Setari Cookie-uri

descalciti-ma si pe mine va rog

Cred ca mi s-a incalcit mintea, chiar nu pot sa-mi dau seama ce se intampla, am mai scris un topic, dar a murit, si era foarte vag legat de o alta problema, evident tot de corazon, ca doar restul suntem in mare parte capabile sa ni le rezolvam singure, fara prea multe sfaturi.
Problema mea este ca nu stiu daca sa renunt sau sa continui la relatia mea actuala, si cum sunt destule persoane cu felurite experiente de viata, m-am gandit ca o sa-mi sara si mie cineva in ajutor.
El ma simpatizeaza/place/iubeste, ce o fi in capul/inima lui de la 14 ani, de cand avea cosuri de la pubertate, de atunci tot a incercat. Eu il simpatizam, dar aveam alte preocupari.
Prima data am fost impreuna la 18 ani, fine de clasa a12-a si a mea si a lui, per total a fost ok, eu eram traumatizata de moartea primei mele iubiri, una din cele puerile si sincere, ce se intampla pe la 17 ani, dupa foarte putin timp, tatal meu a murit subit, intr-un mod din cele mai groaznice, orice moarte e groaznica, dar a lui a fost atipica, deci eram destul de frustrata, increderea mea in barbati, si siguranta in mine, dar si in cel de langa mine, era undeva sub nivelul marii, de unde si comportamentul meu aiurea, el a ramas langa mine, dar eu m-am despartit de el pentru ca am plecat intr-o vacanta pe perioada verii, 2 luni si jumatate, si ca sa nu fie probleme gelozii, dar trebuie sa recunosc si in cazul in care gasesc pe cineva mai bun, tampit, stiu. Am revenit in tara, am reluat legatura cu el, am mai dus-o 2 luni, si acum dupa 3 ani, am aflat ca s-a despartit de mine, pentru ca am fost plecata la suceava, de unde era prima mea dragoste sa-i vad mormantul, si i-as fi spus, ca simteam ca il insel, e drept am suferit extraordinar de mult dupa el, si simteam nevoia sa-mi pun in ordine anumite ganduri, el copil, eu copila, s-a rupt legatura.
In august a reinceput sa ma caute insistent, in acesti 3 ani m-a cautat nu des nu rar, dar isi facea mereu aparitia in viata mea sub o forma sau alta. Din oct suntem impreuna, tin la el, nu m-a inselat, dar se supara mereu pe mine, si ne certam in final, din niste chestii minore, absolut minore, uneori am impresia ca el are dreptul la tot si eu la nimic, nu prea il cautam la inceput, mi-a reprosat mult, ca nu il caut, am inceput sa-l mai sun si eu sa-i zic sa iesim, sa incerc sa fim un cuplu.
El lucreaza mult, dar pt el, are si el si parintii firma, deci nu are patron, dar lucreaza foarte mult, si e mai tot timpul stresat si nervos, nu ii intru in gratii nicicum.
Ideea e ca ne certam des, foarte des, defapt nu stiu daca sa le cataloghez ca certuri, sunt suparari, incapatanari, am incercat sa vorbesc cu el, nu prea am cu cine.
M-am despartit de el, m-am certat cu el, m-am rugat de el, intre noi e o legatura destul de puternica, el e si destul de stangaci in a-si exprima verbal sentimentele, uneori am impresia ca nimic din ce fac nu e bine, sunt de multe ori trista, dezamagita, debusolata.
Imi zice ca ma iubeste, ca ar muri pt mine, ca el nu ma lasa, asta in momentele lui de sinceritate, care sunt deobicei noaptea, cand suntem certati, sau mai imi zice dar prin mesaje, fffffff rar in fata.
Trag si eu concluzia ca poate nu suntem compatibili. Totusi, ma intreb, atunci de ce atati ani am continuat sa nutrim sentimente unul pentru celalalt, mai mult sau mai putin intense, daca se poate face ceva, sau sa renunt?
Ma doare sa renunt, dar sunt obisnuita sa pierd persoane dragi, stiu ca pot trece peste, cateva nopti de plans, de disperare, vreo luna de depresie usoara, si viata intra in fagasul ei normal.
In adancul sufletului vreau o rezolvare a certurilor noastre, nu o despartire, dar nu mai am idei, comunicarea cu el e greoaie si anevoioasa.
Sfaturi?


