cea mai dificila alegere din viata

caut colaboratori

modele pe unghii

dana_dana09 Postat pe 14 Mai 2010 15:35
buna ziua.nici nu stiu cum sa incep...am ajuns la un moment din viata cand am de facut o alegere pe care as fi preferat sa n-o fac eu.sa nu fiu eu cea care hotaraste ce e bine si ce e rau.am nevoie disperata de un sfat,de o luminita dupa care ma pot ghida.am sa va sun despre ce e vorba in cateva cuvinte.am 20 de ani,sunt din braila,sunt in anul 1 la limbi straine si nu lucrez nicaieri (am lucrat dar s-a inchis afacerea si a trebui sa plecam iar alte locuri de munca se gasesc majoritatea la videochat-uri si plecari in strainatate) si in urma cu 7 luni am facut un gest necugetat,o prostie...sunt 100 %constienta de asta si de aceea va rog sa nu ma judecati.am fost judecata pana acum de "x" ori si nu stiu daca ati mai avea loc si voi la rand....in fine.acum 7 luni am ramas insarcinata..sarcina despre care nu am stiut nimic timp de cateva luni pt.simplul fapt ca nici nu s-a vazut (nici in prezent nu se vede prea mult.)..menstruatia nu era prima data cand intarzia pt.ca am in acelasi timp hipertiroidie si sunt cam obisnuita cu asa ceva...greturi sau stari de genul nu am avut in perioada asta.mi-am dat intr-un tarziu seama ..pe la 4 luni jumate cand deja incepuse sa se vada si am tacut.iera o parte din mine care vroia si nu in acelasi timp sa fie adevarat.intre timp m-am depspartit de tatal copilului...si am ajuns in luna a 7-a de sarcina.au aflat si parintii mei (locuiesc cu ei dar nu si-au dat sema pt ca v-am zis.burtica e f.mica) si parac le-a picat cerul in cap de cand au aflat.(au si motiv).locuim undeva in "zona de tara",deci nu in oras iar parerea stului e f.importanta pt ei intrucat sunt niste oameni repectabili aici care au o proasta la usa.adica eu.mai am 2 luni in care sa ma gandesc ce voi face cu creatura aceea micuta din mine.de crescut nici nu poate fi vb.fara ajutor din parte parintilor. (ceea ce e imposibil,v-am zis) iar de tatal copilului nici macar nu mai vreau sa aud.sa-l omor?sa-l abandonez?criminala nu sunt ca sa-i pun o punga pe cap si sa-l duc sa-l ingrop in padure....a mai ramas o varianta.abandonul...si acum vine marea intrebare.cum voi putea eu sa-l abandonez dupa ce o sa vad ghemotocul ala pe care l-am purtat in pantece atat timp?cum?credeti-ma ca nu e zi sau noapte sa nu plang si sa ma gandesc la el.nici nu mai stiu ce sa zic...cred ca o sa ajung la spitalul de nebuni in curand.oricum,multumesc ca m-ati ascultat.va doresc sa nu treceti vreodata prin ce trec eu acum.dana
Parerea mea personala este una ortodoxa:oricat de greu ti-ar fi,pastreaza copilul.Creste-l cum poti...cauta de lucru in alt oras mare.
Dreamyheart Postat pe 15 Mai 2010 06:52
parerea mea sincera este ca ar trebui sa pastrezi copilul oricat de greu ti-ar fi...eu am o fetita de 4 ani care este lumina ochilor mei...am ramas gravida in timpul facultatii,mi-am continuat studiile,nu m-a ajutat nimeni,nici parinti, nici sot pt ca el avea o amanta,intre timp am divortat si m-am despartit,dar pt toate astea numai ingerasul mmeu mi-a dat putere...nu-ti poti inchipui ce frumos este sa ai un copil...este cea mai mare realizare de pe pamamnt,nu exista grad de comparatie...greutati am avut c duiumul dar repet,copilul este un sprijin nu o povara...

kudika182094 Postat pe 15 Mai 2010 09:15
nu,nu-l poti abandona oricat de greu ti-ar fi...........e.bebelusul tau,pana la urma ajutorul o sa vina si din partea parintilor si draga mea oricat de greu ti-ar fi ia legatura cu tatal copilului,nu cred cal-ai conceput singura................ ca sa-ti fie mai usor,fetita mea are 16 ani,am ascuns sarcina,initial nu m-a vrut nimeni,nu aveam unde sa merg am fost nevoita sa o las la leagan(mergem sa o vad) un an si apoi am luat-o dela capat,fara tatal ei doar noi doua.. pupici!!!!!!!!!!!!!!!!!
