fericirea nu este nici cu el nici fara...

De la: Barbie30, la data 2010-08-01 13:02:06Nu inteleg de ce ti-au trebuit 2 ani si jumatate ca sa-i dai papucii? Nu inteleg cum poate o femeie sa accepte in numele iubirii sa fie carpa de sters pe jos

De la: anastasia_m, la data 2010-08-01 13:10:23

De la: Barbie30, la data 2010-08-01 13:02:06Nu inteleg de ce ti-au trebuit 2 ani si jumatate ca sa-i dai papucii? Nu inteleg cum poate o femeie sa accepte in numele iubirii sa fie carpa de sters pe jos

Barbie mai bine mai tarziu decat niciodata !!!!

De la: Barbie30, la data 2010-08-01 13:14:12

De la: anastasia_m, la data 2010-08-01 13:10:23

De la: Barbie30, la data 2010-08-01 13:02:06Nu inteleg de ce ti-au trebuit 2 ani si jumatate ca sa-i dai papucii? Nu inteleg cum poate o femeie sa accepte in numele iubirii sa fie carpa de sters pe jos

Barbie mai bine mai tarziu decat niciodata !!!!

Corect! E mai usor sa spui "pentru ca-l iubesc" decat sa recunosti ca nu ai incredere in tine,ca depinzi financiar de el,ca tie frica si de umbra ta si nu te incumeti sa o iei de la capat etc.

De la: Barbie30, la data 2010-08-01 13:02:06Nu inteleg de ce ti-au trebuit 2 ani si jumatate ca sa-i dai papucii? Nu inteleg cum poate o femeie sa accepte in numele iubirii sa fie carpa de sters pe jos

De la: anutzzaa, la data 2010-08-01 15:42:39

De la: Barbie30, la data 2010-08-01 13:14:12

De la: anastasia_m, la data 2010-08-01 13:10:23

De la: Barbie30, la data 2010-08-01 13:02:06Nu inteleg de ce ti-au trebuit 2 ani si jumatate ca sa-i dai papucii? Nu inteleg cum poate o femeie sa accepte in numele iubirii sa fie carpa de sters pe jos

Barbie mai bine mai tarziu decat niciodata !!!!

Corect! E mai usor sa spui "pentru ca-l iubesc" decat sa recunosti ca nu ai incredere in tine,ca depinzi financiar de el,ca tie frica si de umbra ta si nu te incumeti sa o iei de la capat etc.

Ea nu cred ca depindea financiar de el, lucra in strainatate, daca locuia aici si statea la mana lui mai ziceam... Cred ca din obosnuinta, si nu cred ca acel calvar a inceput odata cu inceputul relatiei, tind sa cred ca tipul s-a "schimbat" cand s-au cunoscut ei mai bine, poate dupa vreun an. Multe fete/femei trec prin astfel de experiente, chiar si barbati, cand iubita devine isterica/obsedata. Astfel de experiente ne face sa ne gandim ca atunci cand vom dori sa ne casatorim cu cineva, sa locuim macar un an-doi cu acea persoana sa o cunoastem mai bine, apoi casatoria.

De la: kudi_kami, la data 2010-08-01 22:34:16draga mea...nu toti cei 2 ani jumate au fost asa.am mentionat ca am avut si momente foarte fericite...ma simteam speciala,iubita.avand in vedere ca in cei 2 ani jumate am stat acasa(prin vacante) cam 10 luni acumulate....oare crezi ca am indurat prea mult?eu sunt de parere ca am incercat sa fac sa fie bine,sa nu am ce sa regret mai tarziu....si asta pentru ca l-am iubit.nu stiu daca tu ai iubit vreodata....dar am o intrebare pentru tine...la prima gafa a iubitului tau i-ai dat papucii?mai ales daca vedeai ca are nevoie de ajutor si tu il iubesti,deci ii vrei binele...esti foarte drastica pe acest forum si nu inteleg de ce.majoritatea cauta un sfat,nu cauta pe cineva care sa taie si sa spanzure.nu am vrut deloc sa te jignesc,te rog sa nu mi-o iei in nume de rau....dar poate sti si tu in adancul sufletului tau cate greseli ai facut...era bine ca nimeni sa nu te fi iertat pt ele?o seara placuta

