Setari Cookie-uri

cea mai dificila alegere din viata

daca esti la facultate inseamna ca nu esti p....(scuze) dar nu stiu cum de ai stat 4 luni fara sa-ti dai seama de sarcina? acum asta e sa zicem voia domnului.daca crezi in dumnezeu mergi mai departe nu lasa prejudecatile oamenilor sa te doboare .creste-ti copilul si bucurate de el,iar parintii ar trebui sa te sprijine in toate deciziile tale ...........familia e importanta iar ce zic vecinii sa-i lase rece fii tare
delegeanu
Postat pe 16 Mai 2010 21:52
De la: dana_braila09, la data 2010-05-14 15:35:10buna ziua.nici nu stiu cum sa incep...am ajuns la un moment din viata cand am de facut o alegere pe care as fi preferat sa n-o fac eu.sa nu fiu eu cea care hotaraste ce e bine si ce e rau.am nevoie disperata de un sfat,de o luminita dupa care ma pot ghida.am sa va sun despre ce e vorba in cateva cuvinte.am 20 de ani,sunt din braila,sunt in anul 1 la limbi straine si nu lucrez nicaieri (am lucrat dar s-a inchis afacerea si a trebui sa plecam iar alte locuri de munca se gasesc majoritatea la videochat-uri si plecari in strainatate) si in urma cu 7 luni am facut un gest necugetat,o prostie...sunt 100 %constienta de asta si de aceea va rog sa nu ma judecati.am fost judecata pana acum de "x" ori si nu stiu daca ati mai avea loc si voi la rand....in fine.acum 7 luni am ramas insarcinata..sarcina despre care nu am stiut nimic timp de cateva luni pt.simplul fapt ca nici nu s-a vazut (nici in prezent nu se vede prea mult.)..menstruatia nu era prima data cand intarzia pt.ca am in acelasi timp hipertiroidie si sunt cam obisnuita cu asa ceva...greturi sau stari de genul nu am avut in perioada asta.mi-am dat intr-un tarziu seama ..pe la 4 luni jumate cand deja incepuse sa se vada si am tacut.iera o parte din mine care vroia si nu in acelasi timp sa fie adevarat.intre timp m-am depspartit de tatal copilului...si am ajuns in luna a 7-a de sarcina.au aflat si parintii mei (locuiesc cu ei dar nu si-au dat sema pt ca v-am zis.burtica e f.mica) si parac le-a picat cerul in cap de cand au aflat.(au si motiv).locuim undeva in "zona de tara",deci nu in oras iar parerea stului e f.importanta pt ei intrucat sunt niste oameni repectabili aici care au o proasta la usa.adica eu.mai am 2 luni in care sa ma gandesc ce voi face cu creatura aceea micuta din mine.de crescut nici nu poate fi vb.fara ajutor din parte parintilor. (ceea ce e imposibil,v-am zis) iar de tatal copilului nici macar nu mai vreau sa aud.sa-l omor?sa-l abandonez?criminala nu sunt ca sa-i pun o punga pe cap si sa-l duc sa-l ingrop in padure....a mai ramas o varianta.abandonul...si acum vine marea intrebare.cum voi putea eu sa-l abandonez dupa ce o sa vad ghemotocul ala pe care l-am purtat in pantece atat timp?cum?credeti-ma ca nu e zi sau noapte sa nu plang si sa ma gandesc la el.nici nu mai stiu ce sa zic...cred ca o sa ajung la spitalul de nebuni in curand.oricum,multumesc ca m-ati ascultat.va doresc sa nu treceti vreodata prin ce trec eu acum.dana


nu o sa fii singura femeie care a luptat cu toata forta pentru a-si creste copilul.. sunt "n" cazuri in care mamele raman singure insarcinate si cu loc de munca platite prost si clar sunt niste eroine pentru ca reusesc sa invinga greul... acum nu iti dai seama de prea multe dar peste cativa ani cand o sa-l vezi mare, la gradinita in fata ta spunand poezii, sau la scoala luand note de 10 o sa fii foarte mandra ca ai muncit pentru el si ai realizat un lucru bun..atunci vei fi demna de respectat si de urmat..
