Setari Cookie-uri
  1. Forum
  2. Healthy
  3. Sarcina
  4. Am facut avort. Sunt o criminala

Am facut avort. Sunt o criminala

Sarcina oprita in evolutie- avort spontan:(

Masaj prenatal
Am facut avort. Acum 4 zile. Sunt o criminala. Am facut o crima oribila, as merita pedeapsa capitala daca as fi judecata, o crima cu premeditare, mi-am omorat copilul.
Cred ca sunt indeajuns de educata, sunt studenta, sunt atenta la informatia din jur, stiam multe lucruri despre sarcina, conceptie si protectie. Si totusi am ajuns in situatia asta. Nu sunt genul care si-o trage in mod inconstient, fara sa ii pese de consecinte. Eu si prietenul meu ne protejam mereu, nu luam anticonceptionale dar foloseam prezervativ si faceam sex doar in perioada in care nu eram fertila. Dar s-a intamplat o prostie.
S-a rupt prezervativul. Si ne-am speriat rau. Imediat am luat pastila de a doua zi. Dar am facut o alergie foarte urata si am ajuns la spital umflata. Mi s-a spus ca nu o mai pot lua si pe a doua. Nu mai aveam ce face, doar sa speram sa nu ni se intample noua. Dar s-a intamplat. Si am ramas insarcinata. Eram in 7 saptamani cand am facut avortul. La o saptamana de cand am aflat am facut avort. Prietenul meu nu a vrut sa il tinem. Am insistat ca o sa ne descurcam si ca e copilul nostru, dar nu l-am convins. In schimb, m-a convins el pe mine ca e mai bine asa. Nu e vina lui, nu pot sa zic asta. Este excluziv vine mea, nu m-a dus nimeni cu forta la doctor, trebuia sa il protejez eu pt ca eram mama lui.
Din cauza alergiei am avut probleme si cu anestezia. La mine nu s-a putut decat cu anestezie locala si nici ea nu a fost prea puternica. Am simtit tot. Am plans. Mi-a fost frica. Mi-a parut rau. Dar nu credeam ca dezastrul va incepe abia pe urma, cand voi constientiza ce am facut.
Am 21 de ani, sunt studenta la 2 facultati foarte bune, in anul 3. Sa ma laud cu asta? Spune lucrul asta ceva despre cum sunt eu? Da, spune foarte multe, ca sunt cea mai egoista fiinta de pe pamant. Ca am renuntat la copilul meu pt ca nu puteam sa imi dau licentele, nasteam fix in luna iunie. Sunt mai mult ca sigura ca acel copil mi-ar fi adus mai multa satisfactie si bucurie decat cele mai mari realizari in viata profesionala.
Regret fiecare clipa din ziua aia si as da orice sa pot da timpul inapoi si sa imi salvez copilul. Acum ma doare fiecare zi care trece.
Fetelor, nu alegeti solutia asta. Si daca nu va ganditi la copil, cum am fost eu pedepsita sa nu ma gandesc si sa fac ce am facut, ganditi-va la voi! Nu o sa va ajute cu nimic. Nu o sa va scape de "povara". O sa va lase pustiite pt toata viata, o sa va urmareasca la fiecare pas si o sa va ganditi la copilasul ala in fiecare clipa din viata voastra!
Aveti grija de voi si aveti incredere ca daca faceti un lucru bun Dumnezeu va ajuta s-o scoateti la capat!
kudika408410
Postat pe 25 Octombrie 2011 19:35
Vreau si eu un bebe dar sunt singura nu am prieten :(
annienne
Postat pe 25 Octombrie 2011 19:47
De la: annienne, la data 2011-10-25 19:47:54Vreau si eu un bebe dar sunt singura nu am prieten :(
cum nu ai prieten? cati bani numeri in poza aia?
Indiana_Jones
Postat pe 25 Octombrie 2011 19:48
Un copil e o mare responsabilitate. Ceea ce ai facut arata ca nu esti pregatita pt.a da viata si a creste un copil. Iar prietenul tau..... e un imatur,vrea sa mai copilareasca probabil. Sentimentul de regret o sa-l simti multa vreme, dar strange din dinti si mergi mai departe.Daca esti credincioasa ,roaga-te la Dumnezeu pt.sufletelul mic si apoi pt.sufletul tau. Si cred ca va trebui sa mergi mereu la doctor , la control, sa ai grija de sanatatea ta. Medicul care a facut avortul ce a zis, esti ok ?
Iar data viitoare, daca se va mai intimpla, asuma-ti responsabilitatea de a fi Femeie, de a da Viata !!
GHEISA_ALBA
Postat pe 25 Octombrie 2011 19:52

De la: kudika408410, la data 2011-10-25 19:35:43cand am facut avortul. La o saptamana de cand am aflat am facut avort. Prietenul meu nu a vrut sa il tinem. Am insistat ca o sa ne descurcam si ca e copilul nostru, dar nu l-am convins. In schimb, m-a convins el pe mine ca e mai bine asa.

este si vina lui...un asa om... nu te-a obligat la propriu...dar te-a obligat la figurat...a apelat la iubirea si increderea ce i le porti si...te-a convins e urat ce ai facut ce-i drept,...dar vreau sa te incurajez nu sa te dobor....mergi la Biserica,te va ajuta....si ai grija de tine..incearca sa nu imbolnavesti psihic din cauza asta....
si inca ceva...poate ca prietenul tau..nu e tocmai persoana potrivita pt tine
steffy91
Postat pe 25 Octombrie 2011 20:04
Doctorul a fost bun, inca nu am mers la control, peste 3 saptamani. Probabil aveti dreptate in legatura cu prietenul meu. Culmea, mereu a fost el cel responsabil, asta si pentru ca e mai mare decat mine, are 29 de ani. Acum ii pare rau si lui, probabil are remuscari ca nu m-a sustinut. I-am propus sa raman insarcinata iar si sa ne restem copilul amandoi. suntem impreuna de doi ani jumate deci ne cunoastem. Nu stiu ce ar putea sa umple golul lasat. Cred ca toata experienta asta m-a maturizat si as vrea sa am un copil. Sa imi repar greseala pe care am facut-o
kudika408410
Postat pe 25 Octombrie 2011 20:11
De la: kudika408410, la data 2011-10-25 20:11:42Doctorul a fost bun, inca nu am mers la control, peste 3 saptamani. Probabil aveti dreptate in legatura cu prietenul meu. Culmea, mereu a fost el cel responsabil, asta si pentru ca e mai mare decat mine, are 29 de ani. Acum ii pare rau si lui, probabil are remuscari ca nu m-a sustinut. I-am propus sa raman insarcinata iar si sa ne restem copilul amandoi. suntem impreuna de doi ani jumate deci ne cunoastem. Nu stiu ce ar putea sa umple golul lasat. Cred ca toata experienta asta m-a maturizat si as vrea sa am un copil. Sa imi repar greseala pe care am facut-o

