Setari Cookie-uri

Iubire in exil de Donna V

PREFAÞÃ

IUBIREA NU ARE VARSTÃ!!!

... Iubiri trecute, prezente ºi viitoare...

Toate au un scop în viaþa noastrã. Nu sunt întâmplãtoare. Apar pentru cã le chemãm. Le chemãm pentru cã avem nevoie de ele. Avem nevoie sã ne mistuim în flãcarile unei mari iubiri. Marea iubire.
Sufletul nostru însetat tânjeºte, este în aºteptare, sperã ºi iubeºte cu patimã ºi fãrã opreliºti de vârstã, timp ºi spaþiu!!!!
Romanul prezintã iubirea secolului nostru, înlesnitã de site-urile de socializare - iubirea în spaþiul virtual.
Iluzie sau adevãr?
Iluzie la nivel virtual, dar adevar al sufletului. Iubirea karmicã apare atunci când sufletul tãu este însetat de emoþie, cãldurã, luminã. Apare pentru a împlini necesitãþile emoþionale ºi spirituale pe care sufletul tãu le are în acel moment al vieþii tale, dar... NU TE AMÃGI!!!!
Pentru cã ceea ce-i face bine sufletului tãu, poate sã dãuneze celuilalt! Nu-l condamna pe celãlalt pentru o eventualã inechitate a intensitãþii emoþiilor fațã de tine!
Fiecare suflet ia exact ceea ce-i trebuie, cât îi trebuie ºi când îi trebuie. Pentru cã INIMA ºtie mult mai bine decât raþiunea.

....dincolo de timp ºi spaþiu,
dincolo de viaþã ºi moarte....


Apreciere facutã de psiholog - astrolog - energo-terapeut:
LUIZA IONESCU ( BIANCUORE-KARINA )

adresã de mail –
karina.cuore@hotmail.com / sau biancuore@yahoo.com –

Cu prietenie ºi mult drag pentru DONNA V.
_______________________________________________________
DE LA SUFLET LA SUFLET,
PSIHOLOG-ASTROLOG-BIOENERGOTERAPEUT
LUIZA IONESCU
**BIANCUORE**






Motto: „toatã viaþa m-am drogat
doar cu iubiri duale”

Despre unele lucruri nu se poate povesti oricui.
Dar încerc sã vã împãrtãºesc ºi vouã ceea ce se poate.




Pe aripile unui înger bun
Cum începe povestea unei întâlniri dintre un copil de 21 de ani ºi o femeie în floarea vârstei de 35 de ani?
Cu un mesaj pe net, cã doar s-a inventat internetul ºi paginile de socializare. Pagini în care, fiecare se vâneazã sexual, pagini în care, dacã ai trecut de bariera invizibilã a internetului ºi cunoºti oamenii, intri în lumea realã ºi trãieºti doar dezamãgiri ºi treci prin suferinþe pe care le puteai evita. ªi suferi în tãcere.
Ai vrut sã schimbi monotonia sau sã-þi pedepseºti soþul?
Merita pedeapsa?
Dar tu eºti cea pedepsitã de douã ori. Odatã pentru cã ai înºelat ºi a doua oarã pentru cã ai fost înºelatã. Înºelatã în speranþe, în aºteptãri, în iubire. ªi atunci te întrebi? De ce dintre toþi l-ai ales tocmai pe el? Mai ales cã ai experienþã de viaþã ºi cunoºti bãrbaþii, mai ales bãrbaþii scorpioni. Sunt impenetrabili, reci ºi trec peste cadavre, nu-i intereseazã nimic, doar propria lor plãcere. Pentru ei existã doar sex ºi atât, se opresc, nu intrã pe poarta sentimentelor.
Paulo Coelho scria: ''Viaþa este uneori foarte zgârcitã : trec zile, sãptãmâni, luni ºi ani fãrã sã simþi nimic nou. Totuºi, odatã ce se deschide o uºã, o adevãratã avalanºã pãtrunde prin spatiul deschis. Acum nu ai nimic, iar în clipa urmãtoare ai mai mult decât poþi accepta.''
Câtã dreptate are, parcã a scris pentru mine. Am hibernat 11 ani, ºi m-am trezit acum la realitate. Dar realitatea asta… doare... rãu.
Îmi spunea prietenul meu din adolescenþã, Adi J: “Doamne, nu te mai recunosc, ai putut sã hibernezi 11 ani? Cum ai fost în stare? Cum ai putut sã te schimbi aºa?”
Dar eu nu l-am iubit pe el ca sã-i stau toatã viaþa alãturi ºi sã-i fiu femeia supusã care ºi-o dorea el. Pe soþul meu îl iubesc, dar s-a întâmplat un declic care m-a deconectat de la starea de “hibernare”.
Nu îmi pare rãu pentru pasul fãcut acum. A fost o experienþã care m-a fãcut sã mã simt FEMEIE, sã-mi doresc sã mã bucur de viaþã.
Nici el nu a rãmas imun la experianþa asta, l-am simþit...
Acum dupã 2 luni în care nu m-a mai vãzut pe net, a intrat imediat sã mã întrebe: “mai trãieºti?, þi-a mi-a mai crescut pãrul...?”
De ce oare? Nu recunoaºte, dar mi-a simþit lipsa… pentru a doua oarã îmi stricã stabilitatea pe care încercam sã mi-o recuperez.