yogeolove
Postat pe 16 Mai 2010 21:55
Draga mea in urma cu 22 de ani am trecut si eu prin asa ceva ,cu deosebirea ca mai aveam inca doi copii destul de mici 8 si 9 ani si nu prea aveam nici casa nici masa si despre sprijinul cuiva nici nu putea fii vorba .mi-a fost tare greu,ajutorul a venit de D"zeu si de la mine .Sa nu te gindesti la lucruri proaste.Gindeste-te ca tu esti in locul ghemotocului de viata ce creste in burtica ta si mai gindeste-te ce ai vrea sa nu t- se faca cind vei veni pe lume.Eu am facut alegerea de-a-l pastra ,mi-a fost tare greu ,nu am cuvinte sa-ti explic dar au trecut 22 de ani si am un fecior minunat ,D''zeu mi-a ajutat si m-a rasplatit pentru gestul meu.Azi sunt acele centre de plasament la care poti sa apelezi fara sa ti-l ia nimeni ,ei te ajuta sa-l cresti printr-un asistent maternal ,poti sa ai o legatura cu copilul tau sa stie ca tu esti mama lui pina te pui pe picioare.Eu personal lucrez intr-un astfelllde serviciu de ajutorare si de aceea stiu .Gindeste-te ca mai tirziu o sa puteti sa fiti fericiti tu si copilul tau .O mama singura.
kudika153426
Postat pe 16 Mai 2010 23:34
Draga Dana,sunt Claudia din arad,am 34 de ani si daca vrei sa iti pove putin povestea mea la 18ani si cateva luni am nascut un baietel,multumesc lui Dumnezeu sanatos,tatal copilului a devenit sotul meu,m-a ajutat foarte mult,dupa 3 ani am mai nascut si o surioara....iar dupa 13 ani am divortat,sotul ma parasit,probabil eram prea tineri......In legatura cu centrul maternal iti pot spune ca la noi in oras am cunoscut o fata cu o fetita care este acum fina mea,a fost ajutata vreo 6 luni,a locuit acolo,au primit amandoua ajutor de tot felul,hrana,haine,medical,i-a cautat servici,gazda si iau oferit niste bani sa se mai descurce vreo luna.....asta se intampla in urma cu 4 ani,acum ele sunt in germania si-au facut o familie.....Aveti grija de voi!!!As vrea sa mai stiu vesti de la tine!!!!Te pup mult si ai incredere in Dumnezeu.
eclau
Postat pe 16 Mai 2010 23:34
Draga Dana,sunt Claudia din arad,am 34 de ani si daca vrei sa iti pove putin povestea mea la 18ani si cateva luni am nascut un baietel,multumesc lui Dumnezeu sanatos,tatal copilului a devenit sotul meu,m-a ajutat foarte mult,dupa 3 ani am mai nascut si o surioara....iar dupa 13 ani am divortat,sotul ma parasit,probabil eram prea tineri......In legatura cu centrul maternal iti pot spune ca la noi in oras am cunoscut o fata cu o fetita care este acum fina mea,a fost ajutata vreo 6 luni,a locuit acolo,au primit amandoua ajutor de tot felul,hrana,haine,medical,i-a cautat servici,gazda si iau oferit niste bani sa se mai descurce vreo luna.....asta se intampla in urma cu 4 ani,acum ele sunt in germania si-au facut o familie.....Aveti grija de voi!!!As vrea sa mai stiu vesti de la tine!!!!Te pup mult si ai incredere in Dumnezeu.
eclau
Postat pe 16 Mai 2010 23:35
Buna diminiata Dana ... nici nu stiu cum sa incep mai ales ca toate fetele te-au incurajat mai putin una care si-a aratat sufletul negru care il are....eu am un baiat cre este lumina ochilor mei si ai multumesc DOMNULUI ca il am si el mi-a dat curajul de a trece peste toate .Singurul meu sfat este sa fii tare pentru ingeraju din tine , sa ai dai viata si Dumnezeu va avea grija de voi. Iti vei gasi si de lucru si magaru de tata al copilului nu merita doi bani .Astia sunt barbati niste lasi care fug de responsabilitati dar tu te vei descurca te rog sa ma crezi.Astept vesti bune de la tine si ai doresc micutului multa sanatate.