mai asteapta...poate nu e inca timpul potrivit..zic eu...si sincer daca a fost capabil sa zica sa avortezi..poate nici el nu vrea... mergi inainte...si incearca sa treci peste...
steffy91
Postat pe 25 Octombrie 2011 20:15
Sint femei care au facut zeci de avorturi si nu culpabilizeaza ca tine! Inceteaza sa mai torni sare pe rana si mai bine mergi la biserica sa te spovedesti (ajuta enorm).Acum oricum e tirziu pentru regrete si nu mai poti intoarce timpul inapoi.Prietenul tau (autorul moral)daca la 29 de ani nu sa simtit capabil sa-si asume o responsabilitate inseamna ca nu te merita si nu te iubeste.Lasa timpul sa treaca si nu te mai gandi la ce a fost,nu te grabi sa aduci pe lume alt copil deoarece nu il poti inlocui pe cel avortat!curaj!
kudika1993
Postat pe 25 Octombrie 2011 23:54
De la: kudika408410, la data 2011-10-25 19:35:43Am facut avort. Acum 4 zile. Sunt o criminala. Am facut o crima oribila, as merita pedeapsa capitala daca as fi judecata, o crima cu premeditare, mi-am omorat copilul.
Cred ca sunt indeajuns de educata, sunt studenta, sunt atenta la informatia din jur, stiam multe lucruri despre sarcina, conceptie si protectie. Si totusi am ajuns in situatia asta. Nu sunt genul care si-o trage in mod inconstient, fara sa ii pese de consecinte. Eu si prietenul meu ne protejam mereu, nu luam anticonceptionale dar foloseam prezervativ si faceam sex doar in perioada in care nu eram fertila. Dar s-a intamplat o prostie.
S-a rupt prezervativul. Si ne-am speriat rau. Imediat am luat pastila de a doua zi. Dar am facut o alergie foarte urata si am ajuns la spital umflata. Mi s-a spus ca nu o mai pot lua si pe a doua. Nu mai aveam ce face, doar sa speram sa nu ni se intample noua. Dar s-a intamplat. Si am ramas insarcinata. Eram in 7 saptamani cand am facut avortul. La o saptamana de cand am aflat am facut avort. Prietenul meu nu a vrut sa il tinem. Am insistat ca o sa ne descurcam si ca e copilul nostru, dar nu l-am convins. In schimb, m-a convins el pe mine ca e mai bine asa. Nu e vina lui, nu pot sa zic asta. Este excluziv vine mea, nu m-a dus nimeni cu forta la doctor, trebuia sa il protejez eu pt ca eram mama lui.
Din cauza alergiei am avut probleme si cu anestezia. La mine nu s-a putut decat cu anestezie locala si nici ea nu a fost prea puternica. Am simtit tot. Am plans. Mi-a fost frica. Mi-a parut rau. Dar nu credeam ca dezastrul va incepe abia pe urma, cand voi constientiza ce am facut.
Am 21 de ani, sunt studenta la 2 facultati foarte bune, in anul 3. Sa ma laud cu asta? Spune lucrul asta ceva despre cum sunt eu? Da, spune foarte multe, ca sunt cea mai egoista fiinta de pe pamant. Ca am renuntat la copilul meu pt ca nu puteam sa imi dau licentele, nasteam fix in luna iunie. Sunt mai mult ca sigura ca acel copil mi-ar fi adus mai multa satisfactie si bucurie decat cele mai mari realizari in viata profesionala.
Regret fiecare clipa din ziua aia si as da orice sa pot da timpul inapoi si sa imi salvez copilul. Acum ma doare fiecare zi care trece.
Fetelor, nu alegeti solutia asta. Si daca nu va ganditi la copil, cum am fost eu pedepsita sa nu ma gandesc si sa fac ce am facut, ganditi-va la voi! Nu o sa va ajute cu nimic. Nu o sa va scape de "povara". O sa va lase pustiite pt toata viata, o sa va urmareasca la fiecare pas si o sa va ganditi la copilasul ala in fiecare clipa din viata voastra!
Aveti grija de voi si aveti incredere ca daca faceti un lucru bun Dumnezeu va ajuta s-o scoateti la capat!




