Setari Cookie-uri

cea mai dificila alegere din viata

buna ziua.nici nu stiu cum sa incep...am ajuns la un moment din viata cand am de facut o alegere pe care as fi preferat sa n-o fac eu.sa nu fiu eu cea care hotaraste ce e bine si ce e rau.am nevoie disperata de un sfat,de o luminita dupa care ma pot ghida.am sa va sun despre ce e vorba in cateva cuvinte.am 20 de ani,sunt din braila,sunt in anul 1 la limbi straine si nu lucrez nicaieri (am lucrat dar s-a inchis afacerea si a trebui sa plecam iar alte locuri de munca se gasesc majoritatea la videochat-uri si plecari in strainatate) si in urma cu 7 luni am facut un gest necugetat,o prostie...sunt 100 %constienta de asta si de aceea va rog sa nu ma judecati.am fost judecata pana acum de "x" ori si nu stiu daca ati mai avea loc si voi la rand....in fine.acum 7 luni am ramas insarcinata..sarcina despre care nu am stiut nimic timp de cateva luni pt.simplul fapt ca nici nu s-a vazut (nici in prezent nu se vede prea mult.)..menstruatia nu era prima data cand intarzia pt.ca am in acelasi timp hipertiroidie si sunt cam obisnuita cu asa ceva...greturi sau stari de genul nu am avut in perioada asta.mi-am dat intr-un tarziu seama ..pe la 4 luni jumate cand deja incepuse sa se vada si am tacut.iera o parte din mine care vroia si nu in acelasi timp sa fie adevarat.intre timp m-am depspartit de tatal copilului...si am ajuns in luna a 7-a de sarcina.au aflat si parintii mei (locuiesc cu ei dar nu si-au dat sema pt ca v-am zis.burtica e f.mica) si parac le-a picat cerul in cap de cand au aflat.(au si motiv).locuim undeva in "zona de tara",deci nu in oras iar parerea stului e f.importanta pt ei intrucat sunt niste oameni repectabili aici care au o proasta la usa.adica eu.mai am 2 luni in care sa ma gandesc ce voi face cu creatura aceea micuta din mine.de crescut nici nu poate fi vb.fara ajutor din parte parintilor. (ceea ce e imposibil,v-am zis) iar de tatal copilului nici macar nu mai vreau sa aud.sa-l omor?sa-l abandonez?criminala nu sunt ca sa-i pun o punga pe cap si sa-l duc sa-l ingrop in padure....a mai ramas o varianta.abandonul...si acum vine marea intrebare.cum voi putea eu sa-l abandonez dupa ce o sa vad ghemotocul ala pe care l-am purtat in pantece atat timp?cum?credeti-ma ca nu e zi sau noapte sa nu plang si sa ma gandesc la el.nici nu mai stiu ce sa zic...cred ca o sa ajung la spitalul de nebuni in curand.oricum,multumesc ca m-ati ascultat.va doresc sa nu treceti vreodata prin ce trec eu acum.dana
dana_dana09
Postat pe 14 Mai 2010 15:43
Buna Dana, am citit povestea ta si pot spune ca m-a impresionat.Toata lumea face alegeri nefericite intr-un moment sau altul in viata, insa pentru orice exista un remediu.Totul este sa nu-ti pierzi curajul si speranta.Tu esti singura care te poti ajuta cu adevarat. Nu trebuie sa depinzi niciodata de nimeni, de un barbat in nici un caz, iar de parinti ,oricum mai devreme sau mai tarziu trebuie sa te ,,desprinzi '',asta neansemnand evident sa va abandonati unii pe altii , ci pur si simplu sa fii pe picioarele tale.Acum , daca tu chiar iti doresti bebeul acesta pe care il porti si nu ai alternativa de moment pentru ca el sa fie acceptat in familie, iti ramane posibilitatea de a-l lasa intr-o institutie de ingrijire a statului, respectiv leagan de copii, unde il poti vizita oricand, cum stabilesti de comun acord cu asistentii sociali si conducerea institutiei respective si dupa ce te recuperezi dupa nastere ,poti sa te angajezi undeva, sa-ti castigi existenta decent si apoi sa iei copilasul si sa-l cresti singura.Nu stii nici o data ce aduce ziua de maine, poate exista posibilitati de recuperare a relatiei cu tatal bebelului ,desi nu e solutia salutara, pentru ca dupa ce te-a abandonat in aceasta situatie, eu cred ca nu prea este demn de incredere.In fine, repet, singura care te poate ajuta, esti tu,atat timp cat vrei cu adevarat sa faci ceva pentru tine si copilul tau.Am inteles ca pentru moment nu gasesti un servici pe masura asteptarilor, insa poate se iveste ceva intr-un oras mai mare, poate chiar nu ar fi o idee rea sa te desprinzi pentru o perioada de locul unde ai avut atatea deceptii...Uite , spre exemplu, in Constanta cred k ai putea gasi ceva pt perioada de vara...sa zicem....asta asa , ca idee...Sau poate te gandesti la altceva...tot in acest sens....Bafta multa si ai grija de tine si de bebe !
Lumos_Forever
Postat pe 15 Mai 2010 08:52
draga mea...asculta sfatul une femei trecuta de 40 de ani...
nu renunta la acest copil...tine-l langa tine
ai sa fii surprinsa sa vezi cum parintii tai vor fi primii care se vor bucura de venirea pe lume al acestu copil...poate mai mult decat tine
lasa deoparte vocea satului...pentru ca nu vocea satului te creste...iti da de mancare...sau te imbraca...si nici nu-ti va creste copilul
un copil in viata oricarei femei NU trebuie sa fie considerat o povara...sau un blestem...sau o ocara ..mai ales pentru ca nu are doi parinti...mama si tata.
nu esti obligata sa dai nici o justificare faptului ca ai ramasa insarcinata...sau ca te-ai iubit cu cineva..oricine ar fi el
nimeni nu are dreptul sa te judece....
ai putea sa spui simplu...oricui te-ar intreba ce-a fost in mintea ta sau de ce nu te-ai gandit ca o relatie poate avea ca final o sarcina nedorita....ai putea sa spui ca asa ai vrut...asa ai simtit....si ca-ti asumi toate responsabilitatile asupra acestui fapt ...si ca a iubi sau a face un copil nu inseamna o crima... pentru ca n-ai ucis pe nimeni.
referitor la tatal copilului....daca nu se merita relatia cu el..daca nu inspira incredere...sfatul meu este sa -l lasi deoparte... sa-l apropii doar de de dragul copilului...insa nu si al tau
oricum mai devreme sau mai tarziu...isi va arata posesiunea asupra micutului si vei avea probleme nu atat legale cat personal autoritare...masculinitati primare
dar...sa tii cu dintii de actul de nastere al copilului...sa aiba scris si numele tatalui pe actul lui de nastere
la inceput cand o sa-i propui asta o sa iasa cu scandaluri..amenintari
dar acest copil va avea un tata...pentru ca si tatal cand s-a iubit cu tine...a avut toata participarea
sa nu te lasi doborata de fatul ca o sa ai un copil "din flori" pentru in epoca in care traim acest fapt nu ma iirita pe nimeni...n-ar trebui sa intereseze pe nimeni..
nu este o rusine in a da viata unui prunc
stai linistita...nu te va ucide nimeni cu pietre
viata merge inainte si pentru tine si pentru parintii tai..viitori bunici
si ..hai sa-ti mai spun ceva.... stii cine va fi cel mai incantat de venirea pe lume al micutului?
ei bine...tatatl tau...apoi mama ta
pentru ca odata cu tine si cu micutul...isi vor retrai tineretea
stii ce va fi mai dificil?
sa ii convingi ca esti suficient de matura sa-ti cresti bebelusul , pentru ca ai sa te certi cu ei pe motivul ...cine il tine in brate mai mult
acum ma retrag cu scuzele ca am ocupat spatiul acestui site
eu te sustin cu toata sinceritatea
hai... si mai vb....promiti?





