:28
Eu nu am probleme de genul asta pentru ca nu am copii ...de aia nici nu am indrazanit initial sa postez ceva pentru ca imi dau seama ca as fi in necunostiinta de cauza . Iti inteleg temerile in schimb .....
iris_4_ever Postat pe 25 August 2008 16:37
mda... crede-ma ca si eu ma trezesc uneori in necunostinta dew cauza. un participant la forum mi-a trimis in privat un mesaj in care zicea ca copilul meu va superi ptr totdeauna traume psihice ptr ca eu nu sunt langa el atat cat ar trebui... asta parca m-a speriat si mai mult, dar cred ca exagereaza totusi... "traume psihice definitive"... hm!...
Anissia27 Postat pe 25 August 2008 17:09
ieri am ajuns acasa mai devreme, am stat mai mult cu el:) a fost minunat!
Anissia27 Postat pe 26 August 2008 15:06

Anissia27 Postat pe 27 August 2008 17:10
sunt aici,imi sterg lacrimile...
Postat pe 27 August 2008 17:24
draga Anissia, fa cumva sa nu mai stai foarte mult peste program cel putin de 2 ori pe saptamana, acorda-i in totalitate un sfarsit de saptamana, cand veti fi doar voi doi.. trebuie sa-ti cresti copilul asa cum vrei tu,, altfel te trezesti ca n-are sa-ti placa la un moment dat cum gandeste, ce face, pe unde merge, ca nu te respecta suficient,....nu este de ajuns sa-l compleseti cu atentii, mai tarziu asa se va obisnui cu ele incat nu mai au nici o valoare...va avea intotdeuna nevoie de caldura sufleteasca a mamei.. oricine al fi langa el..sti cum se spune la noi in Ardeal: mama-i mama nu muiere(adica femeie, care chipurile se ocupa de educatia lui in tot acest timp)nu chiar va avea mai tarziu probleme psihice..dar comportamentale este posibil.Imi pare bine ca ai deschis aceasta discutie, m-am saturat de tot felul de prostii (ex.sex....)nu se mai gandesc astfel de fete ca mai intra si tinere de 15-16 ani, carora nu le este prea indicat sa inceapa viata sexuala?!!...scuze..dar m-au indignat cateva..n-am vrut sa le-o spun lor ca nu ma bag pe aceste subiecte...eu sunt..mai mare....ai grija de baiatu tau..pe curand
just28 Postat pe 27 August 2008 17:30
ma gandesc de multe ori si eu la asta....am crezut ca sunt exagerata...nu ai nevoie de un sfat...poate ai nevoie sa ti se spuna ceea ce vrei sa auzi ca sa scapi de sentimentele de vinovatie...scuze se gasesc mereu desi durerea e mare...seara de seara... vorbeam cu mine...asa gandesc eu uneori,cand serviciul imi impune sa stau2-3 zile departe de pui... si nu stiu cum sa recuperez timpul pierdut...pt ca NU SE POATE RECUPERA...E PIERDUT SI GATA!!!!!!!!!!!!!!! DAR AM CASTIGAT!APRECIEREA COLEGILOR SI A SEFULUI LA SERVICI BANI,MULTI,MULTI BANI(LUA-I-AR NAIBA!) EXPERIENTA IN MUNCA SI VECHIME(PE TOTI NE ASTEAPTA PENSIONAREA,NU?) ETC E AIUREA,DAR PE TOPICUL POVESTIOARE TARE MULTE ADEVARURI SE MAI SPUN SI MULTE LACRIMI AM VARSAT... SI SAPT TRECUTA AM RENUNTAT LA AL DOILEA LOC DE MUNCA AM PIERDUT NISTE BANI.... DAR AM CASTIGAT NISTE ORE LANGA PUIUL MEU ........................................................... SUCCES!
Postat pe 27 August 2008 17:32
de ce plangeai, alexutu?
just28 Postat pe 27 August 2008 17:33
TOCMAI AM RASP DAR NETUL ASTA E DE TOT RAHATUL(SCUZATI EXPRESIA!)