Decizia de a recurge la o intrerupere de sarcina neplanificata,este mult prea intima si personala,ca cineva sa vina si sa te acuze sau sa te judece sub o forma sau alta!Astfel de evenimente nedorite, se petrec in mod curent ,chiar si in viata femeilor responsabile!De ce te autoacuzi?De ce il absolvi pe iubitul tau de vina ,chiar daca nu el a suferit trauma fizica si psihica,are aceeasi contributie ca si tine la fapta respectiva!Deci,odata ce raul a fost facut,regretele sunt neavenite si nu mai are rost sa te lamentezi atat de mult!Greseala insotita de remuscarile de rigoare,va ramane vesnic in inima si constiinta ta,acest fapt nu ai cum sa-l mai schimbi!In acest moment este necesar sa mergi mai departe si incearca sa fii mai atenta cu viata ta!Prietenul tau?Personal,nu dau doi bani pe el!De ce?Pentru simplul motiv ,ca nu ti-a fost aproape de inima ,atunci cand trebuia sa iei o decizie atat de intima,dar asa sunt mai toti barbatii in astfel de situatii,la place sa faca sex,dar fug de asumarea unor responsabilitati de asemenea natura!Din pacate,noi,femeile,ca vrem sau nu,de multe ori,constatam ,ca tot singure suntem in momentul in care recurgem la astfel de solutii extreme,in ceea ce priveste viata personala,chiar daca avem un partener de cuplu!Vina este bilaterala,dar gustul amar al suferintei si durerii,il simtim doar noi,femeile!Deci,ideea finala,treci peste aceasta cumpana si gandeste pozitiv,viata este dulce-amara si numai de tine depinde sa o traiesti frumos de acum inainte!
RAINBOWLADY
Postat pe 26 Octombrie 2011 08:21
Am postat si aici ce ma framanta pt ca imi vine sa zbier in gura mare ce am facut. Mi se pare ca toata lumea se uita la mine si stie ce am facut. Imi visez in fiecare seara copilul dupa care nu mai pot sa adorm.
kudika408410
Postat pe 26 Octombrie 2011 20:43
De la: kudika408410, la data 2011-10-26 20:43:48Am postat si aici ce ma framanta pt ca imi vine sa zbier in gura mare ce am facut. Mi se pare ca toata lumea se uita la mine si stie ce am facut. Imi visez in fiecare seara copilul dupa care nu mai pot sa adorm.