kudika105225
Postat pe 15 Mai 2010 09:29
in primul rand as vrea sa va multumesc din suflet pentru sfaturi....in al 2-lea rand as vrea sa va intreb ce parere aveti despre centrele maternale.mi-a trecut prin cap si aceasta idee dar din pacate nu cunosc pe nimeni care sa fi avut vreo tangenta cu un astfel de centru. pana acum.poate ma puteti voi lamuri cu privire la ce se intampla acolo atat cu o mama cat si cu copilul ei.de asemenea as vrea sa ma stiu cate ceva despre cum pot lasa copilul in grija unui leagan pentru o perioada de timp cat dureaza sa "ma pun pe picioare" si la propriu si la figurat.adica,pana voi putea sa am grija de el singura (dupa ce imi voi gasi un job sigur pentru a avea posibilitatea de a-l intretine chiar daca asta inseamna sa plec din orasul asta) pentru ca,cu tatal lui chiiar nu mai vreau sa am de-a face vreodata (si nu-i voi trece numele pe certificatul de nastere chiar daca copilul va trebui sa poarte eticheta de "din flori" toata viata) iar parintii mei...parca-mi sunt din ce in ce mai potrivnici pe zi ce trece.sincer,nu cred ca mai exista cale de reabilitare intre mine si ei.imi cer scuze pentru eventulalel greseli gramaticale.am scris randurile astea cu lacrimi in ochi.nu ma gandeam sa gasesc sici persoane care desi nu ma cunosc sa-mi dea sfaturi ca si cum as fi cea mai buna prietena sau propriul lor copil.multumesc inca o data.dana
dana_dana09
Postat pe 15 Mai 2010 15:08
Draga mea, am 31 de ani si o fetita superba de 2 ani si 7 luni. Esti intr-adevar intr-o situatie deosebita, insa, sfatul meu este sa renunti la ideea de a renunta la copilul tau fie si pentru o perioada scurta de timp. Lupta pentru sufletelul mic si tine-l aproape de tine. Parintii tai nu sunt de condamnat,mai ales daca sunt oameni cu prejudecati dar daca au suflet bun sigur vor iubi ingerasul ce-l vei aduce pe lume. Iti vei intelege mama si tatal abia dupa ce vei deveni mamica.
Si inca un sfat prietenesc. Daca tatal copilului este dispus sa-l recunoasca, nu face prostia de a lasa o liniuta in certificatul de nastere. Cand va fi adult, copilul tau va suferi. El nu are vina pentru neintelegerile dintre cei mari. Asculta de sfaturile kudika105225. este o femeie trecuta prin viata si simt ca randurile ei vin din inima.
Te rog, nu renunta la comoara din tine. De-ar fi sa renunti,nu stiu cum te-ai mai putea privi in oglinda.
aadriana
Postat pe 15 Mai 2010 15:55
buna,Dana.am citit randurile scrise de tine si sant f.impresionat de cele scrise.curaj ...trebuie sa reusesti.daca te ajuta cu ceva,vreau sa-ti spun ca am povestea mea,asemanatoare cu a copilului ce urmeaza sa vina pe lume...mama mea a fost oarecum in aceeasi situatie cu a ta.cand a nascut ,parinti ei ,adica bunicii mei...si-au schimbat atitudinea...au cerut sa ma creasca ei...iar ea sa-si continue scoala...restul povestii nu mai conteaza...poate cu alta ocazie vom vorbi despre asta...cei mai important,este ca intr-un final parintii NU cred ca te vor abandona,asa cum a spus si doamna de mai inainte,mult respect pt. dansa.iti urez tot norocul din lume...
val333
Postat pe 15 Mai 2010 16:12
Intra-devar treci printr-o situatie care nu este deloc usoara pt. tine si mai ales pentru varsta pe care o ai, dar, sa abandonezi acel copil este ceea mai mare greseala a ta, o sa regreti mult daca o sa alegi sa faci asta, un copil e o binecuvantare, uitate in jurul tau sa vezi cate femi isi doresc copii si nu pot avea, cate femei ar da banii multi sa poata avea copii iar tu vrei sa-l abandonezi, stiu ca acum treci printr-o perioada foarte dificila, dar fii convinsa ca intr-un fel sau altul ea se va aranja, totul e sa ai girja de copilasul tau, si pana la urma sunt convinsa ca parintii vor fi primi care iti vor sari in ajutor chiar daca acum situatia e foarte tensionata intre voi.
Iti doresc din suflet sa ai puterea si intelepciunea de a lua o decizie cat mai buna. Asteptam vesti bune de la tine.
rahela11
Postat pe 15 Mai 2010 16:33
De la: dana_braila09, la data 2010-05-15 15:08:07in primul rand as vrea sa va multumesc din suflet pentru sfaturi....in al 2-lea rand as vrea sa va intreb ce parere aveti despre centrele maternale.mi-a trecut prin cap si aceasta idee dar din pacate nu cunosc pe nimeni care sa fi avut vreo tangenta cu un astfel de centru. pana acum.poate ma puteti voi lamuri cu privire la ce se intampla acolo atat cu o mama cat si cu copilul ei.de asemenea as vrea sa ma stiu cate ceva despre cum pot lasa copilul in grija unui leagan pentru o perioada de timp cat dureaza sa "ma pun pe picioare" si la propriu si la figurat.adica,pana voi putea sa am grija de el singura (dupa ce imi voi gasi un job sigur pentru a avea posibilitatea de a-l intretine chiar daca asta inseamna sa plec din orasul asta) pentru ca,cu tatal lui chiiar nu mai vreau sa am de-a face vreodata (si nu-i voi trece numele pe certificatul de nastere chiar daca copilul va trebui sa poarte eticheta de "din flori" toata viata) iar parintii mei...parca-mi sunt din ce in ce mai potrivnici pe zi ce trece.sincer,nu cred ca mai exista cale de reabilitare intre mine si ei.imi cer scuze pentru eventulalel greseli gramaticale.am scris randurile astea cu lacrimi in ochi.nu ma gandeam sa gasesc sici persoane care desi nu ma cunosc sa-mi dea sfaturi ca si cum as fi cea mai buna prietena sau propriul lor copil.multumesc inca o data.dana