P.S Scuza-ti romanul, am fost cat de scurta am putut ca sa aiba un sens povestioara mea, nu e telenovela si nici drama, o incalceala doar, sa descalci nodul sau sa-l tai?
ctwmn
Postat pe 19 Septembrie 2009 18:45
De la: ctwmn, la data 2009-09-19 18:45:33Cred ca mi s-a incalcit mintea, chiar nu pot sa-mi dau seama ce se intampla, am mai scris un topic, dar a murit, si era foarte vag legat de o alta problema, evident tot de corazon, ca doar restul suntem in mare parte capabile sa ni le rezolvam singure, fara prea multe sfaturi.
Problema mea este ca nu stiu daca sa renunt sau sa continui la relatia mea actuala, si cum sunt destule persoane cu felurite experiente de viata, m-am gandit ca o sa-mi sara si mie cineva in ajutor.
El ma simpatizeaza/place/iubeste, ce o fi in capul/inima lui de la 14 ani, de cand avea cosuri de la pubertate, de atunci tot a incercat. Eu il simpatizam, dar aveam alte preocupari.
Prima data am fost impreuna la 18 ani, fine de clasa a12-a si a mea si a lui, per total a fost ok, eu eram traumatizata de moartea primei mele iubiri, una din cele puerile si sincere, ce se intampla pe la 17 ani, dupa foarte putin timp, tatal meu a murit subit, intr-un mod din cele mai groaznice, orice moarte e groaznica, dar a lui a fost atipica, deci eram destul de frustrata, increderea mea in barbati, si siguranta in mine, dar si in cel de langa mine, era undeva sub nivelul marii, de unde si comportamentul meu aiurea, el a ramas langa mine, dar eu m-am despartit de el pentru ca am plecat intr-o vacanta pe perioada verii, 2 luni si jumatate, si ca sa nu fie probleme gelozii, dar trebuie sa recunosc si in cazul in care gasesc pe cineva mai bun, tampit, stiu. Am revenit in tara, am reluat legatura cu el, am mai dus-o 2 luni, si acum dupa 3 ani, am aflat ca s-a despartit de mine, pentru ca am fost plecata la suceava, de unde era prima mea dragoste sa-i vad mormantul, si i-as fi spus, ca simteam ca il insel, e drept am suferit extraordinar de mult dupa el, si simteam nevoia sa-mi pun in ordine anumite ganduri, el copil, eu copila, s-a rupt legatura.
In august a reinceput sa ma caute insistent, in acesti 3 ani m-a cautat nu des nu rar, dar isi facea mereu aparitia in viata mea sub o forma sau alta. Din oct suntem impreuna, tin la el, nu m-a inselat, dar se supara mereu pe mine, si ne certam in final, din niste chestii minore, absolut minore, uneori am impresia ca el are dreptul la tot si eu la nimic, nu prea il cautam la inceput, mi-a reprosat mult, ca nu il caut, am inceput sa-l mai sun si eu sa-i zic sa iesim, sa incerc sa fim un cuplu.
El lucreaza mult, dar pt el, are si el si parintii firma, deci nu are patron, dar lucreaza foarte mult, si e mai tot timpul stresat si nervos, nu ii intru in gratii nicicum.
Ideea e ca ne certam des, foarte des, defapt nu stiu daca sa le cataloghez ca certuri, sunt suparari, incapatanari, am incercat sa vorbesc cu el, nu prea am cu cine.
M-am despartit de el, m-am certat cu el, m-am rugat de el, intre noi e o legatura destul de puternica, el e si destul de stangaci in a-si exprima verbal sentimentele, uneori am impresia ca nimic din ce fac nu e bine, sunt de multe ori trista, dezamagita, debusolata.
Imi zice ca ma iubeste, ca ar muri pt mine, ca el nu ma lasa, asta in momentele lui de sinceritate, care sunt deobicei noaptea, cand suntem certati, sau mai imi zice dar prin mesaje, fffffff rar in fata.
Trag si eu concluzia ca poate nu suntem compatibili. Totusi, ma intreb, atunci de ce atati ani am continuat sa nutrim sentimente unul pentru celalalt, mai mult sau mai putin intense, daca se poate face ceva, sau sa renunt?
Ma doare sa renunt, dar sunt obisnuita sa pierd persoane dragi, stiu ca pot trece peste, cateva nopti de plans, de disperare, vreo luna de depresie usoara, si viata intra in fagasul ei normal.
In adancul sufletului vreau o rezolvare a certurilor noastre, nu o despartire, dar nu mai am idei, comunicarea cu el e greoaie si anevoioasa.
Sfaturi?


P.S Scuza-ti romanul, am fost cat de scurta am putut ca sa aiba un sens povestioara mea, nu e telenovela si nici drama, o incalceala doar, sa descalci nodul sau sa-l tai?