De la: kudi_kami, la data 2010-08-01 12:57:20buna...am hotarat sa va spun si povestea mea.nu vi-o spun pe scurt asa ca mai aveti timp sa va razganditi inainte sa cititi.sunt atatea de spus incat nu stiu cum sa ma exprim mai bine ca sa intelegeti.am fost impreuna cu un baiat timp de 2 ani si jumatate.in acest timp am trait momente cu adevarat frumoase,care ma faceau sa ma simt cea mai deosebita si iubita femeie de pe pamant,dar aceste momente au fost umbrite de multe ori de momentele in care el imi reprosa ca il insel,ca altii sunt mai importanti,ca nu vreau sa vin acasa definitiv(sunt in strainatate),momente in care ma jignea si ma simteam cea mai calcata in picioare femeie din lume.nu inteleg cum un barbat poate trece cu atata usurinta de la alinturi la jigniri.reprosurile au ajuns injurii,istericale...devenea un monstru in acele clipe(nu ma lovea,dar arunca si izbea prin casa cu ce putea).de inselat nu l-am inselat,sora lui a muncit mult timp cu mine,am locuit in aceeasi casa si i-a confirmat ca nu il insel si ca nici macar la cafea sau suc nu ies.in tara veneam foarte des(invocam tot felul de scuze sefilor mei) doar pentru a fi bine intre noi.a devenit foarte gelos pe familia mea,ca eu pun pret mai mult pe ei decat pe el.de multe ori evitam sa vorbesc cu ai mei in prezenta lui,de multe ori chiar le-am ascuns faptul ca sunt in tara,doar pentru a fi totul bine.mentionez ca este foarte rasfatat fiind un baiat de bani gata...adica si-a permis multe stiind ca taticul il va scoate cu basma curata.nu avea respect fata de familia lui si am incercat de multe ori sa-i explic ca nu e bine.a avut si o perioada de dependenta cu drogurile 'legale',am suferit mult din cauza asta,dar am avut taria sa-i fiu alaturi si sa-l scot din acel anturaj oribil.a inceput sa munceasca cot la cot cu tatal lui.eram mandra ca am reusit atat de multe,dar ma durea inca faptul ca era extrem de gelos si posesiv.ma vroia doar pentru el si asta mi-o demonstra cu urlete,injurii fata de mine si familia mea.am renuntat la totii prietenii pentru a nu mai exista discutii,dar nu vroiam sa renunt la a-mi face un viitor al meu,adica la plecatul afara.nu eram convinsa ca voi fi fericita alaturi de el,atata timp cat nici el nu-mi demonstra asta.i-am explicat cum sta treaba si tot nu s-a schimbat.l-am prins si inselandu-ma,am trecut cu greu si peste asta.ultima saptamana alaturi de el a fost o adevarata dezamagire pentru mine.injurii mari,urlete,am gasit un msg in tel lui catre alta tipa,m-a facut de ras la o nunta spunand ca nu sunt femeie,ca eu il impig in bratele alteia,ca sunt o proasta o tampita si ca altele mor de dragul lui,ca eu habar nu am sa-l apreciez.nu-mi venea sa cred ce spune:eu ii gateam,eu ii spalam,eu eram acolo cand era o problema,eu il tineam noaptea in brate....si el imi spune asta???dupa cate am suportat de pe vremea cand se droga???de ce?am luat decizia sa ne despartim...de atunci plange,ma implora...sufera...il aud,dar eu ma comport rece...asta simt sa fac ca sa ma apar.dupa ce ii inchid tel plang si eu...pt ca ma doare...dar cred ca am luat decizia corecta.am si eu dreptul la fercire...ciudat ca fericirea nu e nici alaturi de el si nici fara.acum va las si pe voi sa comentati,multumesc.