sunt asistent social si iti pot spune ca intr-un centru maternal mama este protejata alaturi de copil pe o perioada de 6 luni cu posibilitatea prelungiriii pana la 12 luni. si sa stii ca ai toate conditiile acolo, esti sprijinita in orice, sa iti gasesti un job, sa iti refaci relatia cu parintii si nu in ultimul rand sa deprinzi abilitatile de mama. un mare sfat: nu renunta in nici un caz la copil. o sa ai mai tarziu MARI regrete, care nu vor trece. este greu, dar pt toate este o rezolvare. am cunoscut multe cazuri in care parintii nu si-au sustinut fiicele ramse gravide, dar dupa nasterea copilului se schimba situatia, daca o sa avda ca esti hotarata sa nu renunti la copil. sa nu ecdezi, ti se va spune sa il dai spre adoptie, nu ti-o vei ierta niciodata, indiferent cati copii o sa ai. alta varianta ar fi un asistent maternal, pt ca pana la 2 ani copilul nu poate sta intr-un centru de plasament. dar si aici nu il poti lasa mult timp, ti se va pune conditia dupa scurt timp ori sa il iei acasa, ori sa il dai spre adoptie. fii puternica, incearca sa te apropii de parinti, sa te vada ca esti hotarata sa pastrezi copilul si daca sunt oameni respectabili cum ai spus, te vor intelege in final si te vor ajuta cu cresterea copilului. daca nu te intelegi pana la nastere cu parintii nu uita de varianta cu centrul maternal, intr-un an se pot intampla multe. nu cred ca parintii te vor lasa acolo, daca o sa vada ca esti hotarata in privinta copilului. bafta si fii puternica, pastreaza copilul, va fi o minune pt tine, crede-ma.
delicacy
Postat pe 15 Mai 2010 16:36
eu zic sa iti cresti tu singura copilul....dupa ce il vei tine in brate pentru prima oara, nu ai cum sa-l abandonezi, fie si in grija statului. am 22 ani si am avut momente in care mi-era teama sa nu fi ramas insarcinta,,,si ma gandeam "ce as face ?"...e o responsabilitate mare, dar e o bucurie si mai mare. in momentul de fata chiar mi-as dori un copil, e minunat . oricum, baietii in viata trec, relatiile se ofilesc....dar copilul ,bucuria pe care ti-o poate aduce e unica, va fi motivul cel maifrumos ptr care te vei trezi dimineata si pentru care vei trai
kudika170594
Postat pe 15 Mai 2010 17:56
De la: dana_braila09, la data 2010-05-15 15:08:07in primul rand as vrea sa va multumesc din suflet pentru sfaturi....in al 2-lea rand as vrea sa va intreb ce parere aveti despre centrele maternale.mi-a trecut prin cap si aceasta idee dar din pacate nu cunosc pe nimeni care sa fi avut vreo tangenta cu un astfel de centru. pana acum.poate ma puteti voi lamuri cu privire la ce se intampla acolo atat cu o mama cat si cu copilul ei.de asemenea as vrea sa ma stiu cate ceva despre cum pot lasa copilul in grija unui leagan pentru o perioada de timp cat dureaza sa "ma pun pe picioare" si la propriu si la figurat.adica,pana voi putea sa am grija de el singura (dupa ce imi voi gasi un job sigur pentru a avea posibilitatea de a-l intretine chiar daca asta inseamna sa plec din orasul asta) pentru ca,cu tatal lui chiiar nu mai vreau sa am de-a face vreodata (si nu-i voi trece numele pe certificatul de nastere chiar daca copilul va trebui sa poarte eticheta de "din flori" toata viata) iar parintii mei...parca-mi sunt din ce in ce mai potrivnici pe zi ce trece.sincer,nu cred ca mai exista cale de reabilitare intre mine si ei.imi cer scuze pentru eventulalel greseli gramaticale.am scris randurile astea cu lacrimi in ochi.nu ma gandeam sa gasesc sici persoane care desi nu ma cunosc sa-mi dea sfaturi ca si cum as fi cea mai buna prietena sau propriul lor copil.multumesc inca o data.dana


nu stiu la ce te referi cu centrele maternale dar am o vaga banuiala. am impresia ca in orice oras, acolo unde au sediul cei de la protectia copilului este si o casa pt mame, nu stiu acum sa'ti zic exact cum se numeste. acolo se duc mame singure, defavorizate si sunt ajutate cat de cat. intereseaza'te pe internet.. iar in privinta leaganului nu cred ca exista vreun loc unde sa'ti dai copilul si sa ti'l iei cand ai tu chef. uite ca am gasit aici ca sa'ti faci o idee despre ce vorbesc http://www.adevarul.ro/locale/iasi/Centre_noi_pentru_mamele_singure_0_199180390.html
Shhh
Postat pe 15 Mai 2010 19:29