khiva Postat pe 15 Mai 2010 10:31
in primul rand as vrea sa va multumesc din suflet pentru sfaturi....in al 2-lea rand as vrea sa va intreb ce parere aveti despre centrele maternale.mi-a trecut prin cap si aceasta idee dar din pacate nu cunosc pe nimeni care sa fi avut vreo tangenta cu un astfel de centru. pana acum.poate ma puteti voi lamuri cu privire la ce se intampla acolo atat cu o mama cat si cu copilul ei.de asemenea as vrea sa ma stiu cate ceva despre cum pot lasa copilul in grija unui leagan pentru o perioada de timp cat dureaza sa "ma pun pe picioare" si la propriu si la figurat.adica,pana voi putea sa am grija de el singura (dupa ce imi voi gasi un job sigur pentru a avea posibilitatea de a-l intretine chiar daca asta inseamna sa plec din orasul asta) pentru ca,cu tatal lui chiiar nu mai vreau sa am de-a face vreodata (si nu-i voi trece numele pe certificatul de nastere chiar daca copilul va trebui sa poarte eticheta de "din flori" toata viata) iar parintii mei...parca-mi sunt din ce in ce mai potrivnici pe zi ce trece.sincer,nu cred ca mai exista cale de reabilitare intre mine si ei.imi cer scuze pentru eventulalel greseli gramaticale.am scris randurile astea cu lacrimi in ochi.nu ma gandeam sa gasesc sici persoane care desi nu ma cunosc sa-mi dea sfaturi ca si cum as fi cea mai buna prietena sau propriul lor copil.multumesc inca o data.dana
dana_dana09 Postat pe 15 Mai 2010 15:04
De la: dana_braila09, la data 2010-05-15 15:04:22in primul rand as vrea sa va multumesc din suflet pentru sfaturi....in al 2-lea rand as vrea sa va intreb ce parere aveti despre centrele maternale.mi-a trecut prin cap si aceasta idee dar din pacate nu cunosc pe nimeni care sa fi avut vreo tangenta cu un astfel de centru. pana acum.poate ma puteti voi lamuri cu privire la ce se intampla acolo atat cu o mama cat si cu copilul ei.de asemenea as vrea sa ma stiu cate ceva despre cum pot lasa copilul in grija unui leagan pentru o perioada de timp cat dureaza sa "ma pun pe picioare" si la propriu si la figurat.adica,pana voi putea sa am grija de el singura (dupa ce imi voi gasi un job sigur pentru a avea posibilitatea de a-l intretine chiar daca asta inseamna sa plec din orasul asta) pentru ca,cu tatal lui chiiar nu mai vreau sa am de-a face vreodata (si nu-i voi trece numele pe certificatul de nastere chiar daca copilul va trebui sa poarte eticheta de "din flori" toata viata) iar parintii mei...parca-mi sunt din ce in ce mai potrivnici pe zi ce trece.sincer,nu cred ca mai exista cale de reabilitare intre mine si ei.imi cer scuze pentru eventulalel greseli gramaticale.am scris randurile astea cu lacrimi in ochi.nu ma gandeam sa gasesc sici persoane care desi nu ma cunosc sa-mi dea sfaturi ca si cum as fi cea mai buna prietena sau propriul lor copil.multumesc inca o data.dana Iubita ,ai credinta ca lucrurile vor intra in normal dupa nasterea copilului iar parintii tai poate nu vor mai fi de piatra cind vor vedea minunea singe din singele lor! Mergi la medic sa vezi cum decurge sarcina si ai multa grija de tine. Despre centre maternale etc cauta informatii pe net s-au la primarie .Copilul asta a vrut sa se nasca si ai sa vezi ca este singurul lucru bun pe care il faci in viata! MULT CURAJ si nu lasa nimic sa te desparta de minunea ta!
kudika1993 Postat pe 15 Mai 2010 16:20
Of, Doamne!!! Scumpa mea, iti simt aproape organic durerea si ma cutremur. E fff greu, nu pot sa ti zic ca cea dinainte, am copii, e f greu sa cresti singura, In primul rand, mergi la biserica si fa-ti un duhovnic, vei avea mult ajutor de acolo, poate de multe feluri,... in al doilea rand, mergi la autoritatea tutelara a districtului de unde apartii, si solicita, o consiliere psihologica, nu e de ras, e de mare folos, si te asteapta probleme grele, al treilea, rand, cauta sa te interesezi, cum sa faci ADN ul copilului sa l dai in judecata pt pensie alimentara, pe tatal lui, eventual, convinge pe parintiii tatalui copilului tau sa te ajute, vezi, din timp, unde o sa ti poti tine copilul, cauta pe net, organizatii de ajutorare a mamelor cu copii asta cat mai repede, cand ai copil mic , te vei misca si mai greu, CAND VOR INTELEGE TOATE FEMEILE, CA ESTE O LUMEA A NOASTRA CU LEGI ALE BARBATILOR, SI CAND VOM AVEA INTELIGENTA SA FACEM CA LEGILE SA NE SUSTINA, IN CAZURILE ASTEA, CARE SUNT DE O DURITATEA INGROZITOARE SI CREAZA MONSTRII. SI SI COPII NOSTRII SUNT MALTRATATI SUFLETESTE DE SUFLETELE EGOISTE SI DURE ALE BARBATILOR ,
adorys Postat pe 15 Mai 2010 20:06