Postat pe 27 August 2008 17:38
va multumesc ptr cuvintele adresate, da, stiu ce pierd... si NU VREAU SA PIERD!!! tocmai de aceea sunt atat de suparata, nici nu stiu daca e o suparare sau e pur si simplu DURERE!... eu lucrez si sambata , asa ca sfarsitul de saptamana inseamna duminica...o zi, o singura zi - prea putin ptr puiul meu. il descopar in fiecare duminica parca tot mai mare, spune cuvinte noi... si plang, plang ca n-am fost acolo, langa el, cand a spus acel cuvant nou ptr prima oara, plang cand o cheama pe mama mea ( cu care petrece f mult timp) sa-l pupe daca s-a lovit, plang cand ma imbratiseaza si-mi spune "besc, mama mea!"... plang noaptea, cand il privesc dormind si ma minunez cat de mult a crescut... dar oare ce altceva as putea face? SUNT MAMA SINGURA , copilul asta are nevoie de suport financiar, numai eu aduc bani ptr el, nu am un sot pe care sa ma pot baza... atunci recurg la ceea ce mi-a mai ramas: esploatez ziua de duminica, ptr a sta cat mai mult cu el, incerc sa nu imi programez nici un fel de intalnire seara ( la intalniri de afaceri ma refer), ca sa fiu cu el macar cat sa-i fac baita si sa-i spun "noapte buna"... si totusi, cresc, atat de repede cresc... e ca o carte cu un print minunat... care creste, creste,creste, e un basm. NU VREAU SA FIU CITITOR, VREAU SA FIU UN PERSONAJ DIN CARTEA RESPECTIVA... intelegeti, nu-i asa? alexutzu, esti casatorita?
Anissia27 Postat pe 27 August 2008 17:50
DRAGA ANISSIA,AI MARE GRIJA DE TINE SI DE PUIUL TAU.TE SALUT SI NE MAI"AUZIM"PE FORUM...
Postat pe 27 August 2008 17:50
apropos de asta..... "am tulut-o " acasa la vladutzul meu :) p.s. am spalat camasa, n-am semnat contractul, pata e tot acolo ca n-a iesit k-lumea
Anissia27 Postat pe 27 August 2008 18:02
DA...sunt casatorita...nu e asta discursul...ca are nevoie suport financiar si pt asta tre` sa pierzi si sa piarda...iti spun ca,in primii lui ani de viata eram necajiti...ca ne-am luat din dragoste...noroc ca am alaptat pina la 8 luni jumate ca daca nu,nu stiu ce faceam...si apoi a inceput sa pape...dumnezeu stie ce papa...nu facea foame dar mancam eu mai putin...si nu avea decat sotul celular,si aveam o sg geanta sa merg la servici...si aveam cate o singura pereche de papuci pt fiecare anotimp...si nu aveam cablu si internet...si eram FERICITI...acum am toate astea...dar toate astea inseamna si mai multa cheltuiala...consumism...fa-ti doua calcule si vezi cat muncesti cu adevarat pt intretinerea lui...e profund subiectul...poate sunt subiectiva si ai senzatia ca te cert...de fapt,vb cu mine...