Draga "ctwmn", de multe ori se intampla sa stam langa un om pe care credem ca il iubim pentru ca ne iubeste sau viceversa...
Cand comunicarea e greoaie sau nu exista (...si nu se fac eforturi din ambele parti pentru a o imbunatati) atunci e de preferat o strangere de mana si o despartire amiabila!
Din experienta pot sa spun ca exista oameni care te incarca cu o energie negativa constanta prin suspiciunile lor (mai mult sau mai putin aberante!).
Incearca sa te dezlipesti pentru o perioada de el. Cred ca evenimentele din trecutul tau sunt f vii in mintea ta. Ai nevoie de cel putin o luna sa fii doar tu cu tine pentru a accepta trecutul, prezentul si pt a te gandi la ceea ce cauti pentru viitorul tau.
NumaiTu
Postat pe 19 Septembrie 2009 19:03
am fost 2 ani si jumatate departe de el, sa mai stau? e adevarat ca acum vedem lucrurile altfel, am avut alte relatii, alte probleme, ne-am maturizat mai mult.
M-am gandit si eu la varianta asta, dar nu prea pot, el e aici mereu, si nu ma lasa. Mereu ma suna sau imi scrie, sau nici nu ia in seama fatul ca m-am despartit de el, mi-a zis clar ca sunt a lui si gata.
Dar sunt unele lucruri care nu sunt cum ar trebui sa fie, si cand incerc sa i le comunic, uneori prin telefon, mesaje, ca in fata mai rar se poate, imi replica sa caut altu, daca ii zic ca o sa caut altu, vine inapoi, ma ameteste.
Nici eu nu sunt prea hotarata, si nu pot sa ma dezlipesc de problema sa o privesc la rece, pot cand sunt acasa, fara el, cand e sa-i spun, asa invarte lucrurile incat......par niste aberatii toate argumentele mele, acasa, singura, imi dau seama ca nu sunt....dar.....pfff nu stiu ce sa fac.
ctwmn
Postat pe 19 Septembrie 2009 19:11
De la: ctwmn, la data 2009-09-19 19:11:01am fost 2 ani si jumatate departe de el, sa mai stau? e adevarat ca acum vedem lucrurile altfel, am avut alte relatii, alte probleme, ne-am maturizat mai mult.
M-am gandit si eu la varianta asta, dar nu prea pot, el e aici mereu, si nu ma lasa. Mereu ma suna sau imi scrie, sau nici nu ia in seama fatul ca m-am despartit de el, mi-a zis clar ca sunt a lui si gata.
Dar sunt unele lucruri care nu sunt cum ar trebui sa fie, si cand incerc sa i le comunic, uneori prin telefon, mesaje, ca in fata mai rar se poate, imi replica sa caut altu, daca ii zic ca o sa caut altu, vine inapoi, ma ameteste.
Nici eu nu sunt prea hotarata, si nu pot sa ma dezlipesc de problema sa o privesc la rece, pot cand sunt acasa, fara el, cand e sa-i spun, asa invarte lucrurile incat......par niste aberatii toate argumentele mele, acasa, singura, imi dau seama ca nu sunt....dar.....pfff nu stiu ce sa fac.


Nu poti pleca pentru o luna din casa unde esti acum? (la bunici, la o matusa, etc)
NumaiTu
Postat pe 19 Septembrie 2009 19:12
iubita mea inteleg ce simti pentru ca aceleasi sentimente aceleasi framantari le nutresc si eu de fiecare data cand ne certam. da e adevarat ca nu mai vorbim la fel de mult da e adevarat ca el e din ce in ce mai ocupat si eu mai libera da sau schimbat multe dar pentru mine el va ramane acelas si nu voi putea sa renunt
am incercat o despartire dar simteam ca ma ofilesc in perioada aceea.
eu las sa treazca impul si astept sa decida el
PS: eu fug de decizii:d
kudika061009
Postat pe 19 Septembrie 2009 19:15
nu prea, am 2 locuri de munca, delegatii, matusile imi sunt in alt judet, la fell bunicii, mai am cateceva de rezolvat cu facultatea, care am terminato anul asta, nu prea pot. am un program f strict si incarcat
ctwmn
Postat pe 19 Septembrie 2009 19:18
ca sa gasesti o solutie trebuie sa cauti cauza problemei! te-ai intrebat ce il face pe el sa se poarte asa? Probabil ca intr-o anumita masura si stresul,spuneai ca e un om f ocupat,responsabilitatile de pe umerii lui care il fac mai putin tolerant mai irascibil nu stiu...dar eu cred ca alta e cauza! nu sunt psiholog dar cred ca faptul ca pana acum ,de-a lungul anilor ma refer ,el s-a implicat mai mult in legatura voastra,el a vr sa fie cu tine mai mult,el te-a cautat mai mult isi spune cuvantul!! Cred ca e vb de o frustrare pe care i-a adus-o situatia voastra in toti anii astia si acum vrea sa vada ca faci si Tu ceva! Asta cred ca face...cere atentie, ca un copil mic..se supara pt ca vrea sa il impaci sa ii acorzi atentie sa vada ca iti pasa!
khrystine_2
Postat pe 25 Septembrie 2009 23:57
Parerea mea este ca sunteti amandoi foarte ocupati, si fiecare are nevoie de atentie din partea celuilalt, fiecare tanjeste dupa ea dar chiar tu ai spus-o ca amandoi aveti un program f incarcat. Ajungi la un moment dat cand toate te apasa si simti nevoia unei escapade. De ce nu faceti si voi una? Faceti rost de o saptamana libera macar, amandoi si bucurati-va de ea. Incercati sa va redescoperiti, sa invatati sa va exprimati sentimentele, sa va bucurati unul de altul , de lucrurile simple si frumoase care se intampla zi de zi chiar daca sunt certuri si neintelegeri. Este important sa ai in viata pe cineva care sa iti fie mereu aproape si care sa te sprijine. Incearca cu vacanta...daca nu merge, adica daca nu isi face el timp de tine, fa o pauza si lasa-l sa-si limpezeasca si el gandurile sa stie ce vrea de la viata si sa te aprecieze la valoarea ta. Si inca ceva...incearca sa treci de trecut, sa te bucuri de prezent sa iti faci planuri pt viitor. Lasa tot raul ce a fost in trecut sa ramana acolo...in trecut. Nu lasa sa iti intunece viata. Bucurati-va impreuna de ea, si mai ales de acesti ani ai tineretii care trec si nu se mai intorc. Trebuie sa profiti de orice moment si sa te bucuri de el. Mult succes si mai tine-ne la curent. :)
ramonarus87
Postat pe 26 Septembrie 2009 09:44
nu stiu...si nu ma vad in postura de ati da un sfat care sa te determine sa iei o decizie in viata ta,dar cu toate astea...ai incercat sa te rogi vreodata pt relatia ta..???daca esti credincioasa si ai o credinta atunci mi se pare solutia cea mai buna :)
anculita
Postat pe 26 Septembrie 2009 10:05