kudika105436
Postat pe 17 Mai 2010 09:02
buna dana te inteleg ff bn am fost si eu in situatia ta prietenul m-a parasit parintii au fost putin dezamagiti dar cand l-au vazut l-au iubit din prima incearca si vb cu parintii tai la inceput si eu am fost speriata nu stiam ce sa fac dar pt copilul meu am mers mai departe am 22 ani sunt studenta la medicina in anul 3 si am un baietel de 1 an si 3 luni si este tot ce am mai scump...credema ca acel copil va fi totul pt tn va fi mangaierea ta multa putere iti doresc si nu baga in seama gura lumii ca nimeni nu are dc sa te judece ar tb sa te felicite si sa te aprecieze pt tot
ratzusk_18
Postat pe 17 Mai 2010 10:43
De la: ratzusk_18, la data 2010-05-17 10:43:39buna dana te inteleg ff bn am fost si eu in situatia ta prietenul m-a parasit parintii au fost putin dezamagiti dar cand l-au vazut l-au iubit din prima incearca si vb cu parintii tai la inceput si eu am fost speriata nu stiam ce sa fac dar pt copilul meu am mers mai departe am 22 ani sunt studenta la medicina in anul 3 si am un baietel de 1 an si 3 luni si este tot ce am mai scump...credema ca acel copil va fi totul pt tn va fi mangaierea ta multa putere iti doresc si nu baga in seama gura lumii ca nimeni nu are dc sa te judece ar tb sa te felicite si sa te aprecieze pt tot
si ink ceva daca esti la facultate vei putea primi aceea indemnizatie de crestere a copiluluisi cel putin pana cand face copilul 2 ani cu 8 milioane si cu ajutorul parintilor poate te vei descurca
ratzusk_18
Postat pe 17 Mai 2010 10:45
Make up artist,realizez machiaje de zi,seara si mireasa cu produse profesionale.Pentru mai multe poze si detalii accesati link-ul urmator. http://anamariamakeup.blogspot.com/
kudikamakeup
Postat pe 17 Mai 2010 11:06
O sa vezi ca D-zeu o sa-ti luminezxe viata si totutl o sa fie bine.Indiferent de circumstante tu esti mama, ai responsabilitate fata de tine, fata de ala micu si fata de D-zeu.Gnadeste-te ca sunt femei care-si doresc si care nu pot avea, sunt femei care traiesc si au situatii mult mai precare decat a ta..care nu au ce manca dar isi cresc copii si lupota in fiecare zi ptr o viata mai buna.Astea sunt doar cate ex pe care ar trebui sa le urmezi.....nu fa ceva ce o sa regreti mai tz..ptr ca te asigur ca vei regreta amar.......Viat din pacate ne ofera de toate....tu trebuie sa fii puternica, sa lupti sa treci prin orice obstacol, roaga-te la cel de sus ptr ca totul o sa fie bine.Multa bafta, si D0zeu sa te binecuvanteze..
jeanpierre
Postat pe 17 Mai 2010 11:39
Make up artist,realizez machiaje de zi,seara si mireasa cu produse profesionale.Pentru mai multe poze si detalii accesati link-ul urmator. http://anamariamakeup.blogspot.com/
kudikamakeup
Postat pe 17 Mai 2010 11:57
multumesc fetelor.acum imi dau seama cate femei au fost in situatia mea (sau cel putin una similara) intr-un anumit moment din viata.si ce imi da curaj cel mai mult este ca toate ati fost foarte tinere atunci cand s-a intamplat asta..tinere si la fel de dezorientate ca si mine acum.e bine sa stii ca cineva te susutine cu o vorba buna in momente in care nici tu nu mai crezi ca meriti ceva bun de la viata.sa va povestesc ceva si poate ma puteti sfatui si aici cum ati mai facut-o....am un frate.un frate mai mare decat mine cu 10 ani care nu este in tara (lucreaza pt.departamentul de stat al S.U.A),reusind sa castige intr-o luna,echivalentul a 6000-7000 euro (salariul lui fiind de 8000$) si cu care vorbesc destul de des.a aflat si el ca sunt insarcinata (de-abia asteapte sa-si cunoasca nepotelul:de fapt,el m-a convins 100% sa-l tin langa mine) si vrea sa ma ajute sa-mi gasesc o garsoniera in bucuresti (el acolo sta de 10 ani cu prietena lui,cand vine in tara),sa ma ajute sa-i cumpar copilului tot ce are nevoie de la A la Z si sa ma sustina material o perioada pana voi putea sa imi gasesc ceva de lucru si sa pot sa-mi las copilul in grija unei crese pe timpul zilei pentru a putea munci,bineinteles...dar a aparut o problema.parintii mei nu-mi dau voie sa plec de acasa dar nici nu ma "slabesc" din jigniri si comentarii care mai de care mai urate.si...sincer sa va zic...m-am cam saturat de fetele lor