multumesc tuturor care mi-au raspuns.mi-ati fost de un real ajutor in luarea unei decizii.acum,in sfarsit stiu ca am o sustinere in lupta asta de a nu-mi da copilul de langa mine.o sustinere din partea mamicilor care au trecut prin asa ceva si au iesit la capat si din partea celora care poate nu vor trece prin asa ceva (nici nu le doresc) dar care au spirit de solidaritate.multumesc mult,din nou ca v-ati "pierdut timpul" scriindu-mi si mie cateva randuri,sfaturi....promit sa va tin la curent cu ce se va intampla cu noi in urmatoarea perioada de timp.sanatate multa si aveti grija de voi.ne auzim curand.dana
dana_dana09 Postat pe 16 Mai 2010 00:27
Eu te-as mai ruga ceva. In numele femeilor, daca vrei, nu doar al mamelor. Il omori sau nu pe tatal copilasului, e alta poveste, dar pune mana frumusel pe telefon si anunta-l. Si nu daor: vei fi tata ci si.. cere-i ajutorul. Frumos la inceput, cu tribunalul la sfarsit, daca va fi nevoie. In primul rand copilul tau ARE NEVOIE de un nume al tatalui pe certificatul de nastere. Ca oricare dintre noi, vrem sa stim cui apartinem. Nu este produsul unui viol, nu este insamantare artificiala, s-a nascut dintr-o iubire (la vremea respectiva, chiar daca unilaterala). Si, de ce nu, a-l incuraja pe idiot sa se spele pe maini, nu e o solutie si nici un exemplu. Vei avea nevoie de TOT ajutorul, din orice parte, dupa nasterea micutului. Pune-l sa plateasca.
rashela Postat pe 16 Mai 2010 02:27
Mda..eu zic: asa intradevar e greu..acuma a trecut de 4 luni deci oricum vei face puscarie daca il omori deci gandeste-te si asa.. Al doilea totusi vezi ce simti cand se naste...dar eu zic sa vb cu parintii tai..!! Pina la urma este un efort mare si NU ai facut nici o boacana! Sper sa ai parinti de inteles! Daca ei nu te ajuta atunci normal! ca daca nu esti in stare sa ai grija de el...du-l la o casa de copii. Eu insa cred ca parintii tai vor fi fericiti..dupa urletele initiale..te-au crescut pe tine ...asa ca.. Succes! Nu il omori oricum!! A fost un motiv pentru care s-a nascut.. Ca te-ai despartit de tatal copilului este complet IRELEVANT...ce are..p...cu prefectura..
kudika063666 Postat pe 16 Mai 2010 05:55
Draga Dana,inteleg ca esti speriata si dezamagita de cei dragi tie...dar, ceea ce creste inauntrul tau este o minune de la Dumnezeu! Eu incerc de 3 ani sa fac un copil dar minunea nu se intampla...nu am facut niciodata vreun avort, intotdeauna am fost impotriva avortului sau al abandonului ...In situatia mea, din pacate, sunt foarte multe femei...Eu cred ca deja iti iubesti copilul, iar lui asta-i tot cei trebuie- dragostea ta! Esti tanara si sunt convinsa ca vei gasi ceva de lucru care sa iti permita sa-ti ingrijesti copilul, si mai trag speranta ca si parintii tai vor reactiona cand il vor vedea pe cel mic si te vor ajuta si ei! Un copil este cea mai mare realizare a unui om, toate celelalte sunt efemere...Nu spun ca va fi usor, dar cred ca bucuria pe care o vei simti cand iti vei tine copilul in brate , te va face sa uiti de toate problemele si greutatile! Atat timp cat esti sanatoasa...poti face orice!
kudika062829 Postat pe 16 Mai 2010 07:32
Esti intr-o situatie dificila,in primul rand pentru faptul ca nu ai nici un venit propriu,iar de angajat e greu,fiind sarcina avansata !!! Oricum ...trebuie sa lupti pentru acest copil,care n-are nici o vina ca vine pe lume !!! Trebuie sa incerci sa ai o discutie ''la rece"cu tatal copilului si familia acestuia,in primul rand pentru a-i informa,si...nu in ultimul rand cu familia ta ,careia i-ai produs un mare soc,dar care te va ajuta pana la urma,...caci ,....sangele apa nu se face !!! Nu esti nici prima ,nici ultima ...care pateste asa ceva !!! Probabil n-ai avut destula intelegere din partea mamei...care trebuia sa-ti explice de la pubertate ,riscurile jocului cu "focul"!!! Oricum,viata bate filmul...si in viata unu si cu unu ...nu fac intotdeauna ...doi !!! Problema e ca acest copil are nevoie de linistea ta sufleteasca,,...pentru ca starile tale i se transmit si lui... si e pacat sa devina un copilas stresat !!!! Lupta pentru el,lupta pentru tine,incearca sa-ti faci familia sa te sustina,caci nu traiesti cu lumea... si gura lumii oricum n-o poti opri...deci ignor-o !!! Chiar zilele trecute m-am intalnit cu o mamica, care in urma cu sapte ani si-a facut familia sa sufere,cand au aflat ca e la maternitate ...si a nascut un baiat !!! Lumea a barfit ,cat a barfit,iar acum copilasul e la scoala,mamica lui nu s-a mai casatorit,insa are un prieten...si chiar imi spunea cu mandrie ,ca n-ar concepe viata fara acest copil !!! Deci,pentru linistea si fericirea ta viitoare,merita sa suporti ...toate umilintele de acum !!! Cand vei avea timp,sa-l citesti pe Arsenie Boca,Sfantul Parinte de la Prislop,si nu vei mai dori niciodata sa iei viata din viata ta !!! Ar mai trebui sa-ti gasesti un preot cu har,care sa-ti fie duhovnic !!!! Domnul fie cu tine...si sa ne spui si noua ce-ai mai facut !!!!
