Setari Cookie-uri

ce carte sa-i daruiesc celui iubit?

De la: Mr_M, la data 2010-10-03 23:43:00
De la: AdrianaR, la data 2010-10-03 23:40:59
De la: Mr_M, la data 2010-10-03 23:38:54hei care ma ajuta si pe mine cu un raspuns am deschis un topic nou si as avea nevoie de parerile indrumarea vostra daca ar vrea careva sa ma ajute topicul se numeste chimia intre parteneri...... HELP pls


ai ceva muschi


Sunt sportiv......


pffffff....mai bine nu`mi ziceai...
AdrianaR
Postat pe 3 Octombrie 2010 23:44
De la: AdrianaR, la data 2010-10-03 23:40:59
De la: Mr_M, la data 2010-10-03 23:38:54hei care ma ajuta si pe mine cu un raspuns am deschis un topic nou si as avea nevoie de parerile indrumarea vostra daca ar vrea careva sa ma ajute topicul se numeste chimia intre parteneri...... HELP pls


ai ceva muschi




asta era important ca are muschi vezi dc ai muschi la ce iti mai trebuie chimie
Ameelya
Postat pe 3 Octombrie 2010 23:45
De la: Ameelya, la data 2010-10-03 23:40:32 barbieeee CHIMIE....s au dus dracu astrele...

daca le schimbam asa brusc o sa avem curand ochii in divort si o sa facem si carcel la creier
Barbie30
Postat pe 3 Octombrie 2010 23:46
De la: andrelicious, la data 2010-10-03 22:12:29Buna, am un prieten de 10 luni, si am planificat deja cam ce vreau sa ii daruiesc de craciun, valentines, ziua lui, prima noastra aniversare, pentru ca e mai dificil, parerea mea, sa ii daruiesti ceva unui barbat decat unei femei.Sunt hotarata ca sa ii daruiesc si o carte frumoasa,insa nu stiu exact ce carte. El, spre deosebire de mine, nu a mai citit nimic de aproape un an , deci nu e foarte pasionat, de aceea vreau sa evit cartile voluminoase, de asemenea e genul romantic, si ar fi de preferat sa fie o poveste nu prea siropoasa de iubire. Ma intereseaza ceva romantic si comic in acelasi timp, eventual cu o coperta draguta. Sau macar o carte scrisa si tiparita special pt a fi daruita, ma refer la cartile acelea mari cu pagini lucioase, poze, si texte inteligente si amuzante.Va rog daca aveti , un sfat
Vaaaaaaaaaaaai ce idee!Nu te-ai gandit ca e posibil sa-ti expire cartea pana la Craciun?
Valy90
Postat pe 4 Octombrie 2010 00:19
De la: andrelicious, la data 2010-10-03 22:12:29Buna, am un prieten de 10 luni, si am planificat deja cam ce vreau sa ii daruiesc de craciun, valentines, ziua lui, prima noastra aniversare, pentru ca e mai dificil, parerea mea, sa ii daruiesti ceva unui barbat decat unei femei.Sunt hotarata ca sa ii daruiesc si o carte frumoasa,insa nu stiu exact ce carte. El, spre deosebire de mine, nu a mai citit nimic de aproape un an , deci nu e foarte pasionat, de aceea vreau sa evit cartile voluminoase, de asemenea e genul romantic, si ar fi de preferat sa fie o poveste nu prea siropoasa de iubire. Ma intereseaza ceva romantic si comic in acelasi timp, eventual cu o coperta draguta. Sau macar o carte scrisa si tiparita special pt a fi daruita, ma refer la cartile acelea mari cu pagini lucioase, poze, si texte inteligente si amuzante.Va rog daca aveti , un sfat [/quo
Valy90
Postat pe 4 Octombrie 2010 00:21
haha:)) deci multumesc pt sugestie ameelya. Cat despre planuri tin sa zic ca imi place p[ur si simplu sa fac cadouri, mai ales lui, ne facem cadouri destul de des, si detest momentele in care sunt invitata la o zi de nastere cu 2 zile inainte si nu apuc sa caut si sa cumpar un cadou potrivit. Nu mi-am facut planuri dar cam am o idee ce mi-ar placea sa-i cumpar. Carte vreau sa-i daruiesc pt ca vreau sa-l fac sa revina la acest obicei, de a citi:)) si mai cred ca nu oricine mai daruieste carti in ziua de azi, e ceva mai special;))
andrelicious
Postat pe 4 Octombrie 2010 21:04
De la: andrelicious, la data 2010-10-03 22:12:29Buna, am un prieten de 10 luni, si am planificat deja cam ce vreau sa ii daruiesc de craciun, valentines, ziua lui, prima noastra aniversare, pentru ca e mai dificil, parerea mea, sa ii daruiesti ceva unui barbat decat unei femei.Sunt hotarata ca sa ii daruiesc si o carte frumoasa,insa nu stiu exact ce carte. El, spre deosebire de mine, nu a mai citit nimic de aproape un an , deci nu e foarte pasionat, de aceea vreau sa evit cartile voluminoase, de asemenea e genul romantic, si ar fi de preferat sa fie o poveste nu prea siropoasa de iubire. Ma intereseaza ceva romantic si comic in acelasi timp, eventual cu o coperta draguta. Sau macar o carte scrisa si tiparita special pt a fi daruita, ma refer la cartile acelea mari cu pagini lucioase, poze, si texte inteligente si amuzante.Va rog daca aveti , un sfat