Draga mea,daca este sa respectam dogma crestina,sufletul acelui prunc va fi nelinistit ,mai ales ca este nebotezat si te va "bantui" mult timp de acum incolo!Daca esti crestina practicanta,in virtutea faptului ca acest adevar acceptat contravine raului pe care tocmai l-ai facut,mergi la duhovnicul tau,spovedeste-te si el iti va da canonul potrivit,pe care trebuie sa-l savarsesti cu umilinta,pocainta si smerenie.Biserica, prin invataturile ei,daruieste oamenilor instrumentul necesar iertarii si milostivirii cunoscut sub numele de "rugaciune".Roaga-te ,da de pomana la cei amarati si sufletul tau se va linisti in timp.Impaca-te cu tine,cu lumea si cu Dumnezeu, prin taina spovedaniei!Cu constiinta va fi mai greu!
RAINBOWLADY
Postat pe 26 Octombrie 2011 20:54
De la: kudika408410, la data 2011-10-26 20:43:48Am postat si aici ce ma framanta pt ca imi vine sa zbier in gura mare ce am facut. Mi se pare ca toata lumea se uita la mine si stie ce am facut. Imi visez in fiecare seara copilul dupa care nu mai pot sa adorm.
Mergi la un psiholog si la un preot sa te spovedesti! Stai linistitita ca nu scrie pe fruntea ta ceea ce ai facut ca daca ar scrie ceva ar fi o mare majoritate a femeilor tatuate!curaj!
kudika1993
Postat pe 26 Octombrie 2011 23:24
Avortul nu este, in niciuncaz o solutie de adoptat, dar cel mai important este sa invatam din greselile facute. Sunt femei care fac un avort pentru ca nu e momentul potrivit sa aiba un copil, dar cel mai rau este de femeile care, din neglijenta constanta ajung sa fac avort, dupa avort. Ceea ce este trist.
GeorgianaBB
Postat pe 6 Noiembrie 2011 13:17
Nu vreau sa te supar .,.Te inteleg da tu stii ca cel care te trimite sa faci avort ia un pacat fff mare in spinare ....Daca te iubeste cu adevarat nu trebuie sa iti spuna sa faci avort ! Citeste cartile care femeiile am facut avort gandestete cand vei muri copilul tau o sa te intrb atunci ``De ce mai avortat``? stii ca copiii avortati nici in iad da nici in rai nu stau ci intr`un loc intuneric si plang?...De ce ? du`te la preot si vb cu el ...ca e un mare pacat imi pare rau ...Vezi tu cum sunt barbatii la sex is primii dar Responsabilitatile care vin ?? nu`s nici unu ...trebuia sa`l pastrezi asa cred chiar daca era ff greu .mai bn pastrat decat sa aduci pe umeri un pacat ffff mare de CRima !
kudika479740
Postat pe 2 Decembrie 2011 18:40
Intr-adevar ai facut un mare pacat...dar oricat de pacatoasa ai fi sau orice rau ai face se poate remedia. Mergi la spovedit si impartasit si te vei simti altfel! Eu nu te judec pentru ca oricine este supus greselii! Mergi la un preot adevarat si virbeste cu el ! Vei vedea diferenta!
pikis
Postat pe 8 Decembrie 2011 20:12
eu am facut un avort acum 4 ani,si sincera sa fiu si in ziua de azi am aceasta durere in suflet,il visez ca e baietel si ca vreau sa il iau in brate,dar fuge de mine,mi se pare uneori caaud copii strigandu-ma,am facut molifta,m-am spovedit,am luat aghiazma mare,dar din suflet aceasta durere nu va disparea,faza e ca eu am ramas insarcinata desi luam anticonceptionale,nu am stiut ca sunt insarcinata,dar ma simteam ciudat,am banuit ca ar fi ceva cand in martie imi intarziase menstruatia,faza e ca aveam 12 saptamani cand am avortat,simteam cum creste,simteam ca e ceva acolo,dormeam cu mana pe burta,iar fostul meu iubit(aseara ne-am despartit),avea pe cinneva,primea mesaje,se intalnea cu ea,iar de noi nu ii pasa,cand i-am spus ca sunt insarcinata mi-a zis ca e simplu,facem avort...am inceput sa plang si sincera sa fiu nu am vrut...pentru ca eu imi doream acel copil,nu am renuntat usor,dar auzindu-l ca imi spune ca nu e copilul lui,ca nu il recunoaste,il fac il cresc,nu va sta cu mine din mila,incerc sa il tin cu forta langa mine..etc...am cedat...pt ca facea presiuni asupra mea si sora lui...am ajuns la spital...sincer nu-mi doream decat sa mor...asteptam doctorita ...iar el vorbea de fata cu mine cu tipa aia...parca eu eram o parasuta nu iubita lui de doi ani...si aia parca imi luase locul...acea tipa stia ca el este cu mine de doi ani,stia ca sunt insarcinata...si nu a facut nimic...sa renunte la el sau ceva de genul...in fine...am ajuns n sala de interventie...iar dupa ce ma anesteziase imediat a venit doctorita cu un contract in care se specifica clar,ca daca eu mor in urma acelei interventii nu pateste nimeni nimic...am plans....si plang,ma urasc,mi-e sila de mine...simt ca sunt pustiita...cand mi se intampla ceva...nu mai intreb de ce...pt ca stiu raspunsul...in fine...dupa o perioada de 2 saptamani...a venit la mine si a inceput sa planga si sa imi ceara sa il iert...l-am iertat...ajunsesem la 6 ani de relatie...programasem nunta...dar aseara am pus punct...pt ca vreau sa incerc sa ma impac cu mine insumi...si sa ma gandesc bine la ceea ce am de facut...desi ceva din mine lipseste...si ma urasc voi face tot posibilul sa ma impac cu ideea ca sunt un monstru,o criminala,un dezastru,pe unde calc eu ia pamantul foc pt ca sunt o nenorocita...FETELOR VA IMPLOR NU FACETI AVORT ORICE S-AR INTAMPLA...ESTE COPILUL VOSTRU...BUCATICA RUPTA DIN VOI...NU VREA ALTCEVA DECAT IUBIRE...VA ROG NU RECURGETI LA ACEASTA METODA...nu am comentez daca ma puneti la zid si aruncati cu pietre in mine,,,stiu sunt o criminala si merit ceea ce e mai rau...
Neacsu_Gyany_1
Postat pe 8 Martie 2012 13:38
De la: Neacsu_Gyany_1, la data 2012-03-08 13:38:25eu am facut un avort acum 4 ani,si sincera sa fiu si in ziua de azi am aceasta durere in suflet,il visez ca e baietel si ca vreau sa il iau in brate,dar fuge de mine,mi se pare uneori caaud copii strigandu-ma,am facut molifta,m-am spovedit,am luat aghiazma mare,dar din suflet aceasta durere nu va disparea,faza e ca eu am ramas insarcinata desi luam anticonceptionale,nu am stiut ca sunt insarcinata,dar ma simteam ciudat,am banuit ca ar fi ceva cand in martie imi intarziase menstruatia,faza e ca aveam 12 saptamani cand am avortat,simteam cum creste,simteam ca e ceva acolo,dormeam cu mana pe burta,iar fostul meu iubit(aseara ne-am despartit),avea pe cinneva,primea mesaje,se intalnea cu ea,iar de noi nu ii pasa,cand i-am spus ca sunt insarcinata mi-a zis ca e simplu,facem avort...am inceput sa plang si sincera sa fiu nu am vrut...pentru ca eu imi doream acel copil,nu am renuntat usor,dar auzindu-l ca imi spune ca nu e copilul lui,ca nu il recunoaste,il fac il cresc,nu va sta cu mine din mila,incerc sa il tin cu forta langa mine..etc...am cedat...pt ca facea presiuni asupra mea si sora lui...am ajuns la spital...sincer nu-mi doream decat sa mor...asteptam doctorita ...iar el vorbea de fata cu mine cu tipa aia...parca eu eram o parasuta nu iubita lui de doi ani...si aia parca imi luase locul...acea tipa stia ca el este cu mine de doi ani,stia ca sunt insarcinata...si nu a facut nimic...sa renunte la el sau ceva de genul...in fine...am ajuns n sala de interventie...iar dupa ce ma anesteziase imediat a venit doctorita cu un contract in care se specifica clar,ca daca eu mor in urma acelei interventii nu pateste nimeni nimic...am plans....si plang,ma urasc,mi-e sila de mine...simt ca sunt pustiita...cand mi se intampla ceva...nu mai intreb de ce...pt ca stiu raspunsul...in fine...dupa o perioada de 2 saptamani...a venit la mine si a inceput sa planga si sa imi ceara sa il iert...l-am iertat...ajunsesem la 6 ani de relatie...programasem nunta...dar aseara am pus punct...pt ca vreau sa incerc sa ma impac cu mine insumi...si sa ma gandesc bine la ceea ce am de facut...desi ceva din mine lipseste...si ma urasc voi face tot posibilul sa ma impac cu ideea ca sunt un monstru,o criminala,un dezastru,pe unde calc eu ia pamantul foc pt ca sunt o nenorocita...FETELOR VA IMPLOR NU FACETI AVORT ORICE S-AR INTAMPLA...ESTE COPILUL VOSTRU...BUCATICA RUPTA DIN VOI...NU VREA ALTCEVA DECAT IUBIRE...VA ROG NU RECURGETI LA ACEASTA METODA...nu am comentez daca ma puneti la zid si aruncati cu pietre in mine,,,stiu sunt o criminala si merit ceea ce e mai rau...

