Setari Cookie-uri
  1. Forum
  2. Relatii
  3. Despartiri
  4. a meritat sau nu?

a meritat sau nu?

Despartire-Impacare..Ajutor!

Viaþa-mi pare-o nebunie. Sfârºitã fãr-a fi-nceput, În toatã neagra vecinicie. O clipã-n braþe te-am þinut.

Am citit multe povesti de viata de`ale voastre. Si raman shocata. In fiecare zi raman tot mai uimita de cat de stupizi si penibili pot fi unii oameni. Va voi povesti si eu un scurt capitol din cartea vietii mele, nu neparat ca sa primesc sfaturi, ci pur si simplu sa ma descarc.
Totul a inceput in urma cu 2 ani si un pic, la un revelion, cand mi`am facut noi prieteni, si am intrat intr`un nou anturaj. Chiar din acea seara m`am “procopsit” cu un iubit. Relatia a durat aproape tot anul pe care tocmai il incepuseram impreuna. Eram fericita, si ma facea sa ma simt in sfarsit importanta. In acelasi timp, m`am apropiat foarte mult de un prieten de`al lui, un oarecare “X”. Imi era atat de drag, si ma simteam atat de bine cu el. Dupa ce m`am despartit de tipul respectiv, am vazut ca X era din ce in ce mai interesat de mine, si era mereu in preajma mea. Desi nu mi`a spus niciodata (probabil pentru ca nu a avut curajul), stiam ca ar fi vrut o relatie de la mine, dar eu in acel timp sufeream dupa fostul, si nu puteam sa il fac eu la randul meu, pe el sa sufere. Cred ca era cel mai bun prieten al meu (de sex opus).
Imi aduc aminte si acum, ca de fiecare data cand il vedeam, ii saream in brate, si inima imi batea cu putere. Dar, am preferat sa pastrez distanta, tocmai pentru a nu suferi din cauza mea. Acum, dupa 2 ani, imi dau seama, cu parere de rau, ca s`a schimbat. Nu mai e tipul acela dragutz si simpatic, si care daca se indragostea de o fata, sfarsea prin a se inchide in el, si a suferi singur. Acum a ajuns sa aiba 2 si chiar 3 prietene o data! Probabil a fost o “adaptare” a lui la ceea ce i se intamplase in trecut, dar nu il condamn.
Cea mai mare problema urmeaza doar acum: in urma cu putin timp mi`am dat seama ca tin la el mai mult decat ar trebui sa tin pentru un simplu prieten. Tanjeam tot mai mult dupa momentele in care ne intalneam si eram impreuna, in care imi vorbea, ma atingea, se uita la mine, orice, numai sa primesc atentia lui. El si`a dat seama de ceea ce simt, si intr`un moment al meu de slabiciune, a insistat atata, incat pana la urma am cedat si i`am spus tot ce am avut pe suflet.
Dupa multe discutii in care eu ii spuneam ca il vreau pe “vechiul el”, cel care era inainte, si raspunsuri de genu` “nu cred ca acea persoana mai exista” si “esti cea mai buna prietena a mea, nu pot sa te fac sa suferi, sau sa iti fac asta etc”, am ajuns sa fim impreuna. La o saptamana dupa, am aflat ca m`a mintit in anumite privinte. Si dupa cat a insistat el ca se va schimba pentru mine, ca eu nu merit asa ceva, nu a facut`o.
A ramas la fel. Si cu toate ca stiam, si eram constienta de acest lucru, am acceptat sa ma o relatie cu el. Nu pot sa spun ca regret ca am facut toate astea, pentru ca prefer sa regret ceva ce am facut, decat ceva ce nu am facut; iar spre deosebire de el, eu am avut totusi curajul sa spun ce simt. Probabil daca as fi scris doar inceputul povestii, pe masura ce aceasta evolua, si v`as fi cerut sfaturi, mi`ati fi spus ca e EVIDENT ca nu se va schimba, cu atat mai putin pentru mine. Si sunt constienta de asta.
Ah`.. acum stau inchisa in camera mea, si plang. Ma simt groaznic, si ma doare. Dar, asa cum am avut puterea sa trec peste altele, voi avea si acum, mai ales ca am prietenii aproape. Stiu ca nu sunt singura care a trecut, sau trece prin asta. Din contra, sunt alte persoane care trec prin divorturi si alte “traume” (daca pot sa le numesc asa) mult mai grave decat cea prin care eu trec acum. Stiu ca am toata viata inainte, si mai stiu si ca nu ma voi casatori cu baiatul cu care am acum o relatie, sau maine, sau saptamana viitoare. Dar totusi, toate aceste mici sau mari capitole, dupa cum am spus la inceput, ni le scriem in cartea vietii, si fac parte din dezvoltarea psihica a noastra.



Va multumesc celor care mi`ati citit gandurile, si sper ca nu v`am plictisit. Pup
little_princess
Postat pe 28 Ianuarie 2009 21:36
intr-adevar e greu...suferi,dar sincer imi pare bine ca esti constienta de anumite lucruri cum ar fi,faptul ca nu avea sa se schimbe pt tine...dar ai sa vezi ca timpul vindeca tot si o sa apara si acel barbat care te va face fericita...

ai grija de tine si multa bafta!!!

capul sus...
anaida_84
Postat pe 29 Ianuarie 2009 12:12

am citit povestea ta
nu te judec, si nu vreau sa fie un repros, deci trateaza-l doar ca o parere personala la ceea ce se intampla

nu stiu de ce , dar vad din ce in ce mai des genul asta de poveste ( in viata reala )
si stau si ma intreb mereu, oare de ce se intampla asa?
de ce nu ne putem lasa purtati de val...de trairile acelea de moment
oare de ce NU MAI putem fi noi insisi
de ce trebuie sa ne ascundem mereu sentimentele
de ce vrem mereu sa fim ceea ce consideram rational ca trebuie sa fim

de ce.....de ce....
_fantoma_
Postat pe 29 Ianuarie 2009 12:21
exista oameni care nu merita iubire si totusi noi le-o daruim.de ce?nu stim nici noi.sufletul omului e un labirint in care poti sa te pierzi.nu te mai gandi,asta aduce suferinta.si suferinta nu trebuie traita prea mult ca iti pustiieste sufletul.
dana_mv
Postat pe 29 Ianuarie 2009 19:27
Noi omenirea nu intelegem un lucru : CA INTAI SA FII IUBIT TREBUIE SA TE IUBESTI TU . Viata e atat de frumoasa numai ca noi ne gandim la o casa , la o masina , la un copi;l la o varsta foarte frageda. Trebuie sa-ti traiesti viata la maxim si cand o sa fie iti dai seama. Te amgesti singura si plangi ca un copil dar nu rezolvi nimic. Hai in club sa redescoperi NEW ce zici?
bebe_lush_ul
Postat pe 28 Martie 2009 23:41

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
merita sau nu? 0 De la: 7 Iunie 2010 16:47
Durere... 16 De la: everything_for_you 29 Martie 2009 22:08
ma santajeaza pt a ramane impreuna 14 De la: puyaroxy 14 Iulie 2009 00:44
neam despartit...eu am fost de vina..am ranit-o rau 63 De la: catalina69 3 Decembrie 2009 14:15
cine a gresit? 10 De la: 13 Ianuarie 2014 21:45