Am trecut si eu printr`o relatie de genul asta timp de 3 ani si jumatata cu un tip si a fost o incantare si a fost un chin in acelasi timp si nu stiam daca tin la el sau daca tine la mine....kestia e ca dupa ceva timp am realizat ca era cumva o dependenta...eram dependenti unul de altul si indiferent ce faceam ne intorceam unul la altul dar nu era iuire era atractie fizica poate sau o obisnuinta...kestia e ca la un moment dat m`m saturat si am pus punct si a fost mai bine...am cunoscut pe altcineva si sunt acum casatorita si am si un bebe frumos... cred ca cel mai bine pentru tine e sa pui punct sau sa il obligi sa ia o decizie ori serios ori deloc...ca asa nu e sanatos pentru nici unul dintre voi.
michelle_adams_00
Postat pe 26 Septembrie 2009 10:20
Draga mea lucrurile stau in felul urmator : exista oameni care supun si care vor sa fie supusi sa zicem un fel de balanta care se inclina intr-o parte sau alta ... in cazul tau tipul te manipuleaza ... clar ca buna ziua . Tu trebuie sa-ti faci o evaluare: ce esti ? dupa ce iti clarifici treaba asta poti lua decizii corecte in viata ta . Tipul asta de oameni ( prietenul tau) iti ocupa timpul, sentimentele , viata fara a armioniza mediul din jurul lor si nici nu ai sa reusesti ... sper ca am fost destul clara ( poate putin dura ) dar este o vorba : Fati TU planuri ca daca nu isi face altul cu tine !!!! ... si nu te vad bine ... succes !
Schatt
Postat pe 26 Septembrie 2009 11:56
Este fff clar ca nu sunteti compatibili.Din punctul meu de vedere iti pierzi timpul intr-o relatie in care nu te regasest.A i grija de tn.
butterfly_sound_of_love
Postat pe 27 Septembrie 2009 11:29
Din cate randuri am citit eu nu va vad impreuna toata viata , oricat de mult sp ca il iubesti si nu poti sa stai fara el gandeste-te ca exista altcineva in lumea asta care te-ar iubi si ar fi alaturi de tine.cel pe care il descri tu isi aduce aminte de tine cand are timp,pe el mai mult il preocupa alte probleme decat viata de cuplu .Am fost cam in aceeasi situatie ca si tine si imi era teama sa spun stop unei relatii care mai mult ma amagea si nu ducea nicaieri.Ar fi mai bine pentru tine sa racesti relatiai incet sa fi mai indiferenta, si intr-un final sa stai de vb cu el amiabil si sa-i spui in fata tot ceea ce tie nu-ti convine la el .Si e ff dureros ca intre voi nu exista comunicarea care este cea mai importanta intr-un cuplu.E usor sa spui,, il iubesc si ma iubeste ,, dar nu vad iubire intre voi , mai mult obisnuinta si plictiseala.Simti cau adevarat ca il iubesti si te iubeste???Mult noroc
inna_2324
Postat pe 27 Septembrie 2009 12:14
fetelor eu sunt blonda rau. Stii ce mi-e ciuda? Am un caracter foarte puternic, rar mi se intampla sa ma plafonez, sunt ok pe majoritatea planurilor, cel putin cele principale in viata, dar cu barbatii astia....pfff sunt tampita rau, dar rau.
M-am despartit intr-o seara de el, si i-am zis cat am putut , ca m-am saturat sa investeasca timp in prietenii lui sa aiba rabdare cu ei, sa iasa cu ei, si cu mine sa se certe si sa se oftice mereu, recunosc ca nu sunt tocmai gentila in exprimare, sunt destul de dura si directa, stiu ca nu sunt perfecta, dar e obisnuit sa-i manance din palma, prieteni, foste iubite, eu nu sunt asa, sunt destul de capoasa.
In fine, a parut foarte indiferent, si s-a comportat ca si cum eu sunt cea rea, pentru ca eu il parasesc, i-am explicat clar, nu eu sunt vinovata ca el, si ma despart nu pt ca nu il vreau, ci pt ca nu ma stie pastra, nu sunt o fata urata, nici frumoasa, sunt normala, as zice eu, daca apar in lume, nu cred ca fugi toata lumea, in fine, ma intrebase daca sunt sigura de asta, ca el s-a saturat sa ma despart mereu de el, si i-am zis ca da, a acceptat aparent idea, nu m-am bucurat, dar nu m-am suparat, atata stapanire de sine am sa nu-l caut, dar el nu.
Ne hotarasem inainte sa imi duca masina, care e lovita la o cunostinta de al lui, si i-am zis sa ma mai ajute cu asta, sa o repar, ca e lovita, am fugit de la lucru sa-l iau sa ma duca la tinichigerie, si se comporta ca si cum nici nu ne-am despartit, imi zice ca nu-l pup, si i-am zis ca nu, la care tot el s-a suparat, va dati seama ca mi-am pus intrebari serioase legate de sanatatea lui mintala, seara m-a rugat sa ne intalnitm, sa vorbim sau sa ne despatim ca oamenii normali. De unde ca nu e nici el nici eu, suntem dusi cu pluta amandoi, am vorbit, si i-am zis ca daca vrea prieteni sa ramana cu ei, daca ma vrea pe mine, ii poate avea si pe ei, dar cu masura, si in speta unul din ei ma seaca, e un pierde vara omniprezent, pe el nu-l vreau impreajma, pt ca are o influenta tampita asupra lui.
In fine, cica suntem intr-o perioada de proba, azi a venit fratele meu cu logodnica lui in oras, stau departe de noi, si ne-am intalnit toti la masa la noi acasa, de cateva zile, suntem prea bine.
Aaa...si colac peste pupaza, vineri am fost pe la ei pe la firma, si m-a luat maicasa la povesti....incantata peste masura de noi, pfff sunt tuta, rau, nu stiu ce am nevoie sa aud de la voi, ma intreb daca sa mai trag de timp sa vad ce si cum va fi, sa pun punct de acum, voi regreta ce am terminat, sau las sa treaca viata pe langa mine.
El vrea sa ne casatorim, el ne vede legati pe viata, certurile noastre le vede copilarii nu cred ca isi da seama ca m-as putea desparti de el, sau ca as vrea sa o fac.
ctwmn
Postat pe 27 Septembrie 2009 19:36
Buna !Orice parere iti poate fi de folos doar limitat,pe cand o tema natala si karmica , va poate da posibilitatea sa va cunoasteti mai bine.In vederea casatoriei este indicata o tema relationala[sinastrie]pentru a vedea cum va decurge relatia in doi Iti doresc liniste sufleteasca si fericire ..
nicusor
Postat pe 28 Septembrie 2009 11:49
De la: nicusor, la data 2009-09-28 11:49:38Buna !Orice parere iti poate fi de folos doar limitat,pe cand o tema natala si karmica , va poate da posibilitatea sa va cunoasteti mai bine.In vederea casatoriei este indicata o tema relationala[sinastrie]pentru a vedea cum va decurge relatia in doi Iti doresc liniste sufleteasca si fericire ..