Nici sa nu te gandesti sa abandonezi copilul , ve-i regreta mai tarziu , parintii iti v-or fii alaturi la greu si se v-a creste , m-ai greu , m-ai usor. Peste ani v-ei regreta daca il v-ei abandona , eu impreuna cu sute de mii sau milioane de fiinte facem parte din generatia ,, decreteilor'' cum am fost numiti si parintii nostrii ne-au crescut cu greu si acum se mandresc cu noi si cu ajutorul nostru , mama mea daca ar fii putut si legea i-ar fii dat posibilitatea m-ar fii avortat , vrei sa o intrebi acum ce parer are despre acel gand atunci ? cred ca ar prefera sa isi taie o mana decat sa faca acel gest. In aceasi situatie cred ca sunt multe mame care ar fii dorit sa avorteze atunci iar acum isi vad copii realizati si alaturi de ele.
Creatura.. ciudata expresie ptr . o mama , stiu ca ai o varsta , un pacat nu te judec ptr el , dar ptr . expresia asta , scuza-ma dar nu sunt de acord , fiinta , suflet nevinovat , parca suna altfel , mai uman , mai mamos.Daca ti-a placut sa descoperi si cum se fac copii , cred ca ar trebuii sa descoperi si cum se cresc ei , chiar cu ajutorul altora si cu reprosurile vecinilor.
Parerea mea este ca in momentul asta nu esti o mama buna , dar poate d-zeu te v-a lumina si nu te v-a mai face sa te gandesti la tine ci la puiul tau , care nu are nici o vina ca tu nu ai auzit ca intre timp s-au inventat anticonceptionalele , prezervativele , steriletul etc.
Iubeste-l cum l-ai iubit pe el , sau placerea care ti-o oferea si ai sa vezi ca peste ani te ve-i felicita , iar cine te iubeste , te iubeste si cu 2 copii nu unul.
banalulanonim
Postat pe 15 Mai 2010 20:48


Fiul meu are 19ani si fiica mea 15. EU am 39 .Sunt mandria mea.... E f misto sa fii o mama tanara. Ti-am dat acest ex tocmai pt a nu renunta la copil..si nu stiu,paradoxal,ca o ironie a sortii acesti copii se dovedesc a fi f reusiti...CURAJ!!!!!!!!!!!!!!!!!!
mdana
Postat pe 15 Mai 2010 23:31
nu va mai agitati.
a luat deja decizia sa lase copilul in grija altora. centru, direct la doritori...
geo_reincarcat_iara
Postat pe 15 Mai 2010 23:40
nu e adevarat.nu am luat decizia asta.nu stiu de unde ti-ai dat tu seama de asta dar te contrazic.dimpotriva.am luat deicia sa-l tin langa mine indiferent de consecinte.si asta multumita mamicilor care mi-au raspuns aici pe forum si care mi-au zis toate acelasi lucru."NU-TI LASA COPILUL,E MINUNEA TA,E TOT CE VEI AVEA MAI BUN IN VIATA".si pentru a rspunde cuiva de mai devreme...1.cand am zis 'creatura" nu am zis-o cu rautate sau cu dispret.stiu ca poate suna rece dar nu asta mi-a fost intentia.2.nu am zis ca sunt o mama buna niciodata.nici nu ma consider din moment ce m-am gandit fie si pentru un moment sa-mi dau copilul de langa mine.3.daca vroiam sfaturi medicale despre metode de contraceptie sau "judecata" puteam sa ies in strada si sa urlu cat ma tineau plamanii :"da,fratilor,sunt gravida,singura,si nu dau 2 bani pe precomceptiile,si prejudecatile voastre despre modelul standard de mama".tot atatea aversiuni mi-as fi atras asupra mea,nu crezi?si 4.niciodata iubirea mamei fata de copilul ei nu poate fi comparata cu iubirea ei fata de sot,iubit,tatal copilului.parerea mea.oricum,multumesc tuturor care mi-au raspuns.mi-ati fost de un real ajutor in luarea unei decizii.acum,in sfarsit stiu ca am o sustinere in lupta asta de a nu-mi da copilul de langa mine.o sustinere din partea mamicilor care au trecut prin asa ceva si au iesit la capat si din partea celora care poate nu vor trece prin asa ceva (nici nu le doresc) dar care au spirit de solidaritate.multumesc mult,din nou ca v-ati "pierdut timpul" scriindu-mi si mie cateva randuri,sfaturi....promit sa va tin la curent cu ce se va intampla cu noi in urmatoarea perioada de timp.sanatate multa si aveti grija de voi.ne auzim curand.dana
dana_dana09
Postat pe 16 Mai 2010 00:21
nu e adevarat.nu am luat decizia asta.nu stiu de unde ti-ai dat tu seama de asta dar te contrazic.dimpotriva.am luat deicia sa-l tin langa mine indiferent de consecinte.si asta multumita mamicilor care mi-au raspuns aici pe forum si care mi-au zis toate acelasi lucru."NU-TI LASA COPILUL,E MINUNEA TA,E TOT CE VEI AVEA MAI BUN IN VIATA".si pentru a rspunde cuiva de mai devreme...1.cand am zis 'creatura" nu am zis-o cu rautate sau cu dispret.stiu ca poate suna rece dar nu asta mi-a fost intentia.2.nu am zis ca sunt o mama buna niciodata.nici nu ma consider din moment ce m-am gandit fie si pentru un moment sa-mi dau copilul de langa mine.3.daca vroiam sfaturi medicale despre metode de contraceptie sau "judecata" puteam sa ies in strada si sa urlu cat ma tineau plamanii :"da,fratilor,sunt gravida,singura,si nu dau 2 bani pe preconceptiile,si prejudecatile voastre despre modelul standard de mama".tot atatea aversiuni mi-as fi atras asupra mea,nu crezi?si 4.niciodata iubirea mamei fata de copilul ei nu poate fi comparata cu iubirea ei fata de sot,iubit,tatal copilului.parerea mea.oricum,multumesc tuturor care mi-au raspuns.mi-ati fost de un real ajutor in luarea unei decizii.acum,in sfarsit stiu ca am o sustinere in lupta asta de a nu-mi da copilul de langa mine.o sustinere din partea mamicilor care au trecut prin asa ceva si au iesit la capat si din partea celora care poate nu vor trece prin asa ceva (nici nu le doresc) dar care au spirit de solidaritate.multumesc mult,din nou ca v-ati "pierdut timpul" scriindu-mi si mie cateva randuri,sfaturi....promit sa va tin la curent cu ce se va intampla cu noi in urmatoarea perioada de timp.sanatate multa si aveti grija de voi.ne auzim curand.dana
dana_dana09
Postat pe 16 Mai 2010 00:21
De la: kudika105225, la data 2010-05-15 09:29:55draga mea...asculta sfatul une femei trecuta de 40 de ani...
nu renunta la acest copil...tine-l langa tine
ai sa fii surprinsa sa vezi cum parintii tai vor fi primii care se vor bucura de venirea pe lume al acestu copil...poate mai mult decat tine
lasa deoparte vocea satului...pentru ca nu vocea satului te creste...iti da de mancare...sau te imbraca...si nici nu-ti va creste copilul
un copil in viata oricarei femei NU trebuie sa fie considerat o povara...sau un blestem...sau o ocara ..mai ales pentru ca nu are doi parinti...mama si tata.
nu esti obligata sa dai nici o justificare faptului ca ai ramasa insarcinata...sau ca te-ai iubit cu cineva..oricine ar fi el
nimeni nu are dreptul sa te judece....
ai putea sa spui simplu...oricui te-ar intreba ce-a fost in mintea ta sau de ce nu te-ai gandit ca o relatie poate avea ca final o sarcina nedorita....ai putea sa spui ca asa ai vrut...asa ai simtit....si ca-ti asumi toate responsabilitatile asupra acestui fapt ...si ca a iubi sau a face un copil nu inseamna o crima... pentru ca n-ai ucis pe nimeni.
referitor la tatal copilului....daca nu se merita relatia cu el..daca nu inspira incredere...sfatul meu este sa -l lasi deoparte... sa-l apropii doar de de dragul copilului...insa nu si al tau
oricum mai devreme sau mai tarziu...isi va arata posesiunea asupra micutului si vei avea probleme nu atat legale cat personal autoritare...masculinitati primare
dar...sa tii cu dintii de actul de nastere al copilului...sa aiba scris si numele tatalui pe actul lui de nastere
la inceput cand o sa-i propui asta o sa iasa cu scandaluri..amenintari
dar acest copil va avea un tata...pentru ca si tatal cand s-a iubit cu tine...a avut toata participarea
sa nu te lasi doborata de fatul ca o sa ai un copil "din flori" pentru in epoca in care traim acest fapt nu ma iirita pe nimeni...n-ar trebui sa intereseze pe nimeni..
nu este o rusine in a da viata unui prunc
stai linistita...nu te va ucide nimeni cu pietre
viata merge inainte si pentru tine si pentru parintii tai..viitori bunici
si ..hai sa-ti mai spun ceva.... stii cine va fi cel mai incantat de venirea pe lume al micutului?
ei bine...tatatl tau...apoi mama ta
pentru ca odata cu tine si cu micutul...isi vor retrai tineretea
stii ce va fi mai dificil?
sa ii convingi ca esti suficient de matura sa-ti cresti bebelusul , pentru ca ai sa te certi cu ei pe motivul ...cine il tine in brate mai mult
acum ma retrag cu scuzele ca am ocupat spatiul acestui site
eu te sustin cu toata sinceritatea
hai... si mai vb....promiti?