o carte de colorat cu "Povestea porcului"
mitura
Postat pe 4 Octombrie 2010 21:08
am mai citit ce ati scris si trecand peste cum a evoluat discutia n-am de gand sa-i dau doar o carte de craciun, spuneam introductiv ca mi-am facut deja o idee despre ce sa-i cumpar. Cartea e pt peste 2 saptamani cand vine inapoi in oras:P De craciun o sa ma mai gandesc. Daca ne despartim asta este, dar daca ma gandesc de pe acum ca ne despartim atunci probabil chiar asa o sa fie:))) ganditi pozitiv!
andrelicious
Postat pe 4 Octombrie 2010 21:10
De la: mitura, la data 2010-10-04 21:08:27
De la: andrelicious, la data 2010-10-03 22:12:29Buna, am un prieten de 10 luni, si am planificat deja cam ce vreau sa ii daruiesc de craciun, valentines, ziua lui, prima noastra aniversare, pentru ca e mai dificil, parerea mea, sa ii daruiesti ceva unui barbat decat unei femei.Sunt hotarata ca sa ii daruiesc si o carte frumoasa,insa nu stiu exact ce carte. El, spre deosebire de mine, nu a mai citit nimic de aproape un an , deci nu e foarte pasionat, de aceea vreau sa evit cartile voluminoase, de asemenea e genul romantic, si ar fi de preferat sa fie o poveste nu prea siropoasa de iubire. Ma intereseaza ceva romantic si comic in acelasi timp, eventual cu o coperta draguta. Sau macar o carte scrisa si tiparita special pt a fi daruita, ma refer la cartile acelea mari cu pagini lucioase, poze, si texte inteligente si amuzante.Va rog daca aveti , un sfat


o carte de colorat cu "Povestea porcului"


Mitule..... am uitat povestea ...e despre iubire?
anastasia_m
Postat pe 4 Octombrie 2010 21:10
:))) in general s-ar potrivi pt barbati. Dar la el chiar nu e cazul:))))=))
andrelicious
Postat pe 4 Octombrie 2010 21:18
De la: anastasia_m, la data 2010-10-04 21:10:07
De la: mitura, la data 2010-10-04 21:08:27
De la: andrelicious, la data 2010-10-03 22:12:29Buna, am un prieten de 10 luni, si am planificat deja cam ce vreau sa ii daruiesc de craciun, valentines, ziua lui, prima noastra aniversare, pentru ca e mai dificil, parerea mea, sa ii daruiesti ceva unui barbat decat unei femei.Sunt hotarata ca sa ii daruiesc si o carte frumoasa,insa nu stiu exact ce carte. El, spre deosebire de mine, nu a mai citit nimic de aproape un an , deci nu e foarte pasionat, de aceea vreau sa evit cartile voluminoase, de asemenea e genul romantic, si ar fi de preferat sa fie o poveste nu prea siropoasa de iubire. Ma intereseaza ceva romantic si comic in acelasi timp, eventual cu o coperta draguta. Sau macar o carte scrisa si tiparita special pt a fi daruita, ma refer la cartile acelea mari cu pagini lucioase, poze, si texte inteligente si amuzante.Va rog daca aveti , un sfat


o carte de colorat cu "Povestea porcului"


Mitule..... am uitat povestea ...e despre iubire?