nu cred in horoscop deloc, dar am zis ca astept sfaturi si l-am cercetat, am facut sinastria.....se contrazice, o data suntem compatibili o data nu, ba suntem in opozitie ba in trigon,sau mai stiu eu ce, ca idee nu am inteles nimic.
ctwmn
Postat pe 28 Septembrie 2009 12:39
De la: ctwmn, la data 2009-09-19 18:45:33Cred ca mi s-a incalcit mintea, chiar nu pot sa-mi dau seama ce se intampla, am mai scris un topic, dar a murit, si era foarte vag legat de o alta problema, evident tot de corazon, ca doar restul suntem in mare parte capabile sa ni le rezolvam singure, fara prea multe sfaturi.
Problema mea este ca nu stiu daca sa renunt sau sa continui la relatia mea actuala, si cum sunt destule persoane cu felurite experiente de viata, m-am gandit ca o sa-mi sara si mie cineva in ajutor.
El ma simpatizeaza/place/iubeste, ce o fi in capul/inima lui de la 14 ani, de cand avea cosuri de la pubertate, de atunci tot a incercat. Eu il simpatizam, dar aveam alte preocupari.
Prima data am fost impreuna la 18 ani, fine de clasa a12-a si a mea si a lui, per total a fost ok, eu eram traumatizata de moartea primei mele iubiri, una din cele puerile si sincere, ce se intampla pe la 17 ani, dupa foarte putin timp, tatal meu a murit subit, intr-un mod din cele mai groaznice, orice moarte e groaznica, dar a lui a fost atipica, deci eram destul de frustrata, increderea mea in barbati, si siguranta in mine, dar si in cel de langa mine, era undeva sub nivelul marii, de unde si comportamentul meu aiurea, el a ramas langa mine, dar eu m-am despartit de el pentru ca am plecat intr-o vacanta pe perioada verii, 2 luni si jumatate, si ca sa nu fie probleme gelozii, dar trebuie sa recunosc si in cazul in care gasesc pe cineva mai bun, tampit, stiu. Am revenit in tara, am reluat legatura cu el, am mai dus-o 2 luni, si acum dupa 3 ani, am aflat ca s-a despartit de mine, pentru ca am fost plecata la suceava, de unde era prima mea dragoste sa-i vad mormantul, si i-as fi spus, ca simteam ca il insel, e drept am suferit extraordinar de mult dupa el, si simteam nevoia sa-mi pun in ordine anumite ganduri, el copil, eu copila, s-a rupt legatura.
In august a reinceput sa ma caute insistent, in acesti 3 ani m-a cautat nu des nu rar, dar isi facea mereu aparitia in viata mea sub o forma sau alta. Din oct suntem impreuna, tin la el, nu m-a inselat, dar se supara mereu pe mine, si ne certam in final, din niste chestii minore, absolut minore, uneori am impresia ca el are dreptul la tot si eu la nimic, nu prea il cautam la inceput, mi-a reprosat mult, ca nu il caut, am inceput sa-l mai sun si eu sa-i zic sa iesim, sa incerc sa fim un cuplu.
El lucreaza mult, dar pt el, are si el si parintii firma, deci nu are patron, dar lucreaza foarte mult, si e mai tot timpul stresat si nervos, nu ii intru in gratii nicicum.
Ideea e ca ne certam des, foarte des, defapt nu stiu daca sa le cataloghez ca certuri, sunt suparari, incapatanari, am incercat sa vorbesc cu el, nu prea am cu cine.
M-am despartit de el, m-am certat cu el, m-am rugat de el, intre noi e o legatura destul de puternica, el e si destul de stangaci in a-si exprima verbal sentimentele, uneori am impresia ca nimic din ce fac nu e bine, sunt de multe ori trista, dezamagita, debusolata.
Imi zice ca ma iubeste, ca ar muri pt mine, ca el nu ma lasa, asta in momentele lui de sinceritate, care sunt deobicei noaptea, cand suntem certati, sau mai imi zice dar prin mesaje, fffffff rar in fata.
Trag si eu concluzia ca poate nu suntem compatibili. Totusi, ma intreb, atunci de ce atati ani am continuat sa nutrim sentimente unul pentru celalalt, mai mult sau mai putin intense, daca se poate face ceva, sau sa renunt?
Ma doare sa renunt, dar sunt obisnuita sa pierd persoane dragi, stiu ca pot trece peste, cateva nopti de plans, de disperare, vreo luna de depresie usoara, si viata intra in fagasul ei normal.
In adancul sufletului vreau o rezolvare a certurilor noastre, nu o despartire, dar nu mai am idei, comunicarea cu el e greoaie si anevoioasa.
Sfaturi?