nu renunta la copil sub nici o forma.stiu ca iti va fi foarte greu...ceva ce nici nu poti sa-ti inchipui.dar totul are o finalitate...si atunci vei dobindi adevarata fericire. nu renunta la studii...cauta un serviciu in domeniu sau orice serviciu sa poti sa-ti atingi scopul.
atenrie mare la "sacali"asa zisii doritori de copii spre adoptie.vei regreta cite zile vei avea tu.fii tare
RUY_BLAS
Postat pe 16 Mai 2010 09:27
am revenit...sunt persoane care au mare dreptate...nu este o rusine sa ai un copil..mai gandeste-te ca au fost femei care au ramas insarcinate prima data si au facut avort,iar cu trecerea timpului au avut nefericirea sa afle ca nu vor mai putea avea copii..eu tot deaia l-am tinut pt ca nu am vrut sa avortez si m-am gandit la acest aspect..nu-mi pare rau am un copil frumos destept si el mi-a dat putere sa trec peste toate..pt el m-am sacrificat..m-au intrebat multi dc am facut acest copil pt ca tatal lui ne-a parasit,dar le-am spus scurt pt ca mi l-am dorit f mult si nu mi-l creste nimeni..pe mine m-au ajutat surorile f mult..trebuie sa ai un psihic bun sa poti trece peste toate..
dianatl
Postat pe 16 Mai 2010 11:39
Dana,draga mea cati ani ai?Faptul ca ai ramas insarcinata revine o parte din vina si parintilor tai ,ca nu au vb mai mult cu tine,sa vada cu cine te intalnesti si esti prietena.Acum ,ai o misiune de indeplinit pe pamant si anume vei fi MAMA.E cel mai frumos lucru ce i se poate intampla unei femei.Sunt femei care isi doresc copiii si nu-i pot face.Sa nu faci nici o prostie.sa-i faci micutului ceva.Parintii isi vor schimba atitudinea in momentul cand vei naste.Un lucru este important:du-te la un duhovnic si povesteste-i toata intamplarea si cheama-i si pe parintii tai la biserica respectiva.Nu vei avea asa rezolvare,atunci mergi la fundatiile din Galati care sunt speciale pt.cazul tau.Daca micutul vine pe pamant vine cu un scop anume.SA NU RENUNTI NICIODATA LA COPILUL TAU,PT.CA VA VENII VREMEA CAND AI SA-TI FACI UN RECHIZITORIU LA VIATA TA SI VEI PLANGE AMARNIC IN MOMENTUL RESPECTIV.Orice copil nascut ,vine cu bucata de paine sub brat.Domnul,sa-ti dea lumina multa in suflet si intelepciune.Parintii tai -INTAI SA-SI IUBEASCA SI SA-I FIE BINE COPILULUI LOR ,apoi sa vada ce spune lumea.Lumea barfeste oricum in orice situatie.Nastere usoara si sa fii binecuvantata de Dumnezeu.
kudika098904
Postat pe 16 Mai 2010 12:07
Este greu sa fii mama când nu ai de lucru,când parintii nu te sprijina.este si mai greu sa fii mama cand ai de lucru si trebuie sa-ti lasi bebeul singur sau cu necunsocuti pentru paiena voastra.este si mai greu cand ai un tata la el si nu te ajuta.Bun,trecem peste aceste aspecte pentru urmatoarel motive:ai avut curajul sa nu avortezi,sa decizi sa fii mama acestui copil cand ai ajuns deja sa-l urasti petata.2-azi femeile decid daca fac un copil cu sau fara tata,sunt tot mai multe mame singure,il crscx cum doresc si nu au de dat sema pentru o suma de bani la intr4etinere unui posibil mascul-tata.3.vei gasi tu sau copilul pe tatal de suflet,nu cel biologic,puetai sa cumperi sperma si sa-ti fii mama pentru ca asa doresti.4.daca ai un tata la el,intreaba-l dca recunoste copilul si te va ajuta in primiul an care este decisiv,daca nu ,te ajuit cu acel centru.5 parintii tAI CU PREJUDDECATI.TREBUIE SA LE SCHIMBE,TU AI DREPUL SA FII MAMA,FII MAI ATENTA PE VIVITOR DE ACUM,NU POTI FI MAMA ORICAND,DAR SOTIE DA,NU AU DREPTUL SA TE DEA AFARA DIN CASA PANA TRECI GREUTATEA PRIMULUI AN,SA INVETI SA FII MAMA PENTRU CA FIECARE COPIL ESTE UNIC.ALUNGA TEMA SI URA,TE FELICIT PENTRU ALEGEREA DE A FI MAMA,ESTE DOAR O INCERCARE IN VIATA TA,SUNT CONVINSA CA VEI FI CEA MAI FERICITA MAMA SI FEMEIE DIN LUME IAR CELE CARE AU UN TATA LA COPII NU INTOTDEAUNA SUNT MULTUMITE CU ALEGEREA FACUTA SI EXEMPLUL DAT DE ACESTIA.EU AS FI FACUT LA FEL ACUM 20 DE ANI DACA SE PUNEA TOT SATUL IN CONTRA SI RUSINEA PARINTILOR,DOAR CA AM AVUT NOROC MAI MULT,INSA DIN START MI-AM PUS INTREBAREA CE FAC DADCA...SI RASPUNSUL ERA,ESTE AL MEU,CEL MAI FRUMOS CADOU PENTRU O FEMEIE,BUCURA-TE DE CUM IL SIMTI IN TINE,ASA VA FI SI COPILASUL,NU AI BANI DE AHINE SAU MANCARE?DA-MI ADRESA TA,DE LA CEI DOI AI MEI,POT SA TE AJUT SI PE TINE,DARA TU SA FII ACUM SERIOASA,AI CEA MAI FRUMOASA SI GREAS RASPUNDERE DIN LUME,TREBUIE SA SI INVETI SAU SA LUCREZI CE POTI PENTRU VOI DOI,NU TE BAZA PE ALTII,DECAT PENTRU TIMPUL NECESAR LA INCEPUT CU BEBEUL.
kudika132747
Postat pe 16 Mai 2010 13:50
Oricare ar fi parerile celor din jur, oricare ar fi tendinta sociala la un moment dat, iti doresc sa ai putere si curaj sa fii tu insati, sa nu te minti pe tine si sa faci ceea ce simti, nu ce ti se spune sau ce "se cuvine", fara teama de a fi judecata. Contextele - economice, sociale, familiale ... -, legile, opinia publica, tu insati ... totul se schimba. Nu pui de doua ori piciorul in apa aceluiasi rau. Si crede-ma ca nu exista limite. In nimic. Pentru dorintele adevarate, limita e cerul.