Nasti,draga,


Povestea Porcului


Cica era odata o baba si un mosneag: mosneagul de-o suta de ani, si baba de nouazeci; si amundoi batrinii acestia erau albi ca iarna si posomoriti ca vremea cea rea din pricina ca nu aveau copii.
Si, Doamne! tare mai erau doriti sa aiba macar unul, caci, cit era ziulica si noaptea de mare, sedeau singurei ca cucul si le tiuia urechile, de urit ce le era.
Si apoi, pe linga toate aceste, nici vreo scofala mare nu era de dinsii: un bordeiu ca vai de el, niste toale rupte, asternute, pe laiti, si atita era tot.
Ba, de la o vreme incoace, uritul ii minca si mai tare, caci tipenie de om nu li deschidea usa; parca erau bolnavi de ciuma, sarmanii! In una din zile, baba ofta din greu si zise mosneagului: - Doamne, mosnege, Doamne! De cind sintem noi, inca nu ne-a zis nime tata si mama! Oare nu-i pacat de Dumnezeu ca mai traim noi pe lumea asta ? Caci la casa fara de copii nu cred ca mai este vrun Doamne-ajuta! - Apoi, da, mai baba, ce putem noi face inaintea lui Dumnezeu ? - Asa este, mosnege, vad bine; dar, pana la una, la alta, stii ce-am gindit eu asta-noapte ? - Stiu, mai baba, daca mi-i spune.
- Ia mine dimineata, cum s-a amiji de ziua, sa te scoli si sa apuci incotro-i vede cu ochii; si ce ti-a iesi inainte intai si-ntai, dar a fi om, da’ serpe, da’, in sfirsit, orice alta jivina a fi, pune-o in traista si o ada acasa; vom creste-o si noi cum vom pute, si acela sa fie copilul nostru.
Mosneagul, satul si el de-atita singuratate si dorit sa aiba copii, se scoala a doua zi des-dimineata, isi ie transta in bat si face cum i-a zis baba… Porneste el si se duce tot inainte pe niste ponoare, pana ce da peste un bulhac.
Si numai iaca ca vede in bulhac o scroafa cu doisprezece purcei, care sedeau tologiti in glod si se paleau la soare.
Scroafa, cum vede pe mosneag ca vine asupra ei, indata incepe a grohai, o rupe la fuga, si purceii dupa dinsa.
Numai unul, care era mai ogirjit, mai rapanos si mai rapciugos, neputind iesi din glod, ramase pe loc.
Mosneagul degraba il prinde, il baga in traista, asa plin de glod si de alte podoabe cum era, si porneste cu dinsul spre casa.
- Slava tie, Doamne! zise mosneagul, ca pot sa duc si babei mele o mingiiere! Mai stiu eu ? Poate ori Dumnezeu, ori dracul i-a dat in gind ieri noapte de una ca asta.
Si cum ajunge-acasa, zice: - Iaca, mai, babusca, ce odor ti-am adus eu! Numai sa-ti traiasca! Un baiet ochios, sprincenat si frumusel de nu se mai poate.
Iti samana tie, rupta bucatica!… Acum pune de lautoare si grijeste-l cum stii tu ca se grijesc baietii; ca, dupa cum vezi, ii cam colbait, mititelul! - Mosnege, mosnege! zise baba, nu ride, ca si acesta-i faptura lui Dumnezeu, ca si noi… Ba poate… si mai nevinovat, sarmanul! Apoi, sprintena ca o copila, face degraba lesie, pregateste de scaldatoare si, fiindca stia bine treaba mositului, la purcelul, il scalda, il trage frumusel cu untura din opait pe la toate incheieturile, il stringe de nas si-l sumuta, ca sa nu se dioache odorul.
Apoi il peaptana si-l grijeste asa de bine, ca peste citeva zile il scoate din boala; si cu tarite, cu cojite, purcelul incepe a se infiripa si a creste vazind cu ochii, de-ti era mai mare dragul sa te uiti la el.
Iara baba nu stia ce sa mai faca de bucurie ca are un baiet asa de chipes, de hazliu, de gras si invalit ca un pepene.
Sa-i fi zis toata lumea ca-i urit si obraznic, ea tinea una si buna, ca baiet ca baietul ei, nu mai este altul! Numai de-un lucru era baba cu inima jignita: ca nu putea sa le zica tata si mama.
Intr-una din zile, mosneagul voieste a merge la tirg sa mai cumpere cite ceva.
- Mosnege, zise baba, nu uita sa aduci si niste roscove pentru ist baiet, ca tare-a fi dorit, mititelul! - Bine, mai baba.
Dar in gindul sau: "Da’ minca-l-ar brinca sa-l manince, surla, ca mult ma mai inadusi cu dinsul.
De-am ave pine si sare pentru noi, da’ nu sa-l mai indop si pe dinsul cu bunatati… Cind m-as potrivi eu babei la toate cele, apoi as lua cimpii!" In sfirsit, mosneagul se duce la tirg, tirguieste el ce are de tirguit, si, cind vine acasa, baba il intreaba, ca totdeauna: - Ei, mosnege, ce mai stii de pe la tirg ? - Ce sa stiu, mai baba ? Ia, nu prea bune vesti: imparatul vrea sa-si marite fata.
- Si asta-i veste rea, mosnege ? - D-apoi ingaduieste putin, mai baba, ca nu-i numa atita ca, de ce-am auzit eu, mi s-a suit parul in virful capului.
Si cind ti-oiu spune pana la sfirsit, cred ca ti s-a incrincena si tie carnea pe tine.
- Da’ de ce, mosnege ? Vai de mine! - D-apoi, iaca de ce, mai baba, asculta: Imparatul a dat de stire, prin crainicii sai, in toata lumea ca oricine s-a afla sa-i faca, de la casa aceluia si pana la curtile imparatesti, un pod de aur pardosit cu petre scumpe si fel de fel de copaci, pe de-o parte si pe de alta, si in copaci sa cinte tot felul de paseri, care nu semai afla pe lumea asta, aceluia ii da fata; ba cica-i mai da si jumatate din imparatia lui.
Iara cine s-a bizui sa vie ca s-o ceara de nevasta si n-a izbuti sa faca podul, asa cum ti-am spus, aceluia pe loc ii taie capul.
Si cica pana acum o multime de feciori de crai si de imparati, cine mai stie de pe unde, au venit, si nici unul din ei n-a facut vreo isprava; si imparatul, dupa cum s-a hotarit, pe toti i-a taiat, fara crutare, de li plinge lumea de mila.
Apoi, mai baba, ce zici ? bune vesti sunt aceste ? Ba si imparatul cica s-a bolnavit de suparare! - Of! mosnege, of! boala imparatilor e ca sanatatea noastra! Numai despre fetii de imparat, ce mi-ai spus, mi se rupe inima din mine, ca mare jale si alean or fi mai ducind mamele lor pentru dinsii! Mai bine ca al nostru nu poate vorbi si nu-l duce capul, ca pe altii… la atitea iznoave.
- Bune-s si acestea, mai baba; da’ buna ar fi si aceea cind ar ave cineva un fecior care sa faca podul si sa ieie pe fata imparatului, ca stiu c-ar incaleca pe nevoie si, Doamne! mare slava ar mai dobindi in lume! Cind vorbeau batrinii, purcelul sedea in culcus, intr-un cotlon sub vatra, cu ritul in sus, si uitindu-se tinta in ochii lor, asculta ce spun ei si numai pufnea din cind in cind.
Si cum se sfatuiau batrinii, ei inde ei, despre aceastea, numai iaca se aude sub vatra: "Tata si mama! eu il fac.
" Baba atunci a ametit de bucurie, mosneagul insa, gindind ca-i Uciga-l crucea, s-a spariet si, uimit, se uita prin bordeiu in toate partile, sa vada de unde a iesit acel glas; dar, nevazind pe nime, si-a mai venit in sine.
Insa godacul iar a strigat: - Tata, nu te infricosa, ca eu sunt! Ci trezeste pe mama si du-te la imparatul de-i spune ca eu ii fac podul.
Mosneagul atunci zice ingaimat: - D-apoi ai sa-l poti face, dragul tatei ? - Despre asta n-aibi grija, tata, ca esti cu mine.
Numai du-te si vesteste imparatul ce-am spus eu! Baba, atunci, venindu-si in sine, saruta baietul si-i zise: - Dragul mamei, drag! Nu-ti pune viata in primejdie, si pe noi sa ne lasi, tocmai acum, straini, cu inima arsa si fara nici un sprijin! - Nu te ingriji, mamuca, de feliu; ca traind si nemurind ai sa vezi cine sunt eu.
Atunci mosneagul, nemaiavind ce zice, isi peaptana barba frumos, ie toiagul batrinetelor in mina, apoi iese din casa si porneste spre imparatie, si cum ajunge in tirg, se duce cu peptul deschis drept la palatul imparatului.
Un strajer, cum vede pe mosneag ca sta pe-acolo, il intreaba: - Da' ce vrei, mosule ? - Ia, am treaba cu imparatul; feciorul meu se prinde ca i-a face podul.
Strajerul, stiind porunca, nu mai lungeste vorba, ci ie mosneagul si-l duce inaintea imparatului.