De la: kudi_kami, la data 2010-08-01 12:57:20buna...am hotarat sa va spun si povestea mea.nu vi-o spun pe scurt asa ca mai aveti timp sa va razganditi inainte sa cititi.sunt atatea de spus incat nu stiu cum sa ma exprim mai bine ca sa intelegeti.am fost impreuna cu un baiat timp de 2 ani si jumatate.in acest timp am trait momente cu adevarat frumoase,care ma faceau sa ma simt cea mai deosebita si iubita femeie de pe pamant,dar aceste momente au fost umbrite de multe ori de momentele in care el imi reprosa ca il insel,ca altii sunt mai importanti,ca nu vreau sa vin acasa definitiv(sunt in strainatate),momente in care ma jignea si ma simteam cea mai calcata in picioare femeie din lume.nu inteleg cum un barbat poate trece cu atata usurinta de la alinturi la jigniri.reprosurile au ajuns injurii,istericale...devenea un monstru in acele clipe(nu ma lovea,dar arunca si izbea prin casa cu ce putea).de inselat nu l-am inselat,sora lui a muncit mult timp cu mine,am locuit in aceeasi casa si i-a confirmat ca nu il insel si ca nici macar la cafea sau suc nu ies.in tara veneam foarte des(invocam tot felul de scuze sefilor mei) doar pentru a fi bine intre noi.a devenit foarte gelos pe familia mea,ca eu pun pret mai mult pe ei decat pe el.de multe ori evitam sa vorbesc cu ai mei in prezenta lui,de multe ori chiar le-am ascuns faptul ca sunt in tara,doar pentru a fi totul bine.mentionez ca este foarte rasfatat fiind un baiat de bani gata...adica si-a permis multe stiind ca taticul il va scoate cu basma curata.nu avea respect fata de familia lui si am incercat de multe ori sa-i explic ca nu e bine.a avut si o perioada de dependenta cu drogurile 'legale',am suferit mult din cauza asta,dar am avut taria sa-i fiu alaturi si sa-l scot din acel anturaj oribil.a inceput sa munceasca cot la cot cu tatal lui.eram mandra ca am reusit atat de multe,dar ma durea inca faptul ca era extrem de gelos si posesiv.ma vroia doar pentru el si asta mi-o demonstra cu urlete,injurii fata de mine si familia mea.am renuntat la totii prietenii pentru a nu mai exista discutii,dar nu vroiam sa renunt la a-mi face un viitor al meu,adica la plecatul afara.nu eram convinsa ca voi fi fericita alaturi de el,atata timp cat nici el nu-mi demonstra asta.i-am explicat cum sta treaba si tot nu s-a schimbat.l-am prins si inselandu-ma,am trecut cu greu si peste asta.ultima saptamana alaturi de el a fost o adevarata dezamagire pentru mine.injurii mari,urlete,am gasit un msg in tel lui catre alta tipa,m-a facut de ras la o nunta spunand ca nu sunt femeie,ca eu il impig in bratele alteia,ca sunt o proasta o tampita si ca altele mor de dragul lui,ca eu habar nu am sa-l apreciez.nu-mi venea sa cred ce spune:eu ii gateam,eu ii spalam,eu eram acolo cand era o problema,eu il tineam noaptea in brate....si el imi spune asta???dupa cate am suportat de pe vremea cand se droga???de ce?am luat decizia sa ne despartim...de atunci plange,ma implora...sufera...il aud,dar eu ma comport rece...asta simt sa fac ca sa ma apar.dupa ce ii inchid tel plang si eu...pt ca ma doare...dar cred ca am luat decizia corecta.am si eu dreptul la fercire...ciudat ca fericirea nu e nici alaturi de el si nici fara.acum va las si pe voi sa comentati,multumesc.

De la: marco918, la data 2010-08-19 18:59:26

De la: kudi_kami, la data 2010-08-01 12:57:20buna...am hotarat sa va spun si povestea mea.nu vi-o spun pe scurt asa ca mai aveti timp sa va razganditi inainte sa cititi.sunt atatea de spus incat nu stiu cum sa ma exprim mai bine ca sa intelegeti.am fost impreuna cu un baiat timp de 2 ani si jumatate.in acest timp am trait momente cu adevarat frumoase,care ma faceau sa ma simt cea mai deosebita si iubita femeie de pe pamant,dar aceste momente au fost umbrite de multe ori de momentele in care el imi reprosa ca il insel,ca altii sunt mai importanti,ca nu vreau sa vin acasa definitiv(sunt in strainatate),momente in care ma jignea si ma simteam cea mai calcata in picioare femeie din lume.nu inteleg cum un barbat poate trece cu atata usurinta de la alinturi la jigniri.reprosurile au ajuns injurii,istericale...devenea un monstru in acele clipe(nu ma lovea,dar arunca si izbea prin casa cu ce putea).de inselat nu l-am inselat,sora lui a muncit mult timp cu mine,am locuit in aceeasi casa si i-a confirmat ca nu il insel si ca nici macar la cafea sau suc nu ies.in tara veneam foarte des(invocam tot felul de scuze sefilor mei) doar pentru a fi bine intre noi.a devenit foarte gelos pe familia mea,ca eu pun pret mai mult pe ei decat pe el.de multe ori evitam sa vorbesc cu ai mei in prezenta lui,de multe ori chiar le-am ascuns faptul ca sunt in tara,doar pentru a fi totul bine.mentionez ca este foarte rasfatat fiind un baiat de bani gata...adica si-a permis multe stiind ca taticul il va scoate cu basma curata.nu avea respect fata de familia lui si am incercat de multe ori sa-i explic ca nu e bine.a avut si o perioada de dependenta cu drogurile 'legale',am suferit mult din cauza asta,dar am avut taria sa-i fiu alaturi si sa-l scot din acel anturaj oribil.a inceput sa munceasca cot la cot cu tatal lui.eram mandra ca am reusit atat de multe,dar ma durea inca faptul ca era extrem de gelos si posesiv.ma vroia doar pentru el si asta mi-o demonstra cu urlete,injurii fata de mine si familia mea.am renuntat la totii prietenii pentru a nu mai exista discutii,dar nu vroiam sa renunt la a-mi face un viitor al meu,adica la plecatul afara.nu eram convinsa ca voi fi fericita alaturi de el,atata timp cat nici el nu-mi demonstra asta.i-am explicat cum sta treaba si tot nu s-a schimbat.l-am prins si inselandu-ma,am trecut cu greu si peste asta.ultima saptamana alaturi de el a fost o adevarata dezamagire pentru mine.injurii mari,urlete,am gasit un msg in tel lui catre alta tipa,m-a facut de ras la o nunta spunand ca nu sunt femeie,ca eu il impig in bratele alteia,ca sunt o proasta o tampita si ca altele mor de dragul lui,ca eu habar nu am sa-l apreciez.nu-mi venea sa cred ce spune:eu ii gateam,eu ii spalam,eu eram acolo cand era o problema,eu il tineam noaptea in brate....si el imi spune asta???dupa cate am suportat de pe vremea cand se droga???de ce?am luat decizia sa ne despartim...de atunci plange,ma implora...sufera...il aud,dar eu ma comport rece...asta simt sa fac ca sa ma apar.dupa ce ii inchid tel plang si eu...pt ca ma doare...dar cred ca am luat decizia corecta.am si eu dreptul la fercire...ciudat ca fericirea nu e nici alaturi de el si nici fara.acum va las si pe voi sa comentati,multumesc.