Orice ai hotari sa faci in privinta copilului, dupa mine e important sa-ti continui studiile sau sa mergi pe orice alta cale care te va duce la o independenta financiara.

Liniuta din certificatul de nastere ar putea fi, mai tarziu, o sursa poate nu chiar de probleme, dar de suficiente incurcaturi si neplaceri pentru bebe. O manie, o ambitie de moment poate fi platita nejustificat de scump si nu de catre tine, ci de catre puiul mic.

Esti induiosator de curajoasa. Reactiile majoritatii celor care ti-au raspuns sa-ti dea incredere in tine si in dragostea parintilor tai, care nu se va dezminti.



GabrielaB
Postat pe 16 Mai 2010 14:30
De la: manumarius, la data 2010-05-15 20:48:07
Nici sa nu te gandesti sa abandonezi copilul , ve-i regreta mai tarziu , parintii iti v-or fii alaturi la greu si se v-a creste , m-ai greu , m-ai usor. Peste ani v-ei regreta daca il v-ei abandona , eu impreuna cu sute de mii sau milioane de fiinte facem parte din generatia ,, decreteilor'' cum am fost numiti si parintii nostrii ne-au crescut cu greu si acum se mandresc cu noi si cu ajutorul nostru , mama mea daca ar fii putut si legea i-ar fii dat posibilitatea m-ar fii avortat , vrei sa o intrebi acum ce parer are despre acel gand atunci ? cred ca ar prefera sa isi taie o mana decat sa faca acel gest. In aceasi situatie cred ca sunt multe mame care ar fii dorit sa avorteze atunci iar acum isi vad copii realizati si alaturi de ele.
Creatura.. ciudata expresie ptr . o mama , stiu ca ai o varsta , un pacat nu te judec ptr el , dar ptr . expresia asta , scuza-ma dar nu sunt de acord , fiinta , suflet nevinovat , parca suna altfel , mai uman , mai mamos.Daca ti-a placut sa descoperi si cum se fac copii , cred ca ar trebuii sa descoperi si cum se cresc ei , chiar cu ajutorul altora si cu reprosurile vecinilor.
Parerea mea este ca in momentul asta nu esti o mama buna , dar poate d-zeu te v-a lumina si nu te v-a mai face sa te gandesti la tine ci la puiul tau , care nu are nici o vina ca tu nu ai auzit ca intre timp s-au inventat anticonceptionalele , prezervativele , steriletul etc.
Iubeste-l cum l-ai iubit pe el , sau placerea care ti-o oferea si ai sa vezi ca peste ani te ve-i felicita , iar cine te iubeste , te iubeste si cu 2 copii nu unul.

te rog foooarte mult (aviz autorului mesajului citat) atentie la limba romana!!! cum poti scrie verbele cu linuta? pe net se gaseste dex online si se gasesc si conjugari. mie nu imi e rusine sa spun ca le consult, asa ca te rog! cand uiti cate un cuvant...verb cauta-l si afla cum se scrie corect! (ve-i regreta mai tarziu , parintii iti v-or fii alaturi la greu si se v-a creste , m-ai greu , m-ai usor. Peste ani v-ei regreta daca il v-ei abandona). nu mi-o lua in nume de rau. iti va fi folositor si la fel persoanelor care vor citi ce scrii tu.
kudika061071
Postat pe 16 Mai 2010 18:34
ai incredere in tine lucrurile se vor aseza pana la urma. am o verisoara care a rams insarcinata la 17 ani,( consider ca vina e a parintilor in primul rand)tot la fel sta la sat si asta nu a oprit-o sa aiba copilul, acum are 4 ani si cei mai fericiti sunt bunicii, chiar daca la inceput nu-l vroiau. mergi la un preot discuta si transforma cea mai dificila alegere din viata in cel mai frumos lucru care ti s-a intamplat vreodata. mai scrie-ne ca sa stim cum esti.
ot_lia
Postat pe 16 Mai 2010 22:25
Draga mea,

Imi imaginez prin ce treci si ai toata simpatia mea si sper ca Bunul Dumnezeu sa te ajute si sa te lumineze in ceea ce ai de facut.

Nu vreau sa te influentez in niciun fel doar imi dau cu parerea :) Gura lumii e sloboda si nu o poti astupa niciodata. Orice ai face niciodata nu vei fi destul de buna. Mereu se va gasi o baba sa critice ceva la tine. Ceea ce conteaza e viata ta si persoanele care te iubesc neconditionat adica parintii si POATE vreo prietena/ruda apropiata.