doamne cat suferi .Imi pare rau ca ai luat acea decizie iar cel mai rau imi pare ca suferi acum. .
Nu esti o criminala.........ai luat o decizie care din pacate ti-a afectat intreaga viata.
Piscolinoo
Postat pe 8 Martie 2012 13:44
De la: Neacsu_Gyany_1, la data 2012-03-08 13:38:25eu am facut un avort acum 4 ani,si sincera sa fiu si in ziua de azi am aceasta durere in suflet,il visez ca e baietel si ca vreau sa il iau in brate,dar fuge de mine,mi se pare uneori caaud copii strigandu-ma,am facut molifta,m-am spovedit,am luat aghiazma mare,dar din suflet aceasta durere nu va disparea,faza e ca eu am ramas insarcinata desi luam anticonceptionale,nu am stiut ca sunt insarcinata,dar ma simteam ciudat,am banuit ca ar fi ceva cand in martie imi intarziase menstruatia,faza e ca aveam 12 saptamani cand am avortat,simteam cum creste,simteam ca e ceva acolo,dormeam cu mana pe burta,iar fostul meu iubit(aseara ne-am despartit),avea pe cinneva,primea mesaje,se intalnea cu ea,iar de noi nu ii pasa,cand i-am spus ca sunt insarcinata mi-a zis ca e simplu,facem avort...am inceput sa plang si sincera sa fiu nu am vrut...pentru ca eu imi doream acel copil,nu am renuntat usor,dar auzindu-l ca imi spune ca nu e copilul lui,ca nu il recunoaste,il fac il cresc,nu va sta cu mine din mila,incerc sa il tin cu forta langa mine..etc...am cedat...pt ca facea presiuni asupra mea si sora lui...am ajuns la spital...sincer nu-mi doream decat sa mor...asteptam doctorita ...iar el vorbea de fata cu mine cu tipa aia...parca eu eram o parasuta nu iubita lui de doi ani...si aia parca imi luase locul...acea tipa stia ca el este cu mine de doi ani,stia ca sunt insarcinata...si nu a facut nimic...sa renunte la el sau ceva de genul...in fine...am ajuns n sala de interventie...iar dupa ce ma anesteziase imediat a venit doctorita cu un contract in care se specifica clar,ca daca eu mor in urma acelei interventii nu pateste nimeni nimic...am plans....si plang,ma urasc,mi-e sila de mine...simt ca sunt pustiita...cand mi se intampla ceva...nu mai intreb de ce...pt ca stiu raspunsul...in fine...dupa o perioada de 2 saptamani...a venit la mine si a inceput sa planga si sa imi ceara sa il iert...l-am iertat...ajunsesem la 6 ani de relatie...programasem nunta...dar aseara am pus punct...pt ca vreau sa incerc sa ma impac cu mine insumi...si sa ma gandesc bine la ceea ce am de facut...desi ceva din mine lipseste...si ma urasc voi face tot posibilul sa ma impac cu ideea ca sunt un monstru,o criminala,un dezastru,pe unde calc eu ia pamantul foc pt ca sunt o nenorocita...FETELOR VA IMPLOR NU FACETI AVORT ORICE S-AR INTAMPLA...ESTE COPILUL VOSTRU...BUCATICA RUPTA DIN VOI...NU VREA ALTCEVA DECAT IUBIRE...VA ROG NU RECURGETI LA ACEASTA METODA...nu am comentez daca ma puneti la zid si aruncati cu pietre in mine,,,stiu sunt o criminala si merit ceea ce e mai rau...



Nu te autoflagela prin compatimire si gandire negativa,,nu esti criminala,esti doar o femeie care a iubit si a avut incredere intr-un barbat,nimic mai mult!!!Important este modul cum vei alege sa iti traiesti viata de acum incolo!!!Greseala va ramane,dar trebuie sa-ti croiesti alt drum!
MissRainbow
Postat pe 8 Martie 2012 14:10
De la: Neacsu_Gyany_1, la data 2012-03-08 13:38:25eu am facut un avort acum 4 ani,si sincera sa fiu si in ziua de azi am aceasta durere in suflet,il visez ca e baietel si ca vreau sa il iau in brate,dar fuge de mine,mi se pare uneori caaud copii strigandu-ma,am facut molifta,m-am spovedit,am luat aghiazma mare,dar din suflet aceasta durere nu va disparea,faza e ca eu am ramas insarcinata desi luam anticonceptionale,nu am stiut ca sunt insarcinata,dar ma simteam ciudat,am banuit ca ar fi ceva cand in martie imi intarziase menstruatia,faza e ca aveam 12 saptamani cand am avortat,simteam cum creste,simteam ca e ceva acolo,dormeam cu mana pe burta,iar fostul meu iubit(aseara ne-am despartit),avea pe cinneva,primea mesaje,se intalnea cu ea,iar de noi nu ii pasa,cand i-am spus ca sunt insarcinata mi-a zis ca e simplu,facem avort...am inceput sa plang si sincera sa fiu nu am vrut...pentru ca eu imi doream acel copil,nu am renuntat usor,dar auzindu-l ca imi spune ca nu e copilul lui,ca nu il recunoaste,il fac il cresc,nu va sta cu mine din mila,incerc sa il tin cu forta langa mine..etc...am cedat...pt ca facea presiuni asupra mea si sora lui...am ajuns la spital...sincer nu-mi doream decat sa mor...asteptam doctorita ...iar el vorbea de fata cu mine cu tipa aia...parca eu eram o parasuta nu iubita lui de doi ani...si aia parca imi luase locul...acea tipa stia ca el este cu mine de doi ani,stia ca sunt insarcinata...si nu a facut nimic...sa renunte la el sau ceva de genul...in fine...am ajuns n sala de interventie...iar dupa ce ma anesteziase imediat a venit doctorita cu un contract in care se specifica clar,ca daca eu mor in urma acelei interventii nu pateste nimeni nimic...am plans....si plang,ma urasc,mi-e sila de mine...simt ca sunt pustiita...cand mi se intampla ceva...nu mai intreb de ce...pt ca stiu raspunsul...in fine...dupa o perioada de 2 saptamani...a venit la mine si a inceput sa planga si sa imi ceara sa il iert...l-am iertat...ajunsesem la 6 ani de relatie...programasem nunta...dar aseara am pus punct...pt ca vreau sa incerc sa ma impac cu mine insumi...si sa ma gandesc bine la ceea ce am de facut...desi ceva din mine lipseste...si ma urasc voi face tot posibilul sa ma impac cu ideea ca sunt un monstru,o criminala,un dezastru,pe unde calc eu ia pamantul foc pt ca sunt o nenorocita...FETELOR VA IMPLOR NU FACETI AVORT ORICE S-AR INTAMPLA...ESTE COPILUL VOSTRU...BUCATICA RUPTA DIN VOI...NU VREA ALTCEVA DECAT IUBIRE...VA ROG NU RECURGETI LA ACEASTA METODA...nu am comentez daca ma puneti la zid si aruncati cu pietre in mine,,,stiu sunt o criminala si merit ceea ce e mai rau...