Imparatul, vazind pe mosneag, il intreaba: - Ce voiesti de la mine, mosule ? - Sa traiti multi ani cu bine, luminate si preaputernice imparate! Fecioru-meu, auzind ca aveti fata de maritat, m-a trimis, din partea lui, ca sa aduc la cunostinta mariei-voastre ca el, cica, poate sa va faca podul.
- Daca poate sa-l faca, faca-l, mosnege; si atunci fata si jumatate din imparatia mea ale lui sa fie.
Iara de nu, atunci… poate-i fi auzit ce-au patit altii, mai de vita decit dinsul ! ? Daca te prinzi asa, apoi mergi de-ti ada feciorul incoace.
Iara de nu, cauta-ti de drum si nu umbla cu gargaunii in cap.
Mosneagul, auzind aceste chiar din gura imparatului, se pleaca pana la pamint; apoi iese si porneste spre casa, ca sa-si aduca feciorul.
Si, cum ajunge acasa, spune fecioru-sau ce a zis imparatul.
Purcelul atunci, plin de bucurie, incepe a zburda prin bordeiu, da un ropot pe sub laiti, mai rastoarna citeva oale cu ritul si zice: - Haidem, tatuca, sa ma vada imparatul! Baba, atunci, incepe a boci si a zice: - Sa vede ca eu nu mai am parte in lumea asta de nimica! Pana acum m-am chinuit de l-am crescut si l-am scos din toata nevoia, si acum… parca vad c-am sa raman fara de dinsul! Si, tot bocind ea, o apuca lesin de suparare.
Iar mosneagul, de cuvint; pune cusma pe cap, o indeasa pe urechi, isi ie toiagul in mina, iese din casa si zice: - Hai cu tata, baiete, s-aducem nora mine-ta.
Purcelul, atunci, de bucurie, mai da un ropot pe sub laiti, apoi se ie dupa mosneag si, cit cole, mergea in urma lui, grohaind si musluind pe jos, cum e treaba porcului.
Abie ajung ei la portile palatului imparatesc, si strajerii, cum il vad, incep a se uita unul la altul si a bufni de ris.
- Da' ce-i acesta, mosule ? zise unul din ei.
- D-apoi acesta mi-e feciorul, care se prinde c-a face podul imparatului.
- Doamne, mosule, Doamne! multa minte iti mai trebuie! zise un strajer batrin; se vede ca ti-ai urit zilele! - Apoi da, ce-i scris omului in frunte-i pus, si tot de-o moarte are sa moara cineva.
- D-ta, mosule, cum vedem noi, cauti pricina ziua-miaza-mare, cu luminare, zisera strajerii.
- D-apoi asta nu va priveste de d-voastra; ia, mai bine paziti-va gura si dati de stire imparatului c-am venit noi, raspunse mosneagul.
Strajerii, atunci, se uita lung unul la altul si string si ei din umere, apoi unul din ei vesteste imparatului despre venirea noilor petitori, mosneagul cu purcelul sau! Atunci imparatul ii chema inaintea sa.
Mosneagul, cum intra, se pleaca pana la pamint si sta la usa, smerit.
Iara purcelul calca inainte pe covoare, grohaind, si incepe a muslui prin casa.
Atunci imparatul, vazind asa mare obraznicie, pe de-o parte i-a venit a ride, iara pe de alta se tulbura grozav si zise: - Da' bine, mosule, cind ai venit in cela rind, parca erai in toata mintea; dar acum unde te visezi, de umbli cu porci dupa tine ? Si cine te-a pus la cale sa ma iei tocmai pe mine in bataie de joc ? - Fereasca Dumnezeu! inaltate imparate, sa cuget eu, om batrin, la una ca asta! D-apoi, sa avem iertare luminarea-voastra, ca acesta mi-i flacaul, despre care v-am spus mai daunazi ca m-a tramis la maria-voastra, daca va mai aduceti aminte.
- Si el are sa-mi faca podul ? - D-apoi asa nadajduim in Dumnezeu, ca chiar el, maria-ta! - Hai! ie-ti porcul de-aici si iesi afara! Si daca pana mine dimineata n-a fi podul gata, mosnege, are sa-ti steie capul unde-ti stau talpele.
Intelesu-m-ai ? - Milostiv este Cel-de-sus, maria-voastra! Iara daca s-a intampla, - sa nu banuiti, puternice imparate! - dupa dorinta luminarii-voastre, apoi atunci sa ne trimiteti copila acasa.
Si zicind aceste, se pleaca dupa obiceiu, isi ie purcelul, iese si porneste spre casa, urmat de citiva ostasi, in paza carora l-a dat imparatul pana a doua zi, ca sa vada ce poate fi una ca asta.
Caci multa vorba, mult ris si mare nedumerire se mai facuse la palat si in toate partile despre o astfel de batjocura nemaipomenita.
Si, catra sara, ajungind mosneagul si cu purcelul acasa, pe baba o si apuca un tremur, de spaima, si incepe a se vaicara si a zice: - Vai de mine, mosnege! da' ce foc mi-ai adus la casa ? Mie ostasi imi trebuiesc ? - Inca mai ai gura sa intrebi ?! acestea-s faptele tale; m-am luat dupa capul tau cel sec si m-am dus pe coclauri sa-ti aduc copii de suflet.
Si acum, iaca in ce chichion am intrat! Ca n-am adus eu ostasii, ci ei m-au adus pe mine.
Si capului meu se vede ca pana mine dimineata i-a fost scris sa mai steie unde sta! Purcelul insa umbla musluind prin casa dupa mincare si nici grija n-avea despre incurcala ce facuse.
Mosnegii s-au ciondanit cit s-au mai ciondanit si, cit erau ei de ingrijiti, despre ziua au adormit.
Iara purcelul atunci s-a suit binisor pe laita, a spart o fereastra de bardahan si, suflind o data din nari, s-au facut ca doua suluri de foc, de la bordeiul mosneagului, care acum nu mai era bordeiu, si pana la palatul imparatului.
Si podul, cu toate cel poruncite, era acum gata.
Iara bordeiul mosneagului se prefacuse intr-un palat mult mai stralucitor decit al imparatului! Si, deodata, baba si mosneagul se trezesc imbracati in porfira imparateasca, si toate bunatatile de pe lume erau acum in palaturile lor.
Iara purcelul zburda si se tologea numai pe covoare, in toate partile.
Tot in acea vreme, si la imparatie strasnica zvoana s-a facut, si insusi imparatul cu sfetnicii sai, vazind aceasta mare minune, grozav s-au spariet, si temindu-se imparatul sa nu i se intimple ceva de rau, a facut sfat si a gasit cu cale sa deie fata dupa feciorul mosneagului si de indata a si trimis-o.
Caci si imparatul, cit era de imparat, le daduse acum toate pe una, si nici macar aceea nu era buna: frica! Nunta n-a mai facut, caci cu cine era s-o faca ? Fata imparatului, cum a ajuns la casa mirelui, i-au placut palaturile si socrii.
Iar cind a dat cu ochii de mire, pe loc a incremenit, dar mai pe urma, stringind ea din umere, a zis in inima sa: "Daca asa au vrut cu mine parintii si Dumnezeu, apoi asa sa ramiie".
Si s-a apucat de gospodarie.
Purcelul toata ziua musluia prin casa, dupa obiceiul sau, iar noaptea, la culcare, lepada pelea cea de porc si raminea un fecior de imparat foarte frumos! Si n-a trecut mult, si nevasta lui s-a deprins cu dinsul, de nu-i mai era acum asa de urit ca dintai.
La vro saptamina, doua, tinara imparateasa, cuprinsa de dor, s-a dus sa-si mai vada parintii; iara pe barbat l-a lasat acasa, caci nu-i da mina sa iasa cu dinsul.
Parintii cum au vazut-o, s-au bucurat cu bucurie mare, si, intrebind-o despre gospodarie si barbat, ea a spus tot ce stia.
Atunci imparatul a inceput s-o sfatuiasca, zicind: - Draga tatei! Sa nu cumva sa te impinga pacatul sa-i faci vrun neajuns, ca sa nu patesti cumva vreo nenorocire! Caci, dupa cum vad eu, omul acesta, sau ce-a fi el, are mare putere.
Si trebuie sa fie ceva neinteles de mintea noastra, de vreme ce au facut lucruri peste puterea omeneasca! Dupa aceasta au iesit amundoua imparatesele in gradina ca sa se primble.
Si aici, mama sfatui pe fata cu totul de alt fel: - Draga mamei, ce fel de viata ai sa mai duci tu daca nu poti iesi in lume cu barbatul tau ? Eu te sfatuiesc asa: sa potrivesti totdeauna sa fie foc zdravan in soba si cind a adormi barbatu-tau, sa ieie pelea cea de porc si s-o dai in foc, ca sa arda, si atunci ai sa te mintui de dinsa! - Ca bine zici, mama! iaca, mie nu mi-a venit in cap una ca asta.
Si cum s-a intors imparateasa cea tinara sara acasa, a poruncit sa-i faca un foc bun in soba.
Si, cind dormea barbatu-sau mai bine, ea a luat pelea cea de porc, de unde o punea el, si a dat-o pe foc! Atuncii perii de pe dinsa au inceput a pirii si pielea a sfirii, prefacindu-se in cioric ars si apoi in scrum; si s-a facut in casa o duhoare asa de grozava incit barbatul pe loc s-a trezit inspaimintat, a sarit drept in picioare si s-a uitat cu jale in soba.