Postat pe 27 August 2008 18:03
De la: alexutu6, la data 2008-08-27 18:03:51DA...sunt casatorita...nu e asta discursul...ca are nevoie suport financiar si pt asta tre` sa pierzi si sa piarda...iti spun ca,in primii lui ani de viata eram necajiti...ca ne-am luat din dragoste...noroc ca am alaptat pina la 8 luni jumate ca daca nu,nu stiu ce faceam...si apoi a inceput sa pape...dumnezeu stie ce papa...nu facea foame dar mancam eu mai putin...si nu avea decat sotul celular,si aveam o sg geanta sa merg la servici...si aveam cate o singura pereche de papuci pt fiecare anotimp...si nu aveam cablu si internet...si eram FERICITI...acum am toate astea...dar toate astea inseamna si mai multa cheltuiala...consumism...fa-ti doua calcule si vezi cat muncesti cu adevarat pt intretinerea lui...e profund subiectul...poate sunt subiectiva si ai senzatia ca te cert...de fapt,vb cu mine... stai ;in ca nu am impresia ca ma certi asa e.... incerc sa le impac pe toate, dar de fapt mi-e atat de ciuda ca tatal lui nu se implica asa cum as vrea eu, asa cum ar vrea el, copilul, asa cum merita, dragul de el!!! naiba stie ce am..... cred ca "cariera" a devenit o boala a noastra, a tuturor
Anissia27 Postat pe 27 August 2008 18:06
annisia iubito.........cinva am fost in locul tau doar ca aveam un sot care era asa cu numele.....prin ce treci tu inteleg perfect si nu trebuie sa te culpabilizezi!degeaba stai 12 ore pe zi linga un copil si nu primeste dragoste ,educatie,are lipsuri materiale etc....poti sa oferi mai putin timp dar cu folos in asa fel incit sa te simta ca esti linga el orice ar fi!fiul meu acum este mare si a crescut tot cu bunica ,apoi cu,cheia de git singurel........dar a inteles ca aveam nevoie de bani,ca eu aveam nevoie de recunoastere profesionala etc!intodeauna am incercat sa cistig timp pentru a fi cu el,pentru a ne petrece timpul impreuna,intodeauna i-am explicat ca mami este si va ramine linga el.......comunicarea intre voi este foarte importanta! tu crezi ca daca lucrezi 8 ore pe zi pe un salariu de rahat ....vei avea o alta relatie cu fiul tau?nu scumpa mea atunci te-ai simti vinovata ca nu esti in stare sa-i oferi nimic si el va intelege greu de ce alti copii au si el nu!faptul ca anumite persoane discuta de eventuale traume......ma abtin un copil este atit de sensibil incit poate suporta traume si daca are parintii linga el non stop...totul tine de educatie,temperament si comunicare!in speranta ca ti-am putut fi de folos iti urez toate cele bune si sa te bucuri de fiul tau!
Postat pe 27 August 2008 18:16
Fetelor,va admir ca incercati din rasputeri sa va cresteti frumos copiii si ca vreti sa le fiti mame devotate Tot respectul pt voi!!!este greu sa fii parinte singur si sa te imparti intre copil si servici(si ma refer la Anissia aici)!! Adesea trebuie sa alegi si oricum ai face-o este in detrimentul cuiva.....al familiei cel mai adesea,pt ca,din pacate, banii poate n-aduc fericirea ,dar o intretin si avem nevoie de ei pt a supravietui,pt a-i oferi copilului cele necesare,numai ca.........Copiii se cresc cu dragoste!!!cu multa dragoste,atentie,caldura...ei nu inteleg la varsta aceasta importanta banilor,ci pur si simplu isi doresc parintii aproape si asa ar trebui sa si fie...........Din pacate eu nu sunt de acord cu France,in sensul ca eu stiu sigur ca ei au nevoie de noi, au nevoie sa le fim aproape,sa le apreciem realizarile,sa-i incurajam cand n-au reusite,sa simta ca ii iubim si ne pasa...Si asta imi doresc cel mai mult :sa fiu prezenta in viata fiului meu pt ca asa cum spunea Alexutu timpul este ireversibil si clipele acestea minunate nu se mai intorc!!!!vreau sa ma bucur de primul suras,de primul cuvant,de primul pas...vreau sa fiu acolo,sa traiesc aceste clipe si sa raman cu amintirea lor!!Nu-mi permit sa-ti dau sfaturi atata timp cat situatia noastra nu se compara...dar pot sa-ti sugerez cateva idei si poate reusesti sa le pui in aplicare!!!de exemplu:copilasul,chiar daca este mic,stie ca pleci la servici,pt ca trebuie....dar o sa treaca mai usor peste acest