acre pe care mi le afiseaza cand trec pe langa ei de parca l-am omorat eu pe d-zeu..parca simt eu ca imi face mie rau (si celui mic) vazandu-i asa zi de zi....ce sa fac mai departe? stiu ca ajutorul din partea fratelui meu este nesperat si tentant dar daca plec,o sa trebuiasca sa ma cert cu parintii definitiv.eu incerc sa impac si capra si varza cu toate ca e imposibil.apreciez faptul ca v-ati pus sufletul pe tava,povestindu-mi greutatile prin care ati trecut cand erati in aceeasi situatie de aceea incerc sa va povestesc cat mai multe,pentru a afla parerea voastra si a-mi arata ceva ce poate eu nu vad din situatia mea sau ceva de care poate nu-mi dau seama.multumesc inca o data pentru incurajarile primite de la voi.au contat nici nu va dati seama cat de mult.de fapt...fiecare din cei ce mi-au scris pot spune ca au pus o piatra de baza la temelia viitorului acestui copil.chiar necunoscuti fiind...dana
dana_dana09
Postat pe 17 Mai 2010 12:06
De la: dana_braila09, la data 2010-05-17 12:06:16multumesc fetelor.acum imi dau seama cate femei au fost in situatia mea (sau cel putin una similara) intr-un anumit moment din viata.si ce imi da curaj cel mai mult este ca toate ati fost foarte tinere atunci cand s-a intamplat asta..tinere si la fel de dezorientate ca si mine acum.e bine sa stii ca cineva te susutine cu o vorba buna in momente in care nici tu nu mai crezi ca meriti ceva bun de la viata.sa va povestesc ceva si poate ma puteti sfatui si aici cum ati mai facut-o....am un frate.un frate mai mare decat mine cu 10 ani care nu este in tara (lucreaza pt.departamentul de stat al S.U.A),reusind sa castige intr-o luna,echivalentul a 6000-7000 euro (salariul lui fiind de 8000$) si cu care vorbesc destul de des.a aflat si el ca sunt insarcinata (de-abia asteapte sa-si cunoasca nepotelul:de fapt,el m-a convins 100% sa-l tin langa mine) si vrea sa ma ajute sa-mi gasesc o garsoniera in bucuresti (el acolo sta de 10 ani cu prietena lui,cand vine in tara),sa ma ajute sa-i cumpar copilului tot ce are nevoie de la A la Z si sa ma sustina material o perioada pana voi putea sa imi gasesc ceva de lucru si sa pot sa-mi las copilul in grija unei crese pe timpul zilei pentru a putea munci,bineinteles...dar a aparut o problema.parintii mei nu-mi dau voie sa plec de acasa dar nici nu ma "slabesc" din jigniri si comentarii care mai de care mai urate.si...sincer sa va zic...m-am cam saturat de fetele lor acre pe care mi le afiseaza cand trec pe langa ei de parca l-am omorat eu pe d-zeu..parca simt eu ca imi face mie rau (si celui mic) vazandu-i asa zi de zi....ce sa fac mai departe? stiu ca ajutorul din partea fratelui meu este nesperat si tentant dar daca plec,o sa trebuiasca sa ma cert cu parintii definitiv.eu incerc sa impac si capra si varza cu toate ca e imposibil.apreciez faptul ca v-ati pus sufletul pe tava,povestindu-mi greutatile prin care ati trecut cand erati in aceeasi situatie de aceea incerc sa va povestesc cat mai multe,pentru a afla parerea voastra si a-mi arata ceva ce poate eu nu vad din situatia mea sau ceva de care poate nu-mi dau seama.multumesc inca o data pentru incurajarile primite de la voi.au contat nici nu va dati seama cat de mult.de fapt...fiecare din cei ce mi-au scris pot spune ca au pus o piatra de baza la temelia viitorului acestui copil.chiar necunoscuti fiind...dana

ma bucur sa aud ca ai un frate care vrea sa te ajute dar ar tb ca at cand vine fratele tau sa vb tti si cu parintii si poate impreuna veti gasi o solutie sunt sigura iar parintii pana la urma vor ceda vei vedea tot raul spre bn...viata tb inteleasa privind inapoi si traita privind inainte vei vedea cate bucurii iti va aduce acest copil...
ratzusk_18
Postat pe 17 Mai 2010 14:09
stai p pace si nu-l abandona p bebe sub nici o forma,indiferent d situatia financiara,gura satului, si altele,dak esti la facult o sa benificiezi d ajutorul d la stat ala d vreo 800 d ron bine minus 15% d la criza care ptr inceput is buni si o sa lupti si vei reusi mult mai bn decat colegii tai care nu o sa aiba atatea responabilitati,cu alte cuvinte eu zic k te va cali aceasta 'problema'si nu uita c nu t doboara t inatareste.