P.S Scuza-ti romanul, am fost cat de scurta am putut ca sa aiba un sens povestioara mea, nu e telenovela si nici drama, o incalceala doar, sa descalci nodul sau sa-l tai?


Draga mea , nu am inteles cati ani ai , insa , ai o mentalitate de te doare mintea , poi daca il vrei , ial , daca nu , lasal ca se gaseste una care sa il vrea si unu care sa te....vrea
yneedlove
Postat pe 28 Septembrie 2009 17:44
intro relatie,comunicarea e importanta.Chiar si banalitati,chiar daca unul e cu gandul in alta parte sau cu ochii la tv.Important e sa comunici.Trecutul ,daca intervine intro relatie e o problema mare.Fiecare avem un trecut.
kudika070899
Postat pe 28 Septembrie 2009 20:53
@yneedlove

:) mda, daca as citi eu insami ce am scris as zice acelasi lucru, citesc alte povesti pe forum, scrise dramatic, de parca sunt chestiuni de viata si de moarte, pe cand problema are o rezolvare banala.
Lasa-ma sa ma supraareciez, si sa-ti spun ca la varsta mea frageda, am vazut si trait multe, poate mai multe decat tine, nu cataloga gandirea unui om dupa 2-3 comentarii, mai ales cand vine vorba de sentimente, ele sunte cele care, yneedlove, dintr-un lucru care odinioara era negru sau alb il transforma brusc in gri.
Are multe calitati iubitul meu, dar are unele lucruri, care ma deranjeaza, si datorita faptului ca tin mult la el, nu pot sa gandesc obiectiv si sa-mi dau seama daca sunt chestiuni de caracter, care orice ai face nu le schimbi, deci mai bine renunti, sau sunt obisnuinte, comoditati, noutati, pentru o relatie care se contureaza in ceva foarte serios pe zi ce trece, si e nevoie de rabdare, comunicare si alte lucruri.
Critica e bine venita, daca e menita sa fie constructiva.
Dar deh, sa speram ca vei observa discutiile astea doar de pe margine, si ca nu vei fi chiar tu subiectul uneia intr-o zi, sau un deschizator de topicuri.