kudika133347 Postat pe 16 Mai 2010 09:01
buna..cititnd ce ai scris imi amintesc si eu de vremea cand aveam 20 ani..aveam un prieten si la fel ca tine ramasesem insarcinata..cand i-am spus mi-a zis ca nu crede ca este al lui copilul..intre timp au aflat parintii lui si ai mei..ai lui au fost f bucurosi iar mama mea mi-a zis ca orice s-ar intampla ma va ajuta sa-l cresc desi era putin dezamagita..el m-a trimis sa fac avort dar eu ascunsesem acest fapt si aveam deja mai mult de 3 luni,ma indusese in eroare menstruatia ca-mi venise peste sarcina..cu prietenul ma mai intelegeam pt ca nu concepea sa fie tata atat de tanar,avea 23 ani..pana la urma am scos actele dar minune nu a durat f mult..imi doream f mult acel copil pt ca nu vroiam s afac avort si pt ca-mi plac f mult copiii..in timpul sarcinii tatal meu a muriit..dupa 1 an a murit si mama..atunci am zis ca singurul motiv pt care trebuie sa trec peste toate este acel copil..el mi-a dat putere sa merg mai departe...dupa 9 luni de la decesul mamei m-am despartit de sot pt ca el avea amanta si imi reprosa ca el s-a insurat prea dvrm,ca eu i-am distrus tineretea..un copil este un dar divin,nu-l poti abandona..asa cum ai zis poti merge la un centru maternal unde primesti si tu si copilul ingrijiri..macar vei avea unde sa stai o perioada..eu cred ca parintii tai intre tmp vor accepta situatia,daca vor sa te ajute o pot face..nu traiesc cu satul si nu ar trebui sa se gandeasca la asta...nu cred ca nu au inima deloc..cand isi vor vedea nepotul sau nepoata se vor imbuna..sincer fa orice dar nu-l abandona..am o prietena care lucreaza la un centru maternal dar copii mai mari si aia nu este viata...ti-a mai spus cineva sa mergi la biserica..te invata de bine crede-ma te va ajuta f mult..poate acel preot cu care vei vorbi te va ajuta sa-ti gasesti un loc pt tine si copil..eu am divortat intre timp si inainte de divort eram cu psihicul la pamant si am vb cu un preot..mi-a dat putere sa merg mai departe..l-am intrebat pe fostul meu sot,daca nu vroia sa ne casatorim il interesa copilul? si mi-a zis ca macar pe strada daca-l vedea era multumit..acum este mandru ca are un baiat destept de aprox 7 ani..are dreptul la vizita copilul este la mine..am o relatie de 3 ani cu altcineva si anul acesta facem nunta..m-a acceptat asa cum sunt cu copil cu tot ,viitorul meu sot..imi este mai bine asa crede-ma dar am suferit f mult..zbate-te cat poti dar nu-l lasa mai tarziu te va condamna...eu cand m-am despartit de fostul sot nu lucram copilul avea doar 1 an si 8 luni,mi-a fost f greu..intre timp am gasit cu cine sa las copilul si m-am angajat..mult succes si multa putere ca sa treci peste toate..
dianatl Postat pe 16 Mai 2010 11:13
mai incearca sa vb cu parintii tai,conteaza si ajutorul lor financiar, moral,cit despre tatal copilului majoritatea barbatilor fac asa chiar daca sunt casatoriti ,ii sperie ,nu dispera ca el nu te ajuta,trebuie sa te imbarbatezi ptr lunile ce vor urma,nu-ti pot spune ca va fi greu sau usor,depinde de cursul evenimentelor,dar cert e ca de acum vei face planuri intii pentru copilas apoi ptr tine,incearca sa fii vesela si puternica.