... taranii nu trebuie iertati deloc ... cind incep sa devina gelosi si agresivi datorita impotentei lor atunci ... la revedere ... pacat ca te-ai incurcat cu el 2 ani si jumatate ... sincer nu inteleg de ce va bagati in astfel de ''combinatii'' din care numai pierdeti ... timp, sentimente, efort, bani ...

De la: mandria_tzarii, la data 2010-08-20 07:26:25da,m-a impresionat povestea ta fiindca si a mea e asemanatoare.eu in strainatate,el in tara,eu divortata cu un baiat,el casatorit si cu o fetita nascuta in aceeasi zi cu fii-miu.am plecat din tara sa-l uit...dupa 2 ani in care am fost impreuna aproape in fiecare zi(nu noapte).nu m-a lasat.a continuat sa ma viziteze cu cadouri,plansete,lacrimi,iubiri marete si mii de promisiuni.ce sa zic?!..impresionant dar pana la un punct cand au inceput geloziile,injuriile apoi lipsa lui de peste tot (nu raspundea la telefon,ma stergea si adauga in messenger...etc) apoi ca prin minune revenea ca si cum nu s-a intamplat nimic cu un mesaj gen,,ce face iubita mea frumoasa?ma mai iubesti iuby?stii...numar zilele cand o sa ne vedem...mi-e foarte dor de tine si te pretuiesc mult.nu pot trai fara tine...asta-mi mananca zilele,am sa ma omor intr-o zi,,...etc,toate mesajele sunt cam asa.Daca aveam o problema de rezolvat el se oferea (desi am 5 frati disponibili) si chiar le rezolva cu brio.crease o oarecare dependenta de ajutorul lui nemarginit si bine facut..il iubeam inca fiindca nu ma lasa sa-l uit.cand eram impreuna timpul trecea f repede,ne potriveam in orice.ne-am plimbat prin toata Europa,am dormit impreuna multe nopti cand,,fugea,,de acasa.Niciodata nu am inteles ce fel de femeie ii purta numele...cum accepta ea toate astea,ce caracter are.Despre ea stiam doar lucruri urate desi o vazusem,era o femeie frumoasa ,ingrijita si isi vedea de treburile ei.in timp am inceput sa-i vad defectele acelui barbat...si am realizat cat de mult il iubeste ea.din respect pt casnicia lor am hotarat sa plec,sa-l uit.acum suntem in stadiul cand el imi jura ca va divorta si ca pe 24 sept.au prima infatisare.m-am uitat pe site-ul judecatoresc,nu exista niciun dosar cu numele lui si l-am intrebat din nou.in continuare jura ca a depus dosarul si ca vom fi impreuna.e trist...ma doare...chiar mi se rupe carnea pe mine de durere.de ce minte?ce doreste?de ce imi tulbura copilul?...de ce se joaca?!
,,uoff,,o gramada de intrebari si un singur raspuns,il stiu...dar de multe ori inima face ce-i tuna ei.
Intr-una din zile ma intrebam,oare sunt vulnerabila?frustrata?complexata?...eu cred ca doar vulnerabila.Si asta pt ca sunt femeie mai am si un copil de crescut.nu pot lua hotarari numai pt mine,tin cont si de cel mic.Sunt o femeie frumoasa cu un corp de invidiat,am fost fotomodel in tinerete,stiu sa ma ingrijesc,stiu sa fac un barbat fericit.pe orice barbat,numai ca eu il voiam doar pe el.Sunt foarte trista ca...s-a rupt si orice forma de a lipi gasim,nu mai seamana.Asta e povestea mea,cam ravasit scrisa dar asta simt acum.O zi minunata!