gandeste-te c ar fi sa nu poti avea copiii (sa fii sterila)si sa abandonezi aceasta creatura acum,vei regreta toata viata.mult succes in continuare si nu renunta !
irinacrazy2003
Postat pe 17 Mai 2010 14:40
Draga Dana,
In primul rand, te felicit pentru curajul de a pastra copilasul! In al doilea rand, te sfatuiesc si eu,asa cum au facut-o si alte persoane inaintea mea, sa nu-ti pese de gura satului. Cu parintii, e adevarat, ti-e mai greu; este firesc sa-ti doresti sprijinul lor, si e regretabil ca nu ti-l ofera. Nu inteleg, insa, cum "nu te lasa" sa pleci de acasa? Din moment ce ei nu te ajuta, nu ti se pare normal sa accepti ajutorul celor care ti-l ofera? Decat sa suporti vorbele lor grele, nu e mai firesc sa-ti croiesti singura un drum in viata? Daca le arati ca esti puternica, te vor respecta mai mult. Cu cat te invinovatesti tu mai mult, cu atat vor sari si altii sa te invinovateasca. Eu cred ca trebuie sa fii mandra de decizia pe care ai luat-o, aceea de a pastra copilul. Tocmai pentru ca nu e nici simplu, nici usor. Din partea mea ai tot respectul.
In privinta parintilor, daca as fi in locul tau, as accepta propunerea fratelui de la locui la Bucuresti. Asta nu inseamna sa rupi legatura cu ei definitiv. Ai incercat sa discuti cu parintii la modul calm, serios si responsabil? Ca un adult ce esti, fara sa plangi in fata lor, fara sa te scuzi? Daca ai pleca, le-ai da poate si lor un rastimp de gandire, pentru a analiza situatia la rece. Nu fugi de acasa, pleci pur si simplu, le lasi un numar de telefon, sa te poata gasi daca doresc. Le explici ca iti e greu sa suporti atmosfera tensionata, ca iti face rau tie si lui bebe. Oricum, asta e ceea ce as face eu. Tu te gandesti bine, si faci cum crezi. Alegerea e a ta, tu iti cunosti mai bine familia. Daca ideea pe care ti-am dat-o nu o consideri buna, ignor-o. Asa cum ar trebui sa ignori orice parere care iti face rau.
Din partea mea, numai ganduri bune! Mult curaj!
Lili
kudika180026
Postat pe 17 Mai 2010 15:09
Draga mea, nu dispera. Si eu am trecut in viata printr-un moment de disperare. nu e vorba de un copil ci de un barbat pe care l-am iubit f. mult si care m-a abandonat fara sa ii pese. Am avut zile si luni in care plangeam si ma gandeam ca viata mea s-a terminat. Toti imi spuneam ca timpul le va rezolva pe toate, si asa a fost. timpul le-a rezolvat p toate.
referitor la copii, gandeste-te ca mai tarziu vei regreta amarnic ca nu l-ai avut langa tine. e decizia ta, dar gandeste-te ca e sufletul tau. Ia legatura cu tatal copilului, poate te ajuta pana ajungi pe picioarele tale. Te pup. Sper ca D-zeu sa-ti lumineze mintea!!!!
flory_preety
Postat pe 17 Mai 2010 15:36
De la: flory_preety, la data 2010-05-17 15:36:11Draga mea, nu dispera. Si eu am trecut in viata printr-un moment de disperare. nu e vorba de un copil ci de un barbat pe care l-am iubit f. mult si care m-a abandonat fara sa ii pese. Am avut zile si luni in care plangeam si ma gandeam ca viata mea s-a terminat. Toti imi spuneam ca timpul le va rezolva pe toate, si asa a fost. timpul le-a rezolvat p toate.
referitor la copii, gandeste-te ca mai tarziu vei regreta amarnic ca nu l-ai avut langa tine. e decizia ta, dar gandeste-te ca e sufletul tau. Ia legatura cu tatal copilului, poate te ajuta pana ajungi pe picioarele tale. Te pup. Sper ca D-zeu sa-ti lumineze mintea!!!!


odata ce a parasit-o fara sa ii pese nu cred ca o va ajuta asa fac cei care fug de responsabilitati si vb din propria experinta...poate totusi vorbi cu el iar daca nu vrea de bunavoie fara certuri si sa se intelega ca doi oameni maturi si civilizati se poate ajunge la tribunal si asa va tb sa o ajute de fapt nu pe ea copilul at va tb sa plateasca pensie alimentara pana la urma e dreptul copilului
ratzusk_18
Postat pe 17 Mai 2010 16:08
De la: Anese, la data 2010-05-16 13:34:59.