Si, cind a vazut aceasta mare nenorocire, a lacrimat, zicind: - Alei! femeie nepriceputa! Ce-ai facut ? De te-a invatat cineva, rau ti-a priit, iara de-ai facut-o din capul tau, rau cap ai avut! Atunci ea deodata s-a vazut incinsa peste mijloc cu un cerc zdravan de fer.
Iara barbatu-sau i-a zis: - Cind voiu pune eu mina mea cea dreapta pe mijlocul tau, atunci sa plesneasca cercul acesta, si numai atunci sa se nasca pruncul din tine, pentru ca ai ascultat de sfaturile altora, de ai nenorocit si cazaturile ieste de batrini, m-ai nenorocit si pe mine si pe tine deodata! Si daca vei avea cindva nevoie de mine, atunci sa stii ca ma cheama Fat-Frumos si sa ma cauti la Manastirea-de-Tamiie.
Cum a sfirsit de zis aceste, deodata s-a stirnit un vint naprasnic, si venind un virtej infricosat, a ridicat pe ginerele imparatului in sus si s-a facut nevazut.
Atunci podul cel minunat indata s-a stricat si s-a mistuit, de nu se stie ce s-a facut.
Iara palatul in care sedeau mosnegii si cu nora, cu toate bogatiile si podoabele din el, s-a schimbat iarasi in saracaciosul bordeiu al mosneagului, de mai nainte.
Atunci batrinii, vazind asta mare nenorocire si pe nora lor in asa hal, au inceput a o mustra, cu lacrimile in ochi, si a-i zice cu asprime sa se duca unde stie, ca ei n-au cu ce s-o tie.
Ea, vazindu-se acum asa de nenorocita si horopsita, ce sa faca si incotro s-apuce ? Sa se duca la parinti ? Se temea de asprimea tata-sau si de sugubata defaimare a oamenilor; sa ramiie pe loc ? Nu avea cele trebuitoare si-i era lehamite de mustrarile socrilor.
In sfirsit, s-a hotarit a se duce in toata lumea, sa-si caute barbatul.
Si hotarindu-se astfel, a zis Doamne-ajuta! si a pornit incotro a vazut cu ochii.
Si a mers ea, a mers tot inainte, prin pustiuri, un an de zile, pana ce a ajuns intr-un loc salbatic si cu totul necunoscut.
Si aici, vazind o casuta tupilata si acoperita cu muschiu, care marturisea despre vechimea ei, a batut la poarta.
Atunci se aude dinlauntru un glas de femeie batrina, zicind: - Cine-i acolo ? - Eu sunt, un drumet ratacit.
- De esti om bun, aproape de chilioara mea; iara de esti om rau, departe de pe locurile aceste, ca am o catea cu dinti de otel, si, de i-oiu da drumul, te face mii si farime! - Om bun, maicuta! Atunci i se deschide poarta si drumeata intra inlauntru.
- Da’ ce vint te-a adus si cum ai putut razbate prin aceste locuri, femeie, hai ? Ca pasere maiastra nu vine pe aici, necum om pamintean.
Atunci drumeata a oftat din greu si a zis: - Ia, pacatele mele m-au adus, maicuta.
Caut Manastirea-de-Tamiie si nu stiu in care parte a lumei se afla! - Se vede ca tot mai ai oleaca de noroc de ai nimerit tocmai la mine.
Eu sint sfinta Mercuri, de-i fi auzit de numele meu.
- De nume am auzit, maicuta, dar ca te afli in lumea asta, nici prin cap nu mi-a trecut vreodata.
- Vezi ? Tot de noroc sa se plinga omul! Apoi sfinta Mercuri a strigat o data cu glas puternic, si pe loc s-au adunat toate jivinile din imparatia ei; si, intrebindu-le despre Manastirea-de-Tamiie, au raspuns toate deodata ca nici n-au auzit macar pomenindu-se de numele ei.
Sfinta Mercuri, auzind aceste, s-a aratat cu mare parere de rau, dar, neavind nici o putere, a dat drumetei un corn de prescura si un paharut de vin, ca sa-i fie pentru hrana la drum; si i-a mai dat inca o furca de aur, care torcea singura, si i-a zis cu binisorul: "Pastreaz-o, ca ti-a prinde bine la nevoie".
Apoi a indreptat-o la sora-sa cea mai mare, la sfinta Vineri.
Si drumeata, pornind, a mers iar un an de zile prin locuri salbatice si necunoscute, pana ce cu mare greu ajunse la sfinta Vineri.
Si aici i s-a intimplat ca si la sfinta Mercuri; numai ca sfinta Vineri i-a mai dat si ea un corn cu prescura, un paharut de vin si o virtelnita de aur care depana singura; si a indreptat-o si ea cu multa bunatate si blindeta la sara-sa cea mai mare, la sfinta Duminica.
Si de aici drumeata, pornind chiar in acea zi, a mers iarasi un an de zile prin niste pustietati si mai grozave decit cele de pana aici.
Si fiind insarcinata pe al treile an, cu mare greutate a putut sa ajunga si pana la sfinta Duminica.
Si sfinta Duminica a primit-o cu aceeasi rinduiala si tot asa de bine ca si surorile sale.
Si, facindu-i-se mila de aceasta nenorocita si struncinata fiinta, a strigat si sfinta Duminica o data, cit a putut, si indata s-au adunat toate vietatile: cele din ape, cele de pe uscat si cele zburatoare.
Si atunci ea le-a intrebat cu tot dinadinsul daca stie vreuna din ele in care parte a lumei se afla Manastirea-de-Tamaie.
Si toate au raspuns, ca dintr-o singura gura, ca nu li s-au intimplat sa auda macar vorbindu-se vreodata despre aceasta.
Atunci sfinta Duminica a oftat din adincul inimei, s-a uitat galis la nenorocita drumeata si i-a zis: - Se vede ca vrun blastam a lui Dumnezeu, sau altaceva, asa trebuie sa fie, de nu ai parte de ceea ce cauti, fiica mea! Ca aici este capatul unei lumi necunoscute inca si de mine, si oricit ai voi tu si oricare altul sa mai mearga inainte de aici, este cu neputinta.
Si atunci, numai iaca un ciocirlan schiop se vede viind, cit ce putea: si, sovilc, sovilc, sovilc! Se infatiseaza inaintea sfintei Duminici.
Atunci ea il intreaba si pe acesta: - Tu, ciocirlane, nu cumva stii unde se afla Manastirea-de-Tamiie ? - Da’ cum sa nu stiu, stapina ? Ca doar pe-acolo m-a purtat dorul, de mi-am frint piciorul.
- Daca-i asa, apoi acum indata ie pe aceasta femeie, du-o numaidecit acolo, cum ii sti tu, si povatuieste-o cum a fi mai bine.
Atunci ciocirlanul, oftind, a raspuns cu smerenie: - Ma supun cu toata inima la slujba mariei-voastre, stapina, desi este foarte cu anevoie de mers pana acolo.
Apoi sfinta Duminica a dat si ea drumetei un corn de prescura si un paharut de vin, ca sa-i fie pentru hrana pana la Manastirea-de-Tamiie; si i-a mai dat o tipsie mare de aur si o closca tot de aur, batuta cu petre scumpe, si cu puii tot de aur, ca sa-i prinda bine la nevoie; si apoi a dat-o pe sama ciocirlanului, care indata a si pornit sovilcaind.
Si cind ciocirlanul pe jos, cind drumeata pe sus, cind ea pe jos, cind el pe sus.
Si cind biata drumeata nu mai putea nici pe sus, nici pe jos, atunci indata ciocirlanul o pua pe aripioarele sale si o ducea.
Si tot asa mergind ei inca un an de zile, cu mare greutate si cu zdruncen, au trecut peste nenumarate tari si mari, si prin codri si pustietati asa de ingrozitoare, in care fojgaiau balauri, aspide veninoase, vasiliscul cel cu ochi farmacatori, vidre cite cu douazeci si patru de capete si alta multime nenumarata de ginganii si jiganii inspaimintatoare, care stateau cu gurile cascate, numai si numai sa-i inghita; despre a caror lacomie, viclenie si rautate nu-i cu putinta sa povesteasca limba omeneasca.
Si, in sfirsit, dupa atita amar de truda si primejdii, cu mare ce au izbutit sa ajunga la gura unei pesteri.
Aici calatoarea s-a suit iarasi pe aripile ciocirlanului, din care abia mai putea filfii, si el si-a dat drumul cu dinsa pe o alta lume, unde era un raiu, si nu altaceva! - Iaca Manastirea-de-Tamiie! zise ciocirlanul.
Aici se afla Fat-Frumos, pe care il cauti tu de-atit amar de vreme.
Nu cumva ti-i cunoscut ceva pe aici ? Atunci ea, desi ii fugeau ochii de atitea straluciri, se uita mai cu bagare de sama si indata cunoaste podul cel minunat din ceea lume si palatul in care traise ea cu Fat-Frumos asa de putin, si indata i se umplura ochii de lacrimi de bucurie.