lucru daca ar stii ca.....atunci cand vine de la servici mami sta numai cu el si se joaca impreuna,ii arata ce a desenat,ii citeste o poveste,il scoate pret de 10 minute in parc,ii face baita,il adoarme.....astfel incat sa perceapa ca atunci cand vii de la servici esti doar a lui!!!Si pt ca in prezent lucrezi pana tarziu...ar trebui sa incerci sa pleci mai devreme de la servici macar de 2 ori pe saptamana sau sa convingi seful sa-ti dea de lucru acasa in contul celor 2 ore cand pleci mai devreme sau un schimb cu o colega fara familie/copii(desigur eu nu-ti cunosc programul/mediul de lucru si nu stiu in ce masura sunt posibile aceste schimbari la locul de munca,dar erau niste idei....)!!!in cazul in care nu se pot aplica.....as merge pe o discutie sincera cu directorul/superiorul si gasirea unei modalitati astfel incat sa scapi mai repede de la servici...cel putin cat sa iesi la o plimbare/la un suc cu cel mic!!!si obligatoriu....week-endurile ii apartin in exclusivitate!!!asa cum a zis si france comunicarea cu propriul copil conteaza!!!Acum ce sa zic???ti-ar mai trebui timp si pt tine........insa un copil inseamna si sacrificii!!!consider ca ei sunt investitia noastra pe termen lung,asa ca este important sa-i crestem frumos!!!!nu-ti face mustrari de constiinta!!!faptul ca muncesti pt a-ti intretine si creste copilul nu inseamna ca nu esti un parinte bun....ci doar o mama prinsa in niste imprejurari nu tocmai fericite!!!bafta si sa va creasca mari si sanatosi puiutii!!!!
mell_30 Postat pe 28 August 2008 00:17
mell iubito nu am afirmat ca strumfuletii nu au nevoie de noi.......am vrut sa subliniez ca sint persoane casnice care stau impreuna cu acesti copii fara sa le fie aproape!eu am muncit 14 ore pe zi......dar fiul meu intodeauna a avut prioritate!uneori am facut mii de km cu masina pentru a ajunge in timp util la o serbare.....etc!dar totul avea rasplata prin zimbetul lui recunoscator! oricum este foarte dificil dar nu imposibil!in schimb daca tu ai ajunge seara tirziu si copilul tau ar dormi de fiecare data ce ai face? poate exprimarea mea lasa de dorit .......pupici si toate cele bune!
Postat pe 28 August 2008 10:37
mell.tot aceste lucruri ii spuneam si eu..copiii chiar nu inteleg importanta banilor..si de ce spun aceasta: am surprins o discutie intra fata mea si verisoara ei care spunea:ce bine ca tu ai mama in fiecare zi dar eu.. tot a doua zi..fata mea:lasa ca voi aveti mai multi bani..la care ea: si ce folos. M-a pus pe ganduri..nu zic ca nu-i greu sa cresti un copil singura, dar ce zici sa fiti doi si totusi unu...sa auzim de bine..imi plac copiii si-i imbratisez pe toti.
just28 Postat pe 28 August 2008 23:01
France 1974,nu vreau sa para ca prin ceea ce am scris nu pun pret pe gestul altor mame sau ca dumnealor,avand servicii incarcate nu le-ar fi fost aproape copiilor....Insa m-am recunoscut in povestea ta in 2 etape:prima cand la o varsta foarte frageda am fost dusa la bunici,pt ca parintii lucrau inclusiv sambata si nu aveau cui ma lasa...si a doua in etapa,,cu cheia de gat,,!!!Nu am sa le fac nici un repros parintilor mei,isi luau mereu revansa fata de mine cumparandu-mi tot ce-mi doream,aveam deplina atentie cand eram cu ei acasa......si cu toate acestea eu n-am uitat perioada in care ma lasau la bunici si ii asteptam duminica de duminica la poarta.......asa cum n-am uitat nici plansul amar de fiecare data cand trebuiau sa plece!!!Asta nu a facut din parintii mei niste oameni rai ori parinti care nu s-au dedicat puiului lor,ci au fost fortati de imprejurari..............dar pe mine,ca si copil m-a marcat absenta lor,drept dovada ca si acum,ca adult imi amintesc f clar acele clipe!!!Asta incercam sa spun eu de fapt:ca viata ne poate pune in tot felul de situatii ca parinti,pe care de voie-de nevoie le acceptam,acest lucru nu inseamna ca si copilul nostru a acceptat.......ori ca nu sufera,doar pt ca nu o arata!!!Asa este sunt si situatii in care parintii sunt acasa cu ei si...uita ca micutii exista,lucru f trist...Insa am simtit ca in cazul Anissiei era vorba de cu totul altceva si anume de faptul ca,in imprejurarile date,oricum ai privi lucrurile,rateaza cele mai frumoase clipe din viata copilului sau....si nu este vreo acuza,Doamne fereste,ci un trist adevar!!!Ultima intrebare nu sunt sigura ca am inteles-o???!!!!ma intrebai daca as fi in aceeasi postura ce as face(pt ca i-am dat fetei cateva sugestii...cu precizarea ca sper sa fie variante viabile!!!)