Copilul acela e o parte din tine, are nevoie de dragoste si afectiune. Nu e vinovat ca tatal lui e un om de nimic si nici nu a cerut sa vina pe lume. Trebuie sa ne asumam responsabilitatile.

Nu cred ca exista in lume un sentiment mai frumos a acela de a fi mama. Cred ca parintii tai, iubindu-te vor ajunge sa te sustina si va fi destul sa tina o data in brate bebelusul pentru a se indragosti iremediabil de el. Din punct de vedere financiar, statul ajuta si el un pic (trusou, alocatie, poate si ajutor social) Incearca la primarie si cere ajutor. Plus ca mamicile care au bebelusi mai mari vor vrea sa te ajute cu hainute.

E o vorba "where there is a will, there is a way" (cand iti doresti cu adevarat ceva totul lucreaza in favoarea ta)

Sunt sigura ca vei lua o decizie corecta, cauta in sufletul tau raspunsul si va fi bine. Cat despre plans, nu e sanatos nici pentru tine nici pentru bebelus.. Multa dragoste si putere iti doresc!


Pax,

Iulia
bbjulya
Postat pe 17 Mai 2010 00:00
De la: dana_braila09, la data 2010-05-15 15:08:07in primul rand as vrea sa va multumesc din suflet pentru sfaturi....in al 2-lea rand as vrea sa va intreb ce parere aveti despre centrele maternale.mi-a trecut prin cap si aceasta idee dar din pacate nu cunosc pe nimeni care sa fi avut vreo tangenta cu un astfel de centru. pana acum.poate ma puteti voi lamuri cu privire la ce se intampla acolo atat cu o mama cat si cu copilul ei.de asemenea as vrea sa ma stiu cate ceva despre cum pot lasa copilul in grija unui leagan pentru o perioada de timp cat dureaza sa "ma pun pe picioare" si la propriu si la figurat.adica,pana voi putea sa am grija de el singura (dupa ce imi voi gasi un job sigur pentru a avea posibilitatea de a-l intretine chiar daca asta inseamna sa plec din orasul asta) pentru ca,cu tatal lui chiiar nu mai vreau sa am de-a face vreodata (si nu-i voi trece numele pe certificatul de nastere chiar daca copilul va trebui sa poarte eticheta de "din flori" toata viata) iar parintii mei...parca-mi sunt din ce in ce mai potrivnici pe zi ce trece.sincer,nu cred ca mai exista cale de reabilitare intre mine si ei.imi cer scuze pentru eventulalel greseli gramaticale.am scris randurile astea cu lacrimi in ochi.nu ma gandeam sa gasesc sici persoane care desi nu ma cunosc sa-mi dea sfaturi ca si cum as fi cea mai buna prietena sau propriul lor copil.multumesc inca o data.dana

Nu vreau sa generalizez in privinta acestor "leagane", dar trebuie sa intelegi cateva lucruri inainte de a te hotari cine iti va creste micutul.
Unul ar fi ca, in toate aceste centre, exista ideea (nu departe de adevar) ca toti acei copilasi sunt nedoriti, neiubiti si, oarecum, abandonati. Daca pui la socoteala si faptul ca oamenii de acolo sunt salariati (si nu voluntari) ai imaginea celor ce lucreaza acolo si a interesului depus. Am spus mai sus ca nu vreau sa generalizez, dar mi-e teama ca in centrele din RO exceptia va confirma regula.
A doua chestiune: stiu ca e cumplit de greu la inceput, dar sunt momente unice in viata copilului pe care le vei pierde: incepand cu primul zambet, primul dintisor, prima data cand ridica capul, cand sta pe burtica si asa mai departe. Cand mame din jurul tau vor vorbi despre asta.. tu vei tacea.