clau19
Postat pe 17 Mai 2010 20:26
Buna seara, fetelor!
Dana, accepta ajutorul fratelui tau, asculta-ma! lasa-i pe parintii tai in grija Domnului, le va trece supararea. Nu e adevarat ca te vei certa definitiv cu ei, stai linistita. Le trebuie timp, acorda-le acest timp si vezi-ti de viata ta. Stii de ce se tem ei mai mult? Ca vei descoperi ca te poti descurca singura si vor ramane si fara tine cum au ramas fara fratele tau. Trebuie sa accepte si ei pana la urma, asta e viata, asta e mersul lucrurilor. Lasa-i cu supararea lor si mergi pe drumul tau. Nu ei sunt cei mai importanti acum in viata ta. Cea mai importanta esti tu. Si bineinteles copilasul caruia ii vei da viata.
Nu trebuie sa fii la mana lor cand vei naste. Te vor chinui pana nu vei mai putea. Trebuie sa fii independenta si sa nu-ti pese de gura lor. Abia atunci te vor respecta si te vor aprecia.
lidiaolteanu
Postat pe 17 Mai 2010 20:43
Sunt atatea mamici singure si-si cresc copiii fara ajutor. Am o prietena care atunci cand a vazut ca nu gaseste pe nimeni norocul , soarta etc. a facut inseminare artificiala si areo fetita reusita care-i ofera clipe de bucurie. ....Si este singura singura nu are sprijin de la parinti sau alt sprijin dar este mandra si fericita. Pentru toate mamele singure si pentru tine....Sa aveti noroc si tu si copilul Sanatosi sa fiti ca in final ai sa regreti ca te-ai gandit o singura clipa sa-l dai sau sa faci avort.

Ai idee ce cumplit este sa-ti doresti sa ai copiii si sa nu reusesti? Si eu sunt mama singura dar sunt mandra de fata mea si va fi bucuria mea pana in ultima clipa a vietii mele
speranta1
Postat pe 18 Mai 2010 12:42
E nasol dar nu e capat de lume, eu zic ca daca apuci sa-l nasti sa-l pastrezi daca nu , ia masuri cat mai ai timp, in caz ca mai ai .... oricum daca il nasti o sa-l accepte al tai stai calma, e normal sa comenteze ca asa-s parintii doar nu vroiai sa te ia in brate sa zica "bravo fata tatei" iar taranoiul de tata nici sa nu-l mai bagi in seama ca nu merita, succes si capul sus ca tot raul e spre bine
Cacoun
Postat pe 18 Mai 2010 14:17

copilul tau o sa te ajute sa evoluezi in viata. nu-l pune intr-un centru maternal. locul lui este langa tine. eu cred ca totul in viata se intampla cu un rost si daca vrei sa iti traiesti o viata implinita din toate punctele de vedere, nu renunta la copilul tau... oricat de greu ti ar fi si oricat de singura ai fi. acum sunteti 2. cu timpul parintii tai or sa realizeze ca au gresit.
keep_shining
Postat pe 18 Mai 2010 16:23
De la: kudikamakeup, la data 2010-05-17 11:57:52Make up artist,realizez machiaje de zi,seara si mireasa cu produse profesionale.Pentru mai multe poze si detalii accesati link-ul urmator. http://anamariamakeup.blogspot.com/


asa, tu da-i inainte cu tupeu!!
touch_me
Postat pe 18 Mai 2010 16:25
Nu,nu-l poti abandona oricat de greu ti-ar fi...........este copilasul tau,pana la urma ajutorul o sa vina si din partea parintilor si draga mea oricat de greu ti-ar fi ia legatura cu tatal copilului,nu cred ca l-ai conceput singura................