ctwmn
Postat pe 28 Septembrie 2009 22:40
:)

fetelor trebuie sa va spun ca mi-am recit comentariile, atat ale mele cat si ale voastre, in primul rand va multumesc pentru sfaturi.
Momentan m-a cuprins o liniste, sa va spun de ce, nu stiu daca vom ramane sau nu impreuna, stiu ca tin la el, se vede dupa amalgamul de idei pe care le-am scris, si care sa fim sincere, seamana cu o compunere a unei pustane de 15 ani, indragostita pentru prima data, sincer tocmai asta ma bucura, foarte tare ma bucura, pentru ca din cauza persoanelor pe care le-am pierdut, in diverse moduri, temporar sau permanent, poate si pt ca de la 17 ani sunt singura, mi-am dezvoltat pe parcursul anilor, o carapace, in care m-am ascuns, in care nu a patruns nimeni, am avut 2 relatii superficiale, imi dau seama, acum, pentru ca nu am suferit dupa ele, desi una a fost de vreo 8 luni iar celalata de un an si jumatate, am crezut ca i-am iubit, dar eram ca un sloi de gheata, incapabila sa arat sentimente, caldura sufleteasca, erau acolo pentru ca aveam nevoie de ei, sa nu fiu atat de singura, primeam fara sa daruiesc ceva in schimb.
Acum citindu-mi propriile randuri, ma cuprins amuzamentul, daca cineva care ma cunoaste, ar fi citit randurile scrise aici, ar fi putut jura ca nu sunt gandite de mine, dar sunt......:) si sunt puerile, si sunt fericita ca sunt puerile, am crezut ca mi-am pierdut dramatismul adolescentin, dar el, cumva, nu stiu cum sau cand a reusit sa-l reinvie, simt ca reiau viata de unde am lasat-o acum 5 ani, cand incetul cu incetul am inceput sa ma ofilesc, cand problema peste problema m-au angrenat in viata asta si m-au facut sa uit ca sunt adolescenta.
Chiar daca e pasiune, acum, simt ca invat sa iubesc, sa daruiesc si eu, nu doar sa astept sa primesc, eu sper ca voi creste frumos langa el, khrystine si ramona cred ca aveati dreptate, trebuie sa arat ca il apreciez, si ca tin la el, nu doar sa-i zic din cand in cand, ci sa-i si demonstrez, credeam pana acum, ca venind de la mine, si cuvintele sunt ceva de nemeritat, dar altminteri faptele.....
Nu e dureros sa daruiesti. Poate o vom mai duce o zi, un an, o viata, cert este ca ii sunt recunoscatoare ca a reinviat in minte ceea ce credeam mort demult.
Va multumesc pentru sfaturi, si pentru abordare, mi-au fost de un real folos!
Va mai tin la curent
ctwmn
Postat pe 28 Septembrie 2009 23:12
Buna ! Este posibil sa nu fi inteles nimic, pentru ca ai pornit cu ideia ca nu-ti foloseste .In acest caz cred ca era bine sa ti se explice mai pe larg . Cu siguranta ca in sinastria efectuata au fost si lucruri bune si rele , dar facand o analiza simpla de matematica puteai vedea , prin scadere , ce-ti ramane din procentul real cu care ati plecat la drum.Daca toate lucrurile ar fi fost foarte bune in relatia voastra erati si astazi foarte fericiti iar daca relatia ar fi fost foarte rea,azi erati prin tribunal pentru amolestari. Trebuie sa stii ca intr-o relatie exista intotdeauna o karma care trebuie reabilitata si asta se face prin cunoastere , intelegerea celuilant si insasi cunoasterea pe sine .In astrologie se spune ca mai intai trebuie sa te cunosti si sa te schimbi pe tine si numai apoi sa incerci a schimba pe celalant.Daca macar acum ai inteles ceva atunci deja ai pornit pe drumul cel bun. Iti doresc numai bine si te rog sa ma scuzi pentru interventie
nicusor
Postat pe 29 Septembrie 2009 20:12
De la: ctwmn, la data 2009-09-28 22:40:45@yneedlove

:) mda, daca as citi eu insami ce am scris as zice acelasi lucru, citesc alte povesti pe forum, scrise dramatic, de parca sunt chestiuni de viata si de moarte, pe cand problema are o rezolvare banala.
Lasa-ma sa ma supraareciez, si sa-ti spun ca la varsta mea frageda, am vazut si trait multe, poate mai multe decat tine, nu cataloga gandirea unui om dupa 2-3 comentarii, mai ales cand vine vorba de sentimente, ele sunte cele care, yneedlove, dintr-un lucru care odinioara era negru sau alb il transforma brusc in gri.
Are multe calitati iubitul meu, dar are unele lucruri, care ma deranjeaza, si datorita faptului ca tin mult la el, nu pot sa gandesc obiectiv si sa-mi dau seama daca sunt chestiuni de caracter, care orice ai face nu le schimbi, deci mai bine renunti, sau sunt obisnuinte, comoditati, noutati, pentru o relatie care se contureaza in ceva foarte serios pe zi ce trece, si e nevoie de rabdare, comunicare si alte lucruri.
Critica e bine venita, daca e menita sa fie constructiva.
Dar deh, sa speram ca vei observa discutiile astea doar de pe margine, si ca nu vei fi chiar tu subiectul uneia intr-o zi, sau un deschizator de topicuri.




Dragutza , daca tot esti asa frageda ...stai locului .... cand eu treceam prin astea.....
Toate se plang...toate se vaieta....dar ce fac pentru ??

Te las sa faci ce vrei...nu doar sa te supraapreciezi...
Ma bucur ca te lauzi cu iubitul tau si calitatile lui...ina...no comment....