????chiar nu stiu pt ca postura de parinte singur este dificila....as apela la ajutorul familiei clar(cel putin financiar)...astfel incat sa avem din ce trai/sa ne intretinem,fara sa muncesc toata ziua sau sa-mi permit un job mai ,,lejer,,ca sa stau si cu puiutul meu...(nu iau in calcul varianta ,,cariera,, pt ca nu am fost niciodata genul de femeie care sa faca o cariera intr-un domeniu si presupunand ca ar fi asa as renunta la ea pt copil.....acest lucru este explicabil,datorita simplului fapt ca sunt genul de om care simte implinirea daca are un camin fericit)Aceasta este parerea mea sincera.......sper sa nu va deranjeze,mai ales pt ca este scrisa din pura convingere si fara a se dori pilda pt cineva!!!Viata este o jungla in care fiecare se descurca cum poate si nu mi-as permite sa dau sfaturi despre ,,cum sa fii un parinte bun,, mai ales cand nu sunt persoana cea mai indicata,avand in vedere ca am parte de sprijinul si suportul familiei(sot,mama...)Procedati cum credeti de cuviinta,atata timp cat primeaza interesul copilului dumneavoastra...fiti sigure ca faceti ceea ce trebuie!!! mamicilor si puiutilor!!!
mell_30 Postat pe 29 August 2008 23:50
dragele mele... iata ca am revenit. joi si vineri au fost 2 zile fara prea mult de lucru, asa ca mi-am luat liber si am stat cu puiul. Mell, inteleg perfect cea ce spui, insa la mine situatia nu e chiar asa. eu si puiul meu ne vedem zilnic, chiar si ptr cateva minute, iar de sambata cand vin de la birou si pana luni, sunt numai ptr el, trup si suflet... si aici am ajuns la un subiect delicat, asa cum spunea si france 1974... si are mare dreptate. Care copil este mai fericit? - cel care are parintiimereu langa el... dar nu simte asta, intrucat acei parinti sunt blazati, plafonati, nu se joaca cu el, nu interactioneaza... sau un copil care isi are mama langa el chiar si doar ptr o ora zilnic, dar in acea ora sunt doar ei 2 si Universul? :)
Anissia27 Postat pe 30 August 2008 09:34
p.s. iertati greselile ortografice... m-am grabit si-am scris "ca porcu'"
Anissia27 Postat pe 30 August 2008 13:23
mell,inteleg prea bine ce vrei sa spui doar ca eu in bunicii mei am regasit parintii........oricum este greu sa cresti un pui de om!va doresc toate cele bune si sa ne bucuram de puii nostrii!
Postat pe 30 August 2008 14:03
Fetelor,ma bucur ca am cazut de acord cu toate!!!Anissia,felicitari pt timpul petrecut cu cel mic(se pare ca am inteles eu gresit...sau nu am citit cu atentie ce ai scris la inceput si ramasesem cu impresia ca vii f tarziu acasa si il gasesti mereu dormind!!!)Si eu sunt pt a-ti petrece timpul oricat de putin cu el, cum ai zis si tu:sa fiti doar voi 2 si....Universul!!!Personal si daca am fost plecati pret de cateva ore(am fost la o nunta iar el a ramas toata seara si noaptea intreaga cu buni)imediat ce ne intalnim ne luam revansa:ne jucam toti 3,il plimbam,il dam in leagan...adica incercam sa recuperam cumva timpul pierdut!!!Din acest motiv am acceptat sa stau cei 2 ani acasa cu el...m-am gandit ca merita copilul meu 2 ani din viata mea,2 ani de ,,exclusivitate,, Dar asa cum va povesteam sunt o norocoasa sotul meu este acasa din 2 in 2 zile(restul zilelor lucreaza si ajunge tarziu cand cel mic deja doarme),mama sta cu noi.....asa ca sunt 3 insi care ii fac poftele,iar multumita ajutorului mamei avem timp si noi sa simtim ca traim(iesim seara la film,plimbare,club)Incerc sa spun ca nici nu ne neglijam copilul,dar nici nu ne plafonam de tot!!!marele nostru avantaj este ca suntem ajutati.........dezavantaj:probabil vom avea un copil tare rasfatat!!!Va pupam si sa fiti fericite si implinite alaturi de cei mici!!!!