utad Postat pe 16 Mai 2010 11:37
succes mamico,in sfarsit ma bucur ca nu mai aud de femei care nasc in ciuda vointei lor si isi omoara copii dupa nastere.te felicit pentru sarcina,intradevar e o binecuvantare o sarcina,nu am copii deocamdata,dar imi doresc pe viitor.copilasul tau are o menire pe aceasta lume,nu vine intamplator,dar tu sa nu ii iei dreptul de a trai.Domnul nostru Dumnezeu ti-a dat acum sa te chinui cu copilul,dar el stie ce plan are cu tine,si tot el te va ajuta sa mergi mai departe. iti doresc succes cu sarcina,sa ai grija de sanatatea ta si apoi a bebelusului ptr ca spuneai la inceput ca suferi de tiroida,si este bine ca dupa nastere sa faci niste investigatii ulterioare la bebelus sa nu mosteneasca boala ta. vorbeste si cu tatal macar sa stie de copil si poate sa il si recunoasca.are dreptul sa stie de el,chiar daca pe moment da semne ca nu il intereseaza. sunt convinsa ca ai sa reusesti sa duci sarcina l capat si sa te bucuri de copilasul tau. Doamne ajuta si sanatate si sa dea Domnul sa vada cat mai multe fete tinere cazul tau si sa intealeaga ca nu au dreptul sa fac avort.
serghiescu82 Postat pe 16 Mai 2010 11:42
Buna, Nu face prostia pe care au facut-o si altii speriati, ne avand cu cine sa vorbesc, am facut un avort!! Eu nu vroiam dar,......... crede-ma iti spun din suflet, copilul este ceva din fiinta ta. Acum vreo ceva ani cca 15 ani in urma, am ramas insarcinata de stiind decat la 6 saptamani, am cautat tatal copilului sa-i spun dar, din pacat nu am dat de el, de frica parintilor am hotarat singura sa fac avort, fara sa spun la cineva.De bucurie vroiam sa-i spun tatalui copilului care sincer s-ar fi bucurat enorm cum eram si eu la fel de entuziasmata. Din pacate nu erau aceste tel mobile si nu am dat de el, cand am dat de el la cca 7 saptamani nu au vrut sa-i spuna macar ca-l cautasem. Am asteptat inca o saptamana si 3 zile poate suna. Speriata ca, (cel care ma iubea si-l iubeam enorm pana la 19 ani nu avusesem nici un prieten, dar, din prostie nu prea aratam rasfat prea mult) nu a sunat am hotarat sa fac ceva.am facut o prostie mare la 10 saptamani am facut avort, durere f mare ca, nu vroiam sa fac acest lucru deoarece, tineam si la copil si la persoana respectiva, Incepusem sa-l indragesc dar, parintii nu ar fi fost niciodata de acord cu mine sa pastrez copilul. Speriata de parinti, de familie, de lume, de prestigiul neamului, am hotarat singurica sa fac o nebunie. Atunci, singurica pe patul de spital parca s-a rupt ceva din mine. Eram singura, bani aveam, dar, ce folos! Am suferit enorm singura cu o colega de facultate care, nici daca ii tai o mana nu spune nici in ziua de azio. Ne-am jurat ca, nu trebuie sa stie nimeni.A stat cu mine m-a ingrijit deaorece facusem si un pic de infectie.pe urma ea s-a casatorit. Am ajuns la o varsta inaintata si acuma ma gandesc . Tot timpul. Chiar daca sunt bine. Dar, eram un copil mai naiv si nimeni nu-mi spunea nimik. colegele femeile in general nu stiu decat sa rada. Chiar daca ai (uite ce are) daca nu ai (vai saraca)Parerea mea, NU RENUNTA LA COPIL! Este cea mai mare bucurie. Nici nu-ti dai seama ce inseamna.Pacat ca nu este si tatal copilului cu tine. Dar, un COPIL nu se compara cu nimik. Este cel mai sincer cu tine. NU RENUNTA LA COPIL. Crede-ma stiu ce spun. O sa te simti pustiita dupa, sa o spunem pe drept avort. Ceea ce ti-am povestit a fost un capitol al vietii mele, tocmai pentru a nu face o prostie care sa o regreti mai tarziu.