- Mai stai! si nu te bucura asa degraba, ca inca esti nemernica pe aceste locuri si tot n-ai scapat de primejdii, zise ciocirlanul.
Ii arata apoi o fintina, unde trebuia sa se duca trei zile de-a rindul; ii spune cu cine are sa se intilneasca si ce sa vorbeasca; o povatuieste ce sa faca, rind pe rind, cu furca, cu virtelnita, cu tipsia si cu closca cu puii de aur, daruite ei de cele trei surori: sfinta Mercuri, sfinta Vineri si sfinta Duminica.
Apoi, luindu-si ziua buna de la calatoarea incredintata lui, iute se intoarna inapoi, zburind neincetat de frica sa nu-i mai rupa cineva si celalalt picior.
Iara nemernica drumeata, lacrimind, il petrecea cu ochii in zbor, mergind spre fintina ce-i aratase el.
Si cum ajunge la fintina, scoate mai intai furca, de unde o avea strinsa, si apoi se pune jos sa se odihneasca.
.
Nu trece mult, si, viind o slujnica sa ieie apa, cum vede o femeie necunoscuta si furca cea minunata torcind singura fire de aur, de mii de ori mai subtiri decit parul din cap, fuga la stapina-sa si-i da de veste! Stapina acestei slujnice era viespea care inalbise pe dracul, ingrijitoarea de la palatul lui Fat-Frumos, o vrajitoare strasnica, care inchega apa si care stia toate dracariile de pe lume.
Dar numai un lucru nu stia hirca: gindul omului.
Talpa-iadului, cum aude despre aceasta minunatie, trimite slujnica degraba, sa-i cheme femeia cea straina la palat, si, cum vine, o intreaba: - Am auzit ca ai o furca de aur care toarce singura.
Nu ti-e de vinzare, si cit mi-i cere pe dinsa, femeie, hai ? - Ia, sa ma lasi sa stau intr-o noapte in odaia unde doarme imparatul.
- De ce nu ? Da furca incoace si ramii aici pana la noapte, cind s-a inturna imparatul de la vinatoare.
Atunci drumeata da furca si ramine.
Stirba-baba-cloanta, stiind ca imparatul are obiceiu a bea in toata sara o cupa de lapte dulce, i-a pregatit acum una ca sa doarma dus pana a doua zi dimineata.
Si cum a venit imparatul de la vinatoare si s-a pus in asternut, hirca i-a si trimis laptele; si cum l-a baut imparatul, pe loc a adormit ca mort.
Atunci Talpa-iadului a chemat pe necunoscuta drumeata in odaia imparatului, dupa cum avusese tocmala, si a lasat-o acolo, zicindu-i incetisor: - Sezi aici pana despre ziua, ca am sa vin atunci tot eu sa te iau.
Hirca, nu doar ca soptea si umbla catinel ca sa n-o auda imparatul, ci avea grija sa n-o auda, din odaia de alaturea, un credincios al imparatului, care in toate zilele umbla cu dinsul la vinat.
Si cum s-a departat baboiul de acolo, nenorocita drumeata a ingenuncheat linga patul sotului ei si a inceput a plinge cu amar si a zice: - Fat-Frumos! Fat-Frumos! Intinde mina ta cea dreapta peste mijlocul meu, ca sa plesneasca cercul ist afurisit si sa se nasca pruncul tau! Si, sarmana, s-a chinuit asa pana despre ziua, dar in zadar, caci imparatul parca era dus pe ceea lume! Despre ziua, Talpoiul a venit posomorita, a scos pe necunoscuta de acolo si i-a zis cu ciuda sa iasa din ograda si sa mearga unde stie.
Si nenorocita, iesind cu nepus in masa si necajita ca vai de ea, s-a dus iarasi la fintina si a scos acum virtelnita.
Si viind iarasi slujnica la apa si vazind si aceasta mare minune, fuga la stapina-sa si-i spune ca femeia ceea de ieri are acum o virtelnita de aur, care deapana singura si care-i mult mai minunata decit furca ce i-a dat.
Atunci pohoata de baba o cheama iarasi la dinsa prin slujnica, pune mina si pe virtelnita, tot cu acelasi viclesug, si a doua zi des-dimineata o scoate iarasi din odaia imparatului si din ograda.
Insa in aceasta noapte, credinciosul imparatului, simtind ce s-a petrecut si facindu-i-se mila de nenorocita straina, s-a pus in gind sa descopere viclesugul babei.
Si cum s-a sculat imparatul si s-a pornit la vinatoare, credinciosul i-a spus cu de-amanuntul ce se petrecuse in odaia lui in cele doua nopti din urma.
Si imparatul, cum a auzit aceste, pe loc a tresarit, de parca i-a dat inima dintr-insul.
Apoi a plecat ochii in jos si a inceput a lacrima.
Si pe cind din ochii lui Fat-Frumos se scurgeau siroaie de lacrimi, la fintina stiuta, urgisita si zbuciumata lui sotie scosese acum pe tipsie si closca cu puii de aur, cea mai de pe urma a ei nadejde! Si cum sta ea in preajma fintinei, numai ce iaca pe slujnica stiuta iarasi o aduce Dumnezeu la fintina, si cind mai vede si aceasta mare minunatie, nici mai asteapta sa ieie apa, ci fuga la stapina-sa si-i spune: - Doamne, stapina, Doamne! Ce-am vazut eu! Femeia ceea are acum o tipsie de aur si o closca de aur, cu puii tot de aur, asa de frumosi, de-ti fug ochii pe dinsii! Babornita, cum aude aceasta, pe loc trimite s-o cheme, zicind in gindul sau: "Dupa ce umbla ea nu se maninca".
Si cum vine straina, hoanghina pune mina si pe tablaua cea de aur si pe closca de aur cu puii de aur, tot cu acelasi viclesug.
Dar imparatul, cind a venit in asta-sara de la vinat si cind i s-a adus laptele, a zis in gindul sau: "Acest lapte nu se mai be, si cum a zis, l-a si aruncat pe furis, undeva, si pe loc s-a facut ca doarme dus.
Dupa ce hirca s-a incredintat ca imparatul doarme, bizuindu-se ea si acum in puterea bauturei sale, a adus iarasi pe straina in odaia lui, tot cu aceeasi rinduiala ca si in noptile trecute; si, lasind-o acolo, s-a departat! Atunci zbuciumata drumeata, cazind iarasi in genunchi linga patul sotului ei, se ineca in lacrimi, spuind iarasi cuvintele aceste: - Fat-Frumos! Fat-Frumos! Fie-ti mila de doua suflete nevinovate, care se chinuiesc de patru ani cu osinda cea mai cumplita! Si intinde mina ta cea dreapta peste mijlocul meu, sa plesneasca cercul si sa se nasca pruncul tau, ca nu mai pot duce aceasta nesuferita sarcina! Si cind a sfirsit de zis aceste, Fat-Frumos a intins mina, ca prin somn, si, cind s-a atins de mijlocul ei, dang! a plesnit cercul, si ea indata a nascut pruncul, fara a simti citus de putin durerile facerii.
Dupa aceasta imparateasa povesteste sotului sau cite a patimit ea de cind s-a facut el nevazut.
Atunci, imparatul chiar in puterea noptii, se scoala, ridica toata curtea in picioare si, porunceste sa-i aduca pe hirca de baba inaintea sa, dimpreuna cu toate odoarele luate cu viclesug de la imparateasa lui.
Apoi mai porunceste sa-i aduca o iapa sireapa si un sac plin cu nuci, si sa lege si sacul cu nucele si pe hirca de coada iepei, si sa-i deie drumul.
Si asa s-a facut.
Si cind a inceput iapa a fugi, unde pica nuca, pica si din Talpa-iadului bucatica, si cind a picat sacul, i-a picat si hircei capul.
Hirca aceasta de baba era scroafa cu purceii din bulhacul peste care v-am spus ca daduse mosneagul, crescatorul lui Fat-Frumos.
Ea, prin dracariile ei, prefacuse atunci pe stapinu-sau, Fat-Frumos, in purcelul ogirjit, rapciugos si rapanos, cu chip sa-l poata face mai pe urma ca sa ieie vreo fata de-a ei, din cele unsprezece ce avea si care fugisera dupa dinsa din bulhac.
Iarca dar pentru ce Fat-Frumos a pedepsit-o asa de grozav.
Iara pe credincios cu mari daruri l-au daruit imparatul si imparateasa, si pe linga dinsii l-au tinut pana la sfirsitul vietei lui.
Acum aduceti-va aminte, oameni buni, ca Fat-Frumos nu facuse nunta cind s-a insurat.
Dar acum a facut si nunta si cumatria totodata, cum nu s-a mai pomenit si nici nu cred ca s-a mai pomeni una ca aceasta undeva.
Si numai cit a gindit Fat-Frumos, si indata au si fost de fata parintii imparatesei lui si crescatorii sai, baba si mosneagul, imbracati iarasi in porfira imparateasca, pe care i-au pus in capul mesei.
Si s-a adunat lumea de pe lume la aceasta mare si bogata nunta, si a tinut veselia trei zile si trei nopti, si mai tine si astazi daca nu cumva s-a sfirsit.