nu vreau sa te descurajez si mai rau ,insa faptul ca tu ai ai acceptat acest comportament din parte iubitului tau este doar vina ta....trebuia sa stii de la inceput ca tu meriti respect si nu trebuie sa cedezi in fata lui doar pentru ca este barbat...in fond,fie ca le place fie ca nu,avem aceleasi drepturi!!! nu ar fi trebuit sa stai cu el,stiind ca te insela,....iar daca peste cateva zile va veni la tine sa il ierti,iar tu o vei face,crede-ma ca nu va exista o fraiera mai mare ca tine...astfel de oameni merita ignorati,nu iubiti!!!!
cat despre copil,incearca sa treci peste...incearca sa iti efaci viata ! mult succes in continuare. si la multi ani!
steffy91
Postat pe 8 Martie 2012 14:21
De la: Neacsu_Gyany_1, la data 2012-03-08 13:38:25eu am facut un avort acum 4 ani,si sincera sa fiu si in ziua de azi am aceasta durere in suflet,il visez ca e baietel si ca vreau sa il iau in brate,dar fuge de mine,mi se pare uneori caaud copii strigandu-ma,am facut molifta,m-am spovedit,am luat aghiazma mare,dar din suflet aceasta durere nu va disparea,faza e ca eu am ramas insarcinata desi luam anticonceptionale,nu am stiut ca sunt insarcinata,dar ma simteam ciudat,am banuit ca ar fi ceva cand in martie imi intarziase menstruatia,faza e ca aveam 12 saptamani cand am avortat,simteam cum creste,simteam ca e ceva acolo,dormeam cu mana pe burta,iar fostul meu iubit(aseara ne-am despartit),avea pe cinneva,primea mesaje,se intalnea cu ea,iar de noi nu ii pasa,cand i-am spus ca sunt insarcinata mi-a zis ca e simplu,facem avort...am inceput sa plang si sincera sa fiu nu am vrut...pentru ca eu imi doream acel copil,nu am renuntat usor,dar auzindu-l ca imi spune ca nu e copilul lui,ca nu il recunoaste,il fac il cresc,nu va sta cu mine din mila,incerc sa il tin cu forta langa mine..etc...am cedat...pt ca facea presiuni asupra mea si sora lui...am ajuns la spital...sincer nu-mi doream decat sa mor...asteptam doctorita ...iar el vorbea de fata cu mine cu tipa aia...parca eu eram o parasuta nu iubita lui de doi ani...si aia parca imi luase locul...acea tipa stia ca el este cu mine de doi ani,stia ca sunt insarcinata...si nu a facut nimic...sa renunte la el sau ceva de genul...in fine...am ajuns n sala de interventie...iar dupa ce ma anesteziase imediat a venit doctorita cu un contract in care se specifica clar,ca daca eu mor in urma acelei interventii nu pateste nimeni nimic...am plans....si plang,ma urasc,mi-e sila de mine...simt ca sunt pustiita...cand mi se intampla ceva...nu mai intreb de ce...pt ca stiu raspunsul...in fine...dupa o perioada de 2 saptamani...a venit la mine si a inceput sa planga si sa imi ceara sa il iert...l-am iertat...ajunsesem la 6 ani de relatie...programasem nunta...dar aseara am pus punct...pt ca vreau sa incerc sa ma impac cu mine insumi...si sa ma gandesc bine la ceea ce am de facut...desi ceva din mine lipseste...si ma urasc voi face tot posibilul sa ma impac cu ideea ca sunt un monstru,o criminala,un dezastru,pe unde calc eu ia pamantul foc pt ca sunt o nenorocita...FETELOR VA IMPLOR NU FACETI AVORT ORICE S-AR INTAMPLA...ESTE COPILUL VOSTRU...BUCATICA RUPTA DIN VOI...NU VREA ALTCEVA DECAT IUBIRE...VA ROG NU RECURGETI LA ACEASTA METODA...nu am comentez daca ma puneti la zid si aruncati cu pietre in mine,,,stiu sunt o criminala si merit ceea ce e mai rau...


Toti gresim, draga mea draga, dar tu ai gresit ca ai ascultat prea mult de glasul ce-ti spunea sa-i faci pe plac iubitului si nu ai tinut cont de ceea ce iti doreai tu. Esti un om mult prea bun, iar multi nu merita iubirea ta, si de aceea cred ca e mai bine pentru tine ca ai renuntat la acest tip, pentru ca el nu-ti facea bine sufleteste.

Data viitoare fa doar ceea ce-ti dicteaza inima si gandeste-te mai ales la tine si mai putin la cei din jur, pentru ca uneori ne putem rani si cu mult prea multa iubire si grija pentru cei din jur. Iubeste, dar nu uita si de tine!

Iti sunt alaturi si te apreciez enorm pentru ca esti un om minunat, sincer, care are atata iubire de oferit! Astazi, de Ziua Femeii, tin sa-ti urez La multi ani si iti spun din tot sufletul sa ai mai multa incredere in tine si sa te pui si pe tine pe primul plan in viata ta.