Anese Postat pe 16 Mai 2010 12:46
De la: dana_braila09, la data 2010-05-14 15:35:10buna ziua.nici nu stiu cum sa incep...am ajuns la un moment din viata cand am de facut o alegere pe care as fi preferat sa n-o fac eu.sa nu fiu eu cea care hotaraste ce e bine si ce e rau.am nevoie disperata de un sfat,de o luminita dupa care ma pot ghida.am sa va sun despre ce e vorba in cateva cuvinte.am 20 de ani,sunt din braila,sunt in anul 1 la limbi straine si nu lucrez nicaieri (am lucrat dar s-a inchis afacerea si a trebui sa plecam iar alte locuri de munca se gasesc majoritatea la videochat-uri si plecari in strainatate) si in urma cu 7 luni am facut un gest necugetat,o prostie...sunt 100 %constienta de asta si de aceea va rog sa nu ma judecati.am fost judecata pana acum de "x" ori si nu stiu daca ati mai avea loc si voi la rand....in fine.acum 7 luni am ramas insarcinata..sarcina despre care nu am stiut nimic timp de cateva luni pt.simplul fapt ca nici nu s-a vazut (nici in prezent nu se vede prea mult.)..menstruatia nu era prima data cand intarzia pt.ca am in acelasi timp hipertiroidie si sunt cam obisnuita cu asa ceva...greturi sau stari de genul nu am avut in perioada asta.mi-am dat intr-un tarziu seama ..pe la 4 luni jumate cand deja incepuse sa se vada si am tacut.iera o parte din mine care vroia si nu in acelasi timp sa fie adevarat.intre timp m-am depspartit de tatal copilului...si am ajuns in luna a 7-a de sarcina.au aflat si parintii mei (locuiesc cu ei dar nu si-au dat sema pt ca v-am zis.burtica e f.mica) si parac le-a picat cerul in cap de cand au aflat.(au si motiv).locuim undeva in "zona de tara",deci nu in oras iar parerea stului e f.importanta pt ei intrucat sunt niste oameni repectabili aici care au o proasta la usa.adica eu.mai am 2 luni in care sa ma gandesc ce voi face cu creatura aceea micuta din mine.de crescut nici nu poate fi vb.fara ajutor din parte parintilor. (ceea ce e imposibil,v-am zis) iar de tatal copilului nici macar nu mai vreau sa aud.sa-l omor?sa-l abandonez?criminala nu sunt ca sa-i pun o punga pe cap si sa-l duc sa-l ingrop in padure....a mai ramas o varianta.abandonul...si acum vine marea intrebare.cum voi putea eu sa-l abandonez dupa ce o sa vad ghemotocul ala pe care l-am purtat in pantece atat timp?cum?credeti-ma ca nu e zi sau noapte sa nu plang si sa ma gandesc la el.nici nu mai stiu ce sa zic...cred ca o sa ajung la spitalul de nebuni in curand.oricum,multumesc ca m-ati ascultat.va doresc sa nu treceti vreodata prin ce trec eu acum.dana Nu face prostia sa avortezi o sa-ti para teribil de rau. Toata viata e vei gandi la acel copil pe care l-ai omorat. Pastreasa-l, el iti va aduce mereu zambetul pe buze in cele mai grele momente din viata si iti va da putere sa mergi mai departe.
clau19 Postat pe 16 Mai 2010 13:02
Nu pot sa cred, se vede ca esti de la tara. cand scrie peste tot si se discuta non stop despre sex n ai avut 3 lei pt prezervativ? sau ai renuntat pentru ca il iubeai atat? ti-a facut-o, recunoaste. oricum, parerea mea este sa gandesti cu creierul, copii poti face oricand, esti super fertila din ce observ. nu poti sa iubesti un copil aprioric, nici nu il cunosti. ok,l ai nascut...si? iubirea nu exista doar pentru ca e facut cu durere fizica. logica si ratiunea sunt mamele solutiilor.
tumblin Postat pe 16 Mai 2010 13:21
.
Anese Postat pe 16 Mai 2010 13:34
draga TUMBLIN sau cum te-o chema...ti se pare ca dau 2 bani pe parerea ta?ti se pare ca da vreuna din toate femeile si mamele care mi-au scris 3 lei....(cat un prezervativ,vorba ta) pe ce zici tu?multora din ele."le-a facut-o cineva".si uite ca dupa ani si ani au ajuns sa spuna ca chiar se bucura ca "le-a facut-o" fostul iubit sau fostul sot .mame singure au existat dintotdeauna si vor exista cat va fi lumea asta indiferent cate metode de contraceptie se vor inventa si indiferent daca sunt sau nu de la tara.dar stii ce e frumos?ca din "greseli" din astea se invata.si ...greselile astea cum ti se par la inceput ajung sa-ti dea sens vietii.(CEL PUTIN ASTA AM INVATAT PANA ACUM DE LA CELE CARE MI-AU SCRIS PENTRU CA DIN EXPERIENTA PROPRIE...INCA NU AM AJUNS ACOLO)se vede ca nu ai avut nici un fel de tangenta cu vreo sarcina sau cu vreo mama pana acum si nu stiu de ce te-ai mai bagat in discutie.pe un copil il iubesti chiar daca nu-l cunosti.il iubesti pentru ca face parte din tine.nu e ca o geanta sa o iei dupa tine cand vrei si sa o lasi unde vrei.pe el il porti cu tine permanent in astea 9 luni si ceva timp dupa.iti stie toate problemele si supararile...si nu pentru ca ar gandi prea mult la varsta aia ci pentru ca le simte.te simte.la fel cum il simti si tu cand se misca sau cand te loveste numai ca la el e mai intensa senzatia.el nu-ti poate face tie rau dar tu ii poti face.si nu-ti imaginezi cat de mult.de-asta mi-e si frica mie.ca starile pe care le-am trait in ultima vreme sa nu-l afecteze pe el mai mult decat m-au afectat pe mine.si apropo de fertilitate...nu m-ai lasat tu gravida ca asa stii cat de fertila sunt sau nu.documenteaza-te catusi de putin vis-a-vis de hipertiroidie si de fertilitatea cand ai asa ceva si vorbim dupa.dana