mitura
Postat pe 4 Octombrie 2010 21:30
vai de mine:))) pe bune nu e nevoie, daca ma puteti ajuta cu sfaturi ok, dar daca nu v-as ruga sa nu postati aiureli pt ca eu vorbeam serios cand spuneam ca am nevoie de o sugestie.Nu e nici intr-un caz un porc,e cel mai simtit baiat pe care il cunosc
andrelicious
Postat pe 4 Octombrie 2010 21:39
De la: andrelicious, la data 2010-10-04 21:39:34vai de mine:))) pe bune nu e nevoie, daca ma puteti ajuta cu sfaturi ok, dar daca nu v-as ruga sa nu postati aiureli pt ca eu vorbeam serios cand spuneam ca am nevoie de o sugestie.Nu e nici intr-un caz un porc,e cel mai simtit baiat pe care il cunosc

Si eu sunt din Baia Mare...cine e iubi tau?Poate il stiu si pot sa te ajut
AdrianaR
Postat pe 4 Octombrie 2010 21:42
De la: andrelicious, la data 2010-10-04 21:39:34vai de mine:))) pe bune nu e nevoie, daca ma puteti ajuta cu sfaturi ok, dar daca nu v-as ruga sa nu postati aiureli pt ca eu vorbeam serios cand spuneam ca am nevoie de o sugestie.Nu e nici intr-un caz un porc,e cel mai simtit baiat pe care il cunosc