Pentru tine, cu drag, un brat de trandafiri:
franziska_eu
Postat pe 8 Martie 2012 14:37
sincera sa fiu nu ma asteptam la atatea mesaje care sa ma incurajeze...va multumesc din suflet pr mesajele voastre si pt ca imi sunteti alaturi fie si virtual...acum am sa va spun si ce era in capul meu,ceea ce nu mi-a permis sa pun punct este faptul ca mama ne-a crescut singura,pt ca tatal meu era un alcoolic notoriu ,se imbata si o batea pe mama pana lesina iar apoi lua o galeata cu apa si o turna pe ea,batea usa in cuie ca sa nu iesim din casa si el intra prin balcon,locuind la etajul 1,dormea cu cutitul sub perna si multe altele,la 10 ani am scapat de el,se hotarase ca prin evacuare silita sa paraseasca locuinta si noi copii doi la numar sa ramanem cu mama,...odata ce cresteam credeam ca toti barbatii sunt la fel,si mama ne-a invatat ca nu e bine sa iti incepi viata sexuala devreme,si nici sa schimbi barbatii cu una cu doua,cel de care m-am despartit aseara este singurul barbat cu care am intretinut relatii intime(sexuale),poate si de asta mi-a fost atat de greu sa o termin cu el.stiti...parintii divortati,tata alcoolic ((a fost si la inchisoare de nenumarate ori)),am stat cu fostul meu iubit crezand ca trebuie sa am rabdare pt a putea avea o casnicie fericita,dar din pacate...totul a fost in zadar...acum vazand ieri parerile unora dintre voi,mi-ati dat curaj sa ingrop aceasta relatie...si de iubit da l-am iubit...singura tradare a fost ca imi reveneau in minte momentele frumoase petrecute cu primul meu iubit,care ma invatase sa sarut,(el fiind al doilea),nu am sa comentez nimic celor care ma veti judeca...aveti dreptate...si inca odata tin sa multumesc din inima celor care m-au incurajat..
Neacsu_Gyany_1
Postat pe 8 Martie 2012 15:12
De la: Neacsu_Gyany_1, la data 2012-03-08 15:12:08sincera sa fiu nu ma asteptam la atatea mesaje care sa ma incurajeze...va multumesc din suflet pr mesajele voastre si pt ca imi sunteti alaturi fie si virtual...acum am sa va spun si ce era in capul meu,ceea ce nu mi-a permis sa pun punct este faptul ca mama ne-a crescut singura,pt ca tatal meu era un alcoolic notoriu ,se imbata si o batea pe mama pana lesina iar apoi lua o galeata cu apa si o turna pe ea,batea usa in cuie ca sa nu iesim din casa si el intra prin balcon,locuind la etajul 1,dormea cu cutitul sub perna si multe altele,la 10 ani am scapat de el,se hotarase ca prin evacuare silita sa paraseasca locuinta si noi copii doi la numar sa ramanem cu mama,...odata ce cresteam credeam ca toti barbatii sunt la fel,si mama ne-a invatat ca nu e bine sa iti incepi viata sexuala devreme,si nici sa schimbi barbatii cu una cu doua,cel de care m-am despartit aseara este singurul barbat cu care am intretinut relatii intime(sexuale),poate si de asta mi-a fost atat de greu sa o termin cu el.stiti...parintii divortati,tata alcoolic ((a fost si la inchisoare de nenumarate ori)),am stat cu fostul meu iubit crezand ca trebuie sa am rabdare pt a putea avea o casnicie fericita,dar din pacate...totul a fost in zadar...acum vazand ieri parerile unora dintre voi,mi-ati dat curaj sa ingrop aceasta relatie...si de iubit da l-am iubit...singura tradare a fost ca imi reveneau in minte momentele frumoase petrecute cu primul meu iubit,care ma invatase sa sarut,(el fiind al doilea),nu am sa comentez nimic celor care ma veti judeca...aveti dreptate...si inca odata tin sa multumesc din inima celor care m-au incurajat..


Gyany, nimeni n-are niciun drept sa te judece sau sa-ti judece viata, ci doar tu insati ai acest drept, de aceea te sfatuiesc sa-i pui la punct pe cei ce incearca sa te judece. N-ai facut nimic atat de grav, incat sa fi judecata de altii. Nu mai da nimanui explicatii legate de viata ta, decat daca simti tu nevoia sa faci asta.

Imi pare rau ca ai avut o viata atat de grea, iar acum imi este oarecum mai clar de ce l-ai ales pe fostul tau iubit, cel de care te-ai despartit ieri, sa-ti fie alaturi. De multe ori, fara sa ne dorim acest lucru la modul constient, ne alegem parteneri de cuplu, persoane care seamana oarecum ca fel de a fi cu parintele nostru de sex opus, in cazul tau cu tatal tau. Probabil ca si tatal tau era o persoana taciturna si deloc sau prea putin afectuoasa, exact cum e ca fel de a fi si fostul iubit, cel de care te-ai despartit ieri.

Recomandarea mea este sa nu te mai implici, pe viitor, sa formezi un cuplu cu o astfel de persoana, taciturna si rece, pentru ca tu esti un om sensibil si dornic de iubire, astfel incat nu-ti face bine prezenta unor astfel de persoane in viata ta, dupa cum ai remarcat chiar tu insati.

Incearca sa-ti alegi un om sensibil si afectuos, care sa-ti fie alaturi la bine si la greu. Un astfel de om te-ar implini sufleteste si te-ar face sa te simti cu adevarat fericita si iubita. :)
franziska_eu
Postat pe 8 Martie 2012 15:51
esti un om absolut deosebit,multumesc pt cuvintele frumoase transmise,fac mult sa stii...e atat de tarziu...si nu am somn...ma macina amintiri,atat bune cat si rele...citind cuvintele tale pline de speranta si bunatate...tind sa cred ca esti un semn divin...esti absolut minunata...multumesc pt incurajarile aduse...asa am sa fac...promit sa ridic capul si sa ii privesc pe toti in ochi aparandu-ma...
Neacsu_Gyany_1
Postat pe 9 Martie 2012 00:38
De la: Neacsu_Gyany_1, la data 2012-03-09 00:38:35esti un om absolut deosebit,multumesc pt cuvintele frumoase transmise,fac mult sa stii...e atat de tarziu...si nu am somn...ma macina amintiri,atat bune cat si rele...citind cuvintele tale pline de speranta si bunatate...tind sa cred ca esti un semn divin...esti absolut minunata...multumesc pt incurajarile aduse...asa am sa fac...promit sa ridic capul si sa ii privesc pe toti in ochi aparandu-ma...


Exact atitudinea asta e cea mai potrivita! Sa nu mai permiti nimanui sa se foloseasca de tine, sa te judece sau sa te jigneasca!