dana_dana09 Postat pe 16 Mai 2010 14:03
nu te judec..chiar sunt mandra de tine ca ai avut puterea sa ajungi pana aici..crede ma ca parintii tai sunt suparati pe tine acum..dar o sa le treaca....eu atat iti zic nu renunta la copil..el deja face parte din viata ta..toata viata o sa regreti si fericita nu ai sa fii...dumnezeu e mare si crede ma ca te pune la incercare acum...ea o decizie morala..corecta fata de copilul tau...am o prezentare foarte frumoasa despre avorturi o sa o postezi pe profilul meu..daca vrei sa te uiti si o sa vezi ca o sa ti schimbi parerea..eu nu am fost in situatia ta....dar crede ma ca te respect pentru simplu fapt ca ai avut taria si curajul sa pastrezi copilul..fii mandra de asta...viata nu e de loc usoara....dar cerde ma ca dupa orice rau vine si bine...daca o sa te gandesti exact la ce am scris eu acum..o sa vezi ca asa e...succes si sper sa imi scrii ca esti bine si fericita langa bebelusul tau
pursisimpluinga Postat pe 16 Mai 2010 14:48
De la: dana_braila09, la data 2010-05-16 14:03:25draga TUMBLIN sau cum te-o chema...ti se pare ca dau 2 bani pe parerea ta?ti se pare ca da vreuna din toate femeile si mamele care mi-au scris 3 lei....(cat un prezervativ,vorba ta) pe ce zici tu?multora din ele."le-a facut-o cineva".si uite ca dupa ani si ani au ajuns sa spuna ca chiar se bucura ca "le-a facut-o" fostul iubit sau fostul sot .mame singure au existat dintotdeauna si vor exista cat va fi lumea asta indiferent cate metode de contraceptie se vor inventa si indiferent daca sunt sau nu de la tara.dar stii ce e frumos?ca din "greseli" din astea se invata.si ...greselile astea cum ti se par la inceput ajung sa-ti dea sens vietii.(CEL PUTIN ASTA AM INVATAT PANA ACUM DE LA CELE CARE MI-AU SCRIS PENTRU CA DIN EXPERIENTA PROPRIE...INCA NU AM AJUNS ACOLO)se vede ca nu ai avut nici un fel de tangenta cu vreo sarcina sau cu vreo mama pana acum si nu stiu de ce te-ai mai bagat in discutie.pe un copil il iubesti chiar daca nu-l cunosti.il iubesti pentru ca face parte din tine.nu e ca o geanta sa o iei dupa tine cand vrei si sa o lasi unde vrei.pe el il porti cu tine permanent in astea 9 luni si ceva timp dupa.iti stie toate problemele si supararile...si nu pentru ca ar gandi prea mult la varsta aia ci pentru ca le simte.te simte.la fel cum il simti si tu cand se misca sau cand te loveste numai ca la el e mai intensa senzatia.el nu-ti poate face tie rau dar tu ii poti face.si nu-ti imaginezi cat de mult.de-asta mi-e si frica mie.ca starile pe care le-am trait in ultima vreme sa nu-l afecteze pe el mai mult decat m-au afectat pe mine.si apropo de fertilitate...nu m-ai lasat tu gravida ca asa stii cat de fertila sunt sau nu.documenteaza-te catusi de putin vis-a-vis de hipertiroidie si de fertilitatea cand ai asa ceva si vorbim dupa.dana BRAVO
clau19 Postat pe 16 Mai 2010 15:45
buna sant simona si vreau sa iti sp ca trebuie sa mergi mai departe indiferent de ce sp lumea!d-zeu ne pune pe toti la incercare si nu da mai mult decat poti sa duci si mai mult d-zeu incearca oamenii puternici !eu cred ca esti puternica si ai sa nasti copilul tau care mai tarziu ai sa fii mandra de el!si eu sant singura si imi cresc copilul singura de la 21 de ani!cu bucurii si necazuri am ajuns sa o cresc!are 20 de ani si sant mandra de ea!este bucuria vietii mele!curaj si mi-ar face placere sa imi sc ca ai nascut1pupik
kudika164951 Postat pe 16 Mai 2010 15:51
De la: tumblin, la data 2010-05-16 13:21:14Nu pot sa cred, se vede ca esti de la tara. cand scrie peste tot si se discuta non stop despre sex n ai avut 3 lei pt prezervativ? sau ai renuntat pentru ca il iubeai atat? ti-a facut-o, recunoaste. oricum, parerea mea este sa gandesti cu creierul, copii poti face oricand, esti super fertila din ce observ. nu poti sa iubesti un copil aprioric, nici nu il cunosti. ok,l ai nascut...si? iubirea nu exista doar pentru ca e facut cu durere fizica. logica si ratiunea sunt mamele solutiilor. du-te �i te impu�c� "istea�ooooooo"
freakbabe Postat pe 16 Mai 2010 15:59
p�streaz� copilul, o s�-�i fie m�ng�iere nicidecum o povar�....