butterfly_sound_of_love
Postat pe 18 Mai 2010 18:47
ok.si daca nu pot scoate de la facultte dovada ca sunt studenta la ei (am pierdut prima sesiune pentru ca din prostie am ales munca in locul sesiunii si am lasat examenele pentru toamna urmand sa ma duc la a 2-a si sa le dau pe toate...cu toate ca nu ma mai pot duce acum cand mai am putin si nasc-incepe in iunie AM PLATIT PRIIMELE 2 TAXE LA EI SI O MAI AVEAM OE A 3-A) mai pot lua indemnizatia aceea pentru cresterea copiilului?nu se mai poate banuiesc....carte de munca nu am avut...somaj nu am avut pentru ca nu poti lua somaj si sa fii si studenta in acelasi timp iar la momentul respectiv inca aveam sprijinul parintilor pentru facultate... deci am ales facultatea.ce solutii as mai avea pentru a mai face rost de niste bani de la stat si unde trebuie sa ma duc pentru a depunde dosare si hartii? si aici ma adresez celor care au devenit mamici in ultimii ani sau celor care sunt la curent cu asa ceva.multumesc.dana
dana_dana09
Postat pe 18 Mai 2010 19:03
esti tinara sa fii sanatoasa si nu mai plinge cai faci rau copilului sfatul meu este ca in viata faci de toate dar un copil nu-l poate face orcine eu am 2 baieti care mi-au daruit 2 nepotele niste scumpele Am facut si eu 2 chiuretaje da eram tinara si proasta acu imi pare rau pacatul e facut daca as avea o putere te-as chema la mineLa noi in tara nici peste 50 ani nu o sa dispara ,,ce zice lumea? dai viata copilului si o sa vezi ca pina la urma o sa-l iubeasca si parintii tai
SA FII SANATOASA SI SA AI PARTE DE BUCURII DE AICI INAINTE
kudika183415
Postat pe 18 Mai 2010 19:29
ok SHHH.merci pentru sfaturi.oricum...licenta,de unde s-o am luata daca sunt in 1-ul an?mi-am gasit un ginecolog bun.urmeaza toate analizele saptamana aceasat sau cea viitoare.l-am vazut si pe bebe pentru a 2-a oara (prima oara mi-au zis ca e baiatel dar medicul la care sunt acum mi-a arat clar ca va fi fetita),i-am auzit si inimioara cum ii batea....sa speram ca totul va fi ok si ca analizele vor iesi bine.i-am luat si primele haiinute (bineinteles ca albastre-de-acum vor deveni roz) cu niste bani pe care i-am mai avut eu pusi deoparte pentru cu totul altceva dar nu-mi pare rau nici o secunda ca am renuntat eu la acel ceva pentru lucrusoarele lui.din contra...si in ceea ce priveste consolidarea relatiei cu parintii dupa ce voi naste.....sincer nu sper (ultima lor idee,sa ma trimita intr-un centru maternal din bucuresti....sa nu afle lumea si sa-l dau cuiva dupa nastere-stat,adoptie MAI ALES DACA E FATA).sedinta de familile...nu ai cu cine sa te intelegi.ii suna frate-meu zilnic de acolo si le zice sa ma lase in pace.ma lasa cateva ore.dimineata sau seara incep iar.macar daca nu eram inca gravida sa zici ca suportam altfel toate mizerile astea.plangeam,ma consumam singura.dar asa trebuie sa ma gandesc si la fiinta aia mica sa nu-i fac rau si sa incerc sa nu pun la suflet.dar credeti-ma ca e imposibil.nu stiu daca exista cineva sa auda numai mizerii din partea propriilor parinti si sa nu puna la suflet.pur si simplu nu mai stiu cum sa-i evit numai ca sa numa vada si sa inceapa iar cearta.m-am saturat....acum ii astept pe cei de la protectia copilului sa vina.am fost la ei pentru a vedea cum pot depunde o cerere pentru acceptarea in centrul maternal de aici (numai la ei o pot depune) si nici nu vreau sa ma gandesc ce-o sa se intample dupa ce pleaca.ei vin cu scopul de a-i mai tempera (nu le-am cerut eu asta dar asa e procedura) dar ii tempereaza numai cat sunt prezenti ei.numai cu vorba.dupa ce vor pleca sa vezi cearta si balamuc.ce le-o f facut doamne copilul asta de-l urasc asa de mult?pe mine ii inteleg ca ma urasc dar pe el....nici nu s-a nascut si deja il vor "disparut"....
dana_dana09
Postat pe 19 Mai 2010 09:31
Draga,Dana nu dispera.....Dumnezeu o sa te ajute sa treci peste.........Ma bucur ca fiind disperata totusi faci ceva adica te+ai dus sa incerci la centrul maternal..Te pup si sa auzim de bine!!!