Revenind la povestea tatalui, draga mea, indiferent ceea ce simti tu acum pentru el.. TU NU ESTI fiul lui. Prin urmare, nu parerea ta conteaza, nu tu ar trebui sa decizi ce va scrie pe certificatul copilului ci chiar micutul tau. Fa-o cu gandul la el, nu la tine. E un act care se face la momentul nasterii si o reparare ulterioara, cand baiatul / fiica ta va dori asta .. e tardiva si nu poate sterge suferinta. Este adevarat ca pentru tine nu ar trebui sa conteze ca ai un copil din flori, dar iarta-ma, nu este un copil din flori!! ARE un tata. Sigur ca tu decizi, dar nu face greseala pe care o fac atatea fete / femei de a se gandi la ele si la ura lor si nu la binele copilului.
rashela
Postat pe 17 Mai 2010 03:25
multumesc fetelor.acum imi dau seama cate femei au fost in situatia mea (sau cel putin una similara) intr-un anumit moment din viata.si ce imi da curaj cel mai mult este ca toate ati fost foarte tinere atunci cand s-a intamplat asta..tinere si la fel de dezorientate ca si mine acum.e bine sa stii ca cineva te susutine cu o vorba buna in momente in care nici tu nu mai crezi ca meriti ceva bun de la viata.sa va povestesc ceva si poate ma puteti sfatui si aici cum ati mai facut-o....am un frate.un frate mai mare decat mine cu 10 ani care nu este in tara (lucreaza pt.departamentul de stat al S.U.A),reusind sa castige intr-o luna,echivalentul a 6000-7000 euro (salariul lui fiind de 8000$) si cu care vorbesc destul de des.a aflat si el ca sunt insarcinata (de-abia asteapte sa-si cunoasca nepotelul:de fapt,el m-a convins 100% sa-l tin langa mine) si vrea sa ma ajute sa-mi gasesc o garsoniera in bucuresti (el acolo sta de 10 ani cu prietena lui,cand vine in tara),sa ma ajute sa-i cumpar copilului tot ce are nevoie de la A la Z si sa ma sustina material o perioada pana voi putea sa imi gasesc ceva de lucru si sa pot sa-mi las copilul in grija unei crese pe timpul zilei pentru a putea munci,bineinteles...dar a aparut o problema.parintii mei nu-mi dau voie sa plec de acasa dar nici nu ma "slabesc" din jigniri si comentarii care mai de care mai urate.si...sincer sa va zic...m-am cam saturat de fetele lor acre pe care mi le afiseaza cand trec pe langa ei de parca l-am omorat eu pe d-zeu..parca simt eu ca imi face mie rau (si celui mic) vazandu-i asa zi de zi....ce sa fac mai departe? stiu ca ajutorul din partea fratelui meu este nesperat si tentant dar daca plec,o sa trebuiasca sa ma cert cu parintii definitiv.eu incerc sa impac si capra si varza cu toate ca e imposibil.apreciez faptul ca v-ati pus sufletul pe tava,povestindu-mi greutatile prin care ati trecut cand erati in aceeasi situatie de aceea incerc sa va povestesc cat mai multe,pentru a afla parerea voastra si a-mi arata ceva ce poate eu nu vad din situatia mea sau ceva de care poate nu-mi dau seama.multumesc inca o data pentru incurajarile primite de la voi.au contat nici nu va dati seama cat de mult.de fapt...fiecare din cei ce mi-au scris pot spune ca au pus o piatra de baza la temelia viitorului acestui copil.chiar necunoscuti fiind...dana
dana_dana09
Postat pe 17 Mai 2010 12:10
daca nu pot scoate de la facultte dovada ca sunt studenta la ei (am pierdut prima sesiune pentru ca din prostie am ales munca in locul sesiunii si am lasat examenele pentru toamna urmand sa ma duc la a 2-a si sa le dau pe toate...cu toate ca nu ma mai pot duce acum cand mai am putin si nasc-incepe in iunie AM PLATIT PRIIMELE 2 TAXE LA EI SI O MAI AVEAM OE A 3-A) mai pot lua indemnizatia aceea pentru cresterea copiilului?nu se mai poate banuiesc....carte de munca nu am avut...somaj nu am avut pentru ca nu poti lua somaj si sa fii si studenta in acelasi timp iar la momentul respectiv inca aveam sprijinul parintilor pentru facultate... deci am ales facultatea.ce solutii as mai avea pentru a mai face rost de niste bani de la stat si unde trebuie sa ma duc pentru a depunde dosare si hartii? si aici ma adresez celor care au devenit mamici in ultimii ani sau celor care sunt la curent cu asa ceva.multumesc.dana
dana_dana09
Postat pe 18 Mai 2010 19:10
Voi incerca sa-ti raspund numai la problema cu parintii.
In primul rand ai 20 de ani (esti majora). In al doilea rand un copil inseamna o responsabilitate imensa pe umerii tai, de acum incolo si pana vei inchide ochii. Va trebui sa iei in viata decizii majore care-l vor pune pe micut in prim plan. Prin urmare, fata draga, TREBUIE sa fii capabila sa-ti infrunti parintii (in sensul bun) si sa le explici ca au de ales: ori alaturi de tine, ori fara tine. Sa termine cu santajul sentimental pentru ca te asteapta un drum anevoios si ai nevoie de sustinere, nu de ura in jurul tau. Daca ei nu te vor, vei pleca. Simplu.
Va trebui sa le spui toate astea, pe un ton calm, dar cu capul sus. Si sa le explici ca nu exista cale de intoarcere. Ca acel suflet e nepotul lor, vor - nu vor. Ca acel suflet va veni pe lume curand si ai prefera ca mama ta sa te ajute, sa te invete sa-l cresti in primele luni, nu sa te goneasca de acasa prin atitudinea dusmanoasa pe care o are.
Cat despre fratele tau, daca te poate sustine si cu o vorba pe langa ei, ar fi foarte bine. Ca o sedinta de familie in care sa stabiliti clar ce vei face tu si bebele dupa ce acesta se va naste.
Ideea insa e doar una: lupta-te cu oricine pentru bebele tau. Capul sus.
rashela
Postat pe 18 Mai 2010 22:05
Ca o paranteza la cele spuse de tine (referitor tot la parintii tai) eu am fost educata cam asa: copilul sa fie ultimul lucru pe care sa il fac in viata. Cu alte cuvinte intai cariera, alea-alea, si la sfarsit copil. Ei bine, fiul meu s-a nascut in ultimul an de facultate. Era primul lor nepot. Mama a strambat putin din nas .. stiind ca voi amana cu serviciul, cariera pregatita atata amar de vreme, dar s-a conformat. Este adevarat.. aveam 27 de ani. Dar cand l-am adus acasa de la maternitate a devenit mascota familiei. Si daca o intrebi cine e pe primul loc in viata ei, va raspunde si trezita din somn: Vlad!. (adica asta mic al meu).
Sunt sigura ca si parintii tai vor reactiona la fel, sa nu te indoiesti nicio secunda de asta. E sangele lor si e de ajuns sa-l vada pentru a nu mai putea trai fara el.
rashela
Postat pe 18 Mai 2010 22:11
vad ca toata lumea iti spune ca dupa ce vei naste parintii se vor transforma in bunicii ideali. sunteti siguri?sau doar sunt incurajari? dana tu gandeste'te mai intai la copilul tau, la ceea ce ii e lui mai bine, si apoi la restul. daca familia nu te accepta cu copil atunci inchide usa dupa tine, mai ales ca acum are cine sa te ajute. eu cand am nascut n'am avut pe nimeni langa mine, din pacate la vremea respectiva mama nu a putu fi alaturi de mine sa imi explice, sa'mi spuna atatea si atatea. mi'am crescut copilul dupa ce citeam in carti, pe internet, pe forumuri, si am reusit singura. n'am avut sprijinul sotului din nici un punct de vedere. ai sa reusesti si tu sa'l cresti singura daca e nevoie, trebuie doar sa stii ca de acum inainte doar el tb sa conteze, tot ceea ce faci faci pt el, toti banii pe care ii ai se duc pt lucruri ce'i trebuiesc. tu tb sa intelegi ca esti mama!! iar parintilor tai tb sa le spui ca asa cum s'au sacrificat si ei pt copii asa tb sa faci si tu. e randul tau sa vezi cum e sa fii mama, mai devreme sau mai tz ai sa le intelegi comportamentul, pt ca ai intrat in randul parintilor. bun venit!!
Shhh
Postat pe 19 Mai 2010 07:25
referitor la faza cu facultatea. iti spun si eu ce mi'a zis o tipa de unde am depus dosarul pt alocatie, indemnizatie etc. fiind la o fac privata trebuia sa am licenta luata ca sa beneficiez de cele 8 mil. , eu eram in ultimul an dar nu aveam examenele date asa ca .... oricum intereseaza'te. cautati un ginecolog bun, apuca'te de facut analize ca mai ai putin si nasti si trebuie sa faci totul asa cum trebuie. fii o mamica responsabila
Shhh
Postat pe 19 Mai 2010 07:29

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
anticonceptionale 2 De la: kudika_nikole 20 Ianuarie 2012 19:58
re 3 De la: kudika483756 30 Iulie 2012 09:46
Oare sunt insarcinata?:O 26 De la: kudika319627 11 Septembrie 2010 20:02
Cititi despre sarcina 1 De la: kudika066449 13 Septembrie 2009 13:42
Ai putea fi mama surogat? 115 De la: giovanna1989 11 Aprilie 2011 06:31