freakbabe Postat pe 16 Mai 2010 16:01
e greu sa dai sfaturi in astfel de situatii, eu zic sa incerci sa te impaci cu parintii tai si sa-i faci sa inteleaga k in ciuda greseli este o viata in legatura cu care trebuie sa decizi, nu un obiect. femeile de obicei se sensibilizeaza mai mult cand vine vorba de un copil, de aceea ar trebui sa vb mai mult cu mama ta. ce zice lumea? conteaza? te ajuta lumea cu ceva knd ai probleme? iti este lumea acum alaturi? NU! eu zic sa faci tot posibilul sa pastrezi si sa-ti cresti copilul, oricat ar fi de greu. ai tai te vor ajuta pana la urma, pentru ca esti copilul lor iar zambetul unui bebelus induioseaza pe oricine. puteti fi fericiti impreuna, sau tristi separat...
monalizra Postat pe 16 Mai 2010 16:18
BUNA DANA! Am citit cu atentie durerea ta,dar in acelasi Timp si o mare bucurie ca dai nastere unui suflet de om! TE INTELEG PRIN CE TRECI!DAR....tu poti avea putina incredere in tine Ssi IN DUMNEZEU???Eu zic sa nu mai disperi,sa te linistesti...,si cere ajutorul CELUI DE SUS!!!!e foarte greu ,te inteleg,dar...,gandeste-te la copilasul tau,ca ii faci rau...,si o sa il afecteze lucrul acesta.EU TE SFATUIESC SA MERGI LA UN PSIHOLOG,sa te indrume sau daca nu...mai bine cere ajutorul unui preot...,si totul va fi bine incat o sa-mi multumesti!TE ROG!AI INCREDERE IN TINE CA STIU CA POTI !SI SPER CA O SA-MI URMEZI SFATUL !Ai grija de tine si de copil! CAPUL SUS ...!!!!!!!!!!!!!!!VEI TRECE SI PESTE ASTA!
kudika147302 Postat pe 16 Mai 2010 16:32
E o decizie intr-adevar foarte grea dar pentru nimic in lume nu-ti abandona copilul. El nu are absolut nicio vina si de ce sa te razbuni pe el? Poate iti va fi foarte greu mai ales ca nu ai sprijinul parintilor dar gandeste-te cum va fi cand iti va sari in brate, iti va sterge oricce durere. Poate si parintii vor intelege si nu te vor judeca iar intr-un final, vor fi sprijinul tau. Sunt atat de multe femei care-si doresc un copil si nu-l pot avea si ar fi capabile sa dea totul pentru a-si indeplini visul. Un copil e un suflet si simte tot, inclusiv acum cand e la tine in burtica. Ai incredere si o sa vezi ca totul o sa fie bine! O sa ti se para greu la inceput mai ales cand disperarea a pus deja stapanire pe tine. Ai grija de tine si de copilas si Dumnezeu o sa va ajute!
d_ioana82 Postat pe 16 Mai 2010 18:32
:) bine spus!
kudika180720 Postat pe 16 Mai 2010 18:42
Buna seara, tuturor. Dana, iubita, toate mamicile te-au sfatuit de bine si eu personal ma bucur ca ti-au dat curaj. Eu zic sa mai discuti cu parintii tai. Nu se poate ca parerea satului sa conteze mai mult decat copilul lor. E imposibil. Nu cred ca stati cu mana intinsa pe la portile lor pentru ca sa va pese de ceea ce zic. Am si eu copii de varsta ta si sincera sa fiu, indiferent ce-ar face,ce li i s-ar intampla, primul sprijin il vor gasi la mine. Asa sper ca vor proceda si parintii tai pana la urma. Lumea e mare, iubito, nici nu-ti poti da seama de unde poate sa rasara norocul, Tu ai deja noroc, ai copilul pe care il vei naste. Dumnezeu a vrut sa-i dai viata, altfel ai fi aflat din timp de sarcina. Nu ignora asta. Si nu uita, nu lumea ne judeca, ci unul Dumnezeu. El are un scop cu fiecare. Mult succes. Daca nu gasesti intelegere la parintii tai, scrie-mi in particular, o sa incerc sa te ajut cu tot ce-mi sta in putere. Doamne ajuta!!
lidiaolteanu Postat pe 16 Mai 2010 20:40

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
love_dany	61	De la: sirghea 22 Iulie 2010 12:34
dragostea dureaza 3 ani!!!	58	De la: alina2206 17 Iulie 2011 00:24
cafeaua si tigara	30	De la: Neamtu 27 Mai 2010 19:50

ce nuante se poarta anul acesta?	6	De la: TIGRA 8 Iunie 2010 16:42
va rog ajutati`ma..!	2	De la: one_size 7 Mai 2010 10:22