O zi buna iti doresc, draga mea Gyany!

franziska_eu
Postat pe 9 Martie 2012 10:49
De la: Neacsu_Gyany_1, la data 2012-03-08 15:12:08sincera sa fiu nu ma asteptam la atatea mesaje care sa ma incurajeze...va multumesc din suflet pr mesajele voastre si pt ca imi sunteti alaturi fie si virtual...acum am sa va spun si ce era in capul meu,ceea ce nu mi-a permis sa pun punct este faptul ca mama ne-a crescut singura,pt ca tatal meu era un alcoolic notoriu ,se imbata si o batea pe mama pana lesina iar apoi lua o galeata cu apa si o turna pe ea,batea usa in cuie ca sa nu iesim din casa si el intra prin balcon,locuind la etajul 1,dormea cu cutitul sub perna si multe altele,la 10 ani am scapat de el,se hotarase ca prin evacuare silita sa paraseasca locuinta si noi copii doi la numar sa ramanem cu mama,...odata ce cresteam credeam ca toti barbatii sunt la fel,si mama ne-a invatat ca nu e bine sa iti incepi viata sexuala devreme,si nici sa schimbi barbatii cu una cu doua,cel de care m-am despartit aseara este singurul barbat cu care am intretinut relatii intime(sexuale),poate si de asta mi-a fost atat de greu sa o termin cu el.stiti...parintii divortati,tata alcoolic ((a fost si la inchisoare de nenumarate ori)),am stat cu fostul meu iubit crezand ca trebuie sa am rabdare pt a putea avea o casnicie fericita,dar din pacate...totul a fost in zadar...acum vazand ieri parerile unora dintre voi,mi-ati dat curaj sa ingrop aceasta relatie...si de iubit da l-am iubit...singura tradare a fost ca imi reveneau in minte momentele frumoase petrecute cu primul meu iubit,care ma invatase sa sarut,(el fiind al doilea),nu am sa comentez nimic celor care ma veti judeca...aveti dreptate...si inca odata tin sa multumesc din inima celor care m-au incurajat..

mult succes pe mai departe si nu mai lasa barbatii sa isi bata joc de tine...esti o fiinta nu un obiect
steffy91
Postat pe 9 Martie 2012 12:53
Offf, atat de norocoase ati fost amandoua numai pt simplul fapt ca ati ramas insarcinate si l-ai putut simti ( dupa caz), eu incerc de aproape un an si am toate posibilitatile si tot ce e nevoie absolut sa ii ofer copilului meu ca sa fie fericit, ne mai socotind dragoste neconditionata. Deja si parintii mei si ai iubitului il asteapta si noi il dorim, dar uite, nu am reusit inca. Ne chinuim si mai speram. Poate ca durerile voastre nu vor trece curand si usor, dar viata asta plina de suisuri si coborasuri va va mai da sanse la amandoua. Luati atunci decizia corecta pt voi. Fara un barbat care nu te vrea " la pachet" ( cu un bebe), mai poti trai dar copilul ala va fi mereu langa tine si iti va demonstra mai multa iubire si incredere si intelegere decat oricine. Nu te va condamna niciodata. Ridicati capul amandoua, ati gresit si regretati ceea ce arata ca o alta greseala nu va mai fi; si Dumnezeu iarta.
aly_s
Postat pe 9 Martie 2012 20:28
De la: steffy91, la data 2012-03-09 12:53:12
De la: Neacsu_Gyany_1, la data 2012-03-08 15:12:08sincera sa fiu nu ma asteptam la atatea mesaje care sa ma incurajeze...va multumesc din suflet pr mesajele voastre si pt ca imi sunteti alaturi fie si virtual...acum am sa va spun si ce era in capul meu,ceea ce nu mi-a permis sa pun punct este faptul ca mama ne-a crescut singura,pt ca tatal meu era un alcoolic notoriu ,se imbata si o batea pe mama pana lesina iar apoi lua o galeata cu apa si o turna pe ea,batea usa in cuie ca sa nu iesim din casa si el intra prin balcon,locuind la etajul 1,dormea cu cutitul sub perna si multe altele,la 10 ani am scapat de el,se hotarase ca prin evacuare silita sa paraseasca locuinta si noi copii doi la numar sa ramanem cu mama,...odata ce cresteam credeam ca toti barbatii sunt la fel,si mama ne-a invatat ca nu e bine sa iti incepi viata sexuala devreme,si nici sa schimbi barbatii cu una cu doua,cel de care m-am despartit aseara este singurul barbat cu care am intretinut relatii intime(sexuale),poate si de asta mi-a fost atat de greu sa o termin cu el.stiti...parintii divortati,tata alcoolic ((a fost si la inchisoare de nenumarate ori)),am stat cu fostul meu iubit crezand ca trebuie sa am rabdare pt a putea avea o casnicie fericita,dar din pacate...totul a fost in zadar...acum vazand ieri parerile unora dintre voi,mi-ati dat curaj sa ingrop aceasta relatie...si de iubit da l-am iubit...singura tradare a fost ca imi reveneau in minte momentele frumoase petrecute cu primul meu iubit,care ma invatase sa sarut,(el fiind al doilea),nu am sa comentez nimic celor care ma veti judeca...aveti dreptate...si inca odata tin sa multumesc din inima celor care m-au incurajat..

mult succes pe mai departe si nu mai lasa barbatii sa isi bata joc de tine...esti o fiinta nu un obiect


Sper sa inteleaga cat mai multe femei indemnul nostru de a nu se mai lasa calcate in picioare si folosite de absolut nimeni. Femeile nu sunt sluga nimanui si nici cosul de gunoi emotional al barbatilor.

Avem aceleasi drepturi, ca si barbatii, doar ca unele dintre noi au uitat sau n-au fost invatate acest lucru.
franziska_eu
Postat pe 10 Martie 2012 11:21

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
un mic ajutor? 18 De la: iulia_stratulat 24 August 2011 10:32
HISTEROSAPLINGOGRAFIE 4 De la: Dianne_t8 13 Octombrie 2009 11:54
Calendare personalizate la super pret...cel mai frumos cadou 1 De la: rebecrysa 19 Septembrie 2009 00:26
Sarcina si semipareza faciala bell's palsy 1 De la: mimi_gras 10 Octombrie 2011 20:52
cum sa te ingrijesti corespunzator 1 De la: polinka 1 Octombrie 2012 17:49