nu faceam nicio aluzie la iubitul tau.Din cate vad, la avatar ai o poza cu o fata (tz)/chip de fata.
Daca tu spui ca nu ii place sa citeasca,de ce ii torturezi?Daruieste-i altceva
mitura
Postat pe 4 Octombrie 2010 21:44



Mituleeee....esti ...nu mai am cuvinte ...bravo fata
anastasia_m
Postat pe 5 Octombrie 2010 07:36
De la: andrelicious, la data 2010-10-04 21:39:34vai de mine:))) pe bune nu e nevoie, daca ma puteti ajuta cu sfaturi ok, dar daca nu v-as ruga sa nu postati aiureli pt ca eu vorbeam serios cand spuneam ca am nevoie de o sugestie.Nu e nici intr-un caz un porc,e cel mai simtit baiat pe care il cunosc



uite ,ce sa zic, cred ca (,) cadourile pentru aniversari sint mai mult pentru femei ... cred ca de aceea si gasesti dificil sa gasesti ceva, pentru ca nu prea e nevoie. dar mai ales nu veni cu ce-ti place tie. tie ti-ar place, de exemplu, sa-ti vine cu o minge de bowling Brunswick? glumesc.. .


de valentines el iti da ceva, tu nu
si o sugestie... sa ma ierte forumul dar, cand se apropie aniversarea voastra, anunta-l pe dumnealui in ziua dinainte.. si strecoara o sugestie..
Histria
Postat pe 5 Octombrie 2010 10:37

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
alimente 14 De la: Fusun_ge 29 Ianuarie 2014 22:17
Cum v-ati dori sa fie scoala viitorului pentru copii vosti.....? 19 De la: angelradios 17 August 2010 21:12
Imi vand toata biblioteca 17 De la: Mistique7 13 Septembrie 2019 16:31
pastele 2 De la: Cassey 13 Mai 2009 17:44
hei 4 De la: iulia069834 8 Mai 2010 21:17