mell_30 Postat pe 1 Septembrie 2008 23:47
hello! Mell, asa este, mi se intampla deseori sa ajung tarziu acasa si sa-mi gasesc puiul dormind, se intampla adesea sa raman peste program iar el sa stea cu buni, dar NU MEREU. fac tot ce pot ca sa evit asta, dar... se intampla! si de fiecare data cand puiutul meu intreaba deznadajduit "unde-i mama?" mie pur si simplu "mi se rupe sufletul", dar... recuperam, atat cat cineva poate recupera chiar si un minut din viata copilului sau. Ma straduiesc, ptr noi e putin mai greu intrucat abia am divortat iar relatia baietelului meu cu tatal lui era una exceptionala inainte de divort si ne straduim sa o pastram asa, astfel incat sambata cand ies de la birou sunt numai a lui, avem diverse activitati, mergem la plimbare cu bicicletele, improvizam o mica scena si facem piese de teatru in care noi 2 si alti cativa copii suntem protagonisti, construim castele, catnam la pian, etc... Duminica incercam, pe cat posibil, sa facem o iesire in oras impreuna cu tatal lui, uneori el poate veni, alteori nu, dar incercam sa facem compromisuri de dragul puiului! cam asa sunt weekend-urile noastre... ma straduiesc sa fac parte din viata copilului meu intr-un mod cat mai real si mai frumos cu putinta . si sunt sigura ca asta face fiecare mama !
Anissia27 Postat pe 2 Septembrie 2008 10:28
Foarte bine Anissia!!!mi se pare ca nu doar te straduiesti,ci chiar reusesti sa fii aproape de cel mic,implicandu-l in activitati interesante!!foarte frumos!!!cu siguranta esti o mama buna si se intelege asta!!!Mie mi se pare un lucru bun faptul ca pastrati legatura cu tati si il implici in viata copilului,pt ca ceva este cert:un divort inseamna separarea partenerilor,nicidecum disparitia unui parinte din viata copilului........sau cel putin asa ar trebui sa fie!!!Inteleg ca este o situatie dificila,insa copilul s-a nascut avand doi parinti si acestia raman parintii micutului indiferent daca adultii mai impart sau nu aceeasi viata/casa....Adica asa vad eu lucrurile si cred ca si tu le percepi la fel,din moment ce spui ca baietelul s-a inteles super cu tati si mentii intrevederile lor!!!foarte bine!!!copilul are nevoie si de o prezenta masculina si daca se poate sa fie tatal natural.....cu atat mai bine!!!Timpul le randuieste incet pe toate,lucrurile se vor aseza in matca,va veti linisti si.......veti vedea ca va fi bine!!!toate cele bune tie si celui mic si mult noroc!!!!
mell_30 Postat pe 4 Septembrie 2008 00:25

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
afacere pe net	2	De la: nirvana_cukramel 7 Februarie 2009 21:30
2 sufletele	1	De la: diana1981 22 Ianuarie 2009 19:33
Afla unde este partenerul tau, ce face si cu cine. Acum.	10	De la: steffy91 11 Aprilie 2015 15:16

melodia preferata	36	De la: l_diana_c 15 Aprilie 2009 22:31
cum sa gasesc o partenera cinstita sa nu fie rea de musca	51	De la: kudika454004 20 Mai 2012 19:45