In rest numai bine , traiesc in romania ....2009....e dreptul meu sa spun exact ce gandesc....si culmea....spre deosebire de tine....din vastele mele (nefericite) cunostiintze !!!
yneedlove
Postat pe 30 Septembrie 2009 18:20
nu va mai despartiti mai ca niste copii...dragostea nu prea exista ci numai intelegerea te face sa stai cu cineva...toti si toate vor ajunge sa se comporte la fel al un moment dat..la inceput totul e bn apoi depinde de voi cat puteti trece peste orgoliu...deci cuvantul de ordine:intelegere..te dai peste cap si incerci sa intelegi.
kudika071763
Postat pe 30 Septembrie 2009 18:37
De la: yneedlove, la data 2009-09-30 18:20:43
De la: ctwmn, la data 2009-09-28 22:40:45@yneedlove

:) mda, daca as citi eu insami ce am scris as zice acelasi lucru, citesc alte povesti pe forum, scrise dramatic, de parca sunt chestiuni de viata si de moarte, pe cand problema are o rezolvare banala.
Lasa-ma sa ma supraareciez, si sa-ti spun ca la varsta mea frageda, am vazut si trait multe, poate mai multe decat tine, nu cataloga gandirea unui om dupa 2-3 comentarii, mai ales cand vine vorba de sentimente, ele sunte cele care, yneedlove, dintr-un lucru care odinioara era negru sau alb il transforma brusc in gri.
Are multe calitati iubitul meu, dar are unele lucruri, care ma deranjeaza, si datorita faptului ca tin mult la el, nu pot sa gandesc obiectiv si sa-mi dau seama daca sunt chestiuni de caracter, care orice ai face nu le schimbi, deci mai bine renunti, sau sunt obisnuinte, comoditati, noutati, pentru o relatie care se contureaza in ceva foarte serios pe zi ce trece, si e nevoie de rabdare, comunicare si alte lucruri.
Critica e bine venita, daca e menita sa fie constructiva.
Dar deh, sa speram ca vei observa discutiile astea doar de pe margine, si ca nu vei fi chiar tu subiectul uneia intr-o zi, sau un deschizator de topicuri.




Dragutza , daca tot esti asa frageda ...stai locului .... cand eu treceam prin astea.....
Toate se plang...toate se vaieta....dar ce fac pentru ??

Te las sa faci ce vrei...nu doar sa te supraapreciezi...
Ma bucur ca te lauzi cu iubitul tau si calitatile lui...ina...no comment....

In rest numai bine , traiesc in romania ....2009....e dreptul meu sa spun exact ce gandesc....si culmea....spre deosebire de tine....din vastele mele (nefericite) cunostiintze !!!


"toate se plang"? :)
nimeni nu a ripostat ca ti-ai zis parerea, nici macar ce ai zis, era doar o replica la care sunt convinsa ca am dreptul la fel ca si tine.

Bafta!
ctwmn
Postat pe 1 Octombrie 2009 16:54
...daca iubesti cu pasiune un barbat si ai incredere in el,atunci trebuie sa lupti si sa faci numai ceea ce simti.iti vine sa il cauti,sa ii scrii mesaje,sa ii spui ca il iubesti,fa-o si gata.dragostea este atatde greu de gasit.incearca sa nu te mai certi,ptr ca certurile nu fac parte din lupta ptr iubirea ta.
kon_danyela
Postat pe 3 Octombrie 2009 10:22
Dam cu balsam si se descalceste
simonycik
Postat pe 3 Octombrie 2009 15:58
si putin tratament si chiar ca se desc tot:)
kudika072421
Postat pe 4 Octombrie 2009 03:41
iti recomand sa faci o investigatie si un filaj la nivel premarital sa vezi ce rezultat va avea este ciudat comportamentul lui.
BDP united
lixandru
Postat pe 4 Octombrie 2009 08:30
cunosc sentimentul f bine...stiu ce simti...stiu ca nu vrei sa te desparti de el si nici nu trebuie ...eu iti zic cum am procedat eu pt ca si eu am trecut prin asta ma refer la rel ta cu el...trebuie sa ai rabdare si tot timpul sa i dai impresia ca nu el e singurul barbat din lume si sa l tratezi cu putina indiferenta speri ca intelegi ce vreau sa zic...nu te lasa doborata de un barbat eu asa am facut si acum mi e f bine ne respectam si nu ne am m ai certat de mult...iti urez succes si ai grija de tine...o sa vezi ca totul va fi bine
iulya_sweet
Postat pe 4 Octombrie 2009 21:55
De la: simonycik, la data 2009-10-03 15:58:09Dam cu balsam si se descalceste


de unde sa-l iau?
ctwmn
Postat pe 5 Octombrie 2009 00:16

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
Sa ma mut cu un barbat despre care nu stiu nimic, doar pe motiv ca imi spune ca ma iubeste? 76 De la: metoujours 30 Ianuarie 2010 18:56
ce ati face... 43 De la: ralukutya 30 Mai 2009 14:32
Ups dilema....help 118 De la: zinaceabunasinebuna 28 Ianuarie 2012 06:08
Il doresc pe prietenul sotului meu 30 De la: riada22 28 Februarie 2010 18:29
Relatie online.... 21 De la: Cristinakitty 27 Ianuarie 2010 18:58