eclau
Postat pe 19 Mai 2010 11:56
De la: dana_braila09, la data 2010-05-19 09:31:34ok SHHH.merci pentru sfaturi.oricum...licenta,de unde s-o am luata daca sunt in 1-ul an?mi-am gasit un ginecolog bun.urmeaza toate analizele saptamana aceasat sau cea viitoare.l-am vazut si pe bebe pentru a 2-a oara (prima oara mi-au zis ca e baiatel dar medicul la care sunt acum mi-a arat clar ca va fi fetita),i-am auzit si inimioara cum ii batea....sa speram ca totul va fi ok si ca analizele vor iesi bine.i-am luat si primele haiinute (bineinteles ca albastre-de-acum vor deveni roz) cu niste bani pe care i-am mai avut eu pusi deoparte pentru cu totul altceva dar nu-mi pare rau nici o secunda ca am renuntat eu la acel ceva pentru lucrusoarele lui.din contra...si in ceea ce priveste consolidarea relatiei cu parintii dupa ce voi naste.....sincer nu sper (ultima lor idee,sa ma trimita intr-un centru maternal din bucuresti....sa nu afle lumea si sa-l dau cuiva dupa nastere-stat,adoptie MAI ALES DACA E FATA).sedinta de familile...nu ai cu cine sa te intelegi.ii suna frate-meu zilnic de acolo si le zice sa ma lase in pace.ma lasa cateva ore.dimineata sau seara incep iar.macar daca nu eram inca gravida sa zici ca suportam altfel toate mizerile astea.plangeam,ma consumam singura.dar asa trebuie sa ma gandesc si la fiinta aia mica sa nu-i fac rau si sa incerc sa nu pun la suflet.dar credeti-ma ca e imposibil.nu stiu daca exista cineva sa auda numai mizerii din partea propriilor parinti si sa nu puna la suflet.pur si simplu nu mai stiu cum sa-i evit numai ca sa numa vada si sa inceapa iar cearta.m-am saturat....acum ii astept pe cei de la protectia copilului sa vina.am fost la ei pentru a vedea cum pot depunde o cerere pentru acceptarea in centrul maternal de aici (numai la ei o pot depune) si nici nu vreau sa ma gandesc ce-o sa se intample dupa ce pleaca.ei vin cu scopul de a-i mai tempera (nu le-am cerut eu asta dar asa e procedura) dar ii tempereaza numai cat sunt prezenti ei.numai cu vorba.dupa ce vor pleca sa vezi cearta si balamuc.ce le-o f facut doamne copilul asta de-l urasc asa de mult?pe mine ii inteleg ca ma urasc dar pe el....nici nu s-a nascut si deja il vor "disparut"....


Draga mea , nici un parinte n-ar trebui sa-si urasca copilul indiferent ce a facut, iar pe tine cu atat mai putin.N-ai omorat, n-ai furat, n-ai facut trotuarul , faci un copil , o minune de sufletel nevinovat.
Te compatimesc ca ai asa familie si iti doresc putere sa lupti si pentru tine si pentru buburuza mica pe care o ai in burtica si totodata iti admir curajul de a merge mai departe.Nu renunta la copil , e un dar prea pretios ca sa-l dai.

Postat pe 19 Mai 2010 11:56
De la: kudika182094, la data 2010-05-15 09:15:40parerea mea sincera este ca ar trebui sa pastrezi copilul oricat de greu ti-ar fi...eu am o fetita de 4 ani care este lumina ochilor mei...am ramas gravida in timpul facultatii,mi-am continuat studiile,nu m-a ajutat nimeni,nici parinti, nici sot pt ca el avea o amanta,intre timp am divortat si m-am despartit,dar pt toate astea numai ingerasul mmeu mi-a dat putere...nu-ti poti inchipui ce frumos este sa ai un copil...este cea mai mare realizare de pe pamamnt,nu exista grad de comparatie...greutati am avut c duiumul dar repet,copilul este un sprijin nu o povara...

pt ce sunt barbatzii??? sa insele!!nicidecum sa sustina o femeie pe care ar trebui sa o iubeasca cu un copil pe deasupra!
imi pare rau..trebuiie sa fie f greu!
P.S.I hate men. :
JustAGrl
Postat pe 19 Mai 2010 15:27

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
m-am inbolnnavit de inima rea 34 De la: marilenalorena 13 Ianuarie 2010 16:30
ce sa port daca sunt cracanata? 127 De la: laura_simona 3 Iulie 2015 20:39
Cum despart un cuplu? 30 De la: andra_ale 15 Iulie 2015 18:39
Fulare handmade, pufoase si calduroase! 1 De la: gabriela_radoi 8 Octombrie 2009 23:05
SuperSlim sau Capsula de Slabit? 3 De la: emma18 27 Februarie 2010 19:01