Primul mesaj
În 31.01. intru pe net ca de obicei sã-mi citesc mesajele din mail, de pe sit-uri, de pe forumuri…
Gãsesc în Tagged un mesaj simplu ºi scurt:”ceau, ai ID de mess?”
ªi îi rãspund fãrã sã stau pe gânduri, instantaneu :”da, VD….@yahoo….
Fãrã ca mãcar sã vãd din curiozitate cui îi dau ID-ul meu. ªi aproape imediat m-am trezit cã m-i se deschide fereastra mess-ului ºi îmi intrã un tip care arãta bestial în poza de pe avatar. M-am uitat la el ºi nu ºtiam ce sã-i scriu, înlemnisem, nu mai aveam cuvinte. A fost clipa care mi-a stricat liniºtea interioarã pe care mi-o stabilisem acum 10 ani. Mã cãsãtorisem de 11, dar un an dupã cãsãtorie încã mai sufeream dupã Cristian, un tip pe care l-am iubit pînã la disperare ºi pentru care am fost în stare sã fac orice. Dar îmi iubeam ºi soþul, altfel nu m-aº fi cãsãtorit.
Acum eram mutã, mã uitam la monitor ca hipnotizatã. Era atât de tânãr, frumos, arãtos într-o imagine foarte sexy. Brunet, bine fãcut corporal, ºi arãta înalt. Dar cum înãlþimea e variabilã într-o fotografie nu am luat în seamã prea mult aspectul ãsta. Dar era aºa de drãguþ cã aº fi fugit la el în momentul ãla. În ciuda sentimentelor mele nãvalnice din acel moment, m-am adunat în câteva clipe ºi i-am rãspuns rece ºi impersonal: “ a cui e poza din avatar?
Mi-a rãspuns simplu: a mea, nu pun pozele altora.
De unde ai adresa mea de mess, ºi ce vrei?” la care îmi raspunde “ pãi, tu mi-ai dat-o acum câteva minute” - uitasem cu desãvârºire, la toþi le rãspunsesem nu, doar lui i-am dat ID-ul .
Am început sã râd, ºi-i scriu: nu e adevãrat, eu nu dau ID-ul meu la persoane necunoscute” râde ºi el: atunci a fost o greºalã?” ºi începem sã discutãm natural. ªi de parcã nu-mi era de ajuns în ziua aia, îmi face ºi o invitaþie “subtilã” sã ne cunoaºtem.
L-am întrebat câþi ani are?
21.
Doamne ce tânãr! O diferenþã destul de mare între noi. ªti câþi ani am eu? –am întrebat.
Da, mi-a rãspuns, doar îmi vãzuse profilul pe Tagged, în care aveam o pozã de profil cu pãrul lung. Am auzit cã vine soþul meu ºi i-am spus cã închid. S-a conformat situaþiei. Când am deschis net-ul mai târziu, iar am intrat sã vorbim, eram nerãbdãtoare sã-i scriu. Am fost fericitã când l-am vãzut din nou. Aºtepta rãspuns la invitaþia lui de a ne cunoaºte personal. I-am spus cã mã mai gândesc ºi i-am cerut numãrul de telefon. Aº fi vrut sã plec la el atunci , în momentul ãla, dar mã reþinea ceva. Aveam o gândire cerebralã. De fapt se dãdea o luptã groaznicã în interiorul meu, pentru cã de obicei gândesc cu sufletul. Mã îndrãgostisem iremediabil.
Câteva zile mai târziu l-am sunat. Mi-a rãspuns o voce sexy, draguþã, dar corconitã. L-am chestionat, încã mai aveam un pic de luciditate, ceva mã reþinea sã fug la el. Eram dureros de conºtientã cã-l vreau cu toatã fiinþa mea, dar în acelaºi timp mã gândeam cã am un soþ care nu meritã sã-l înºel.
L-am întrebat de ce vrea sã ne cunoaºtem. Nu mai am pãrul lung, m-am tuns. Am intuit cã pãrul meu l-a înebunit în aºa mãsurã încât sã treacã peste faptul cã sunt cãsãtoritã ºi sã mã vrea cu disperare. Aveam în profil o pozã cu o frumuseþe de pãr lung de 1 metru. Am fãcut poza aia cu 3 ani în urmã în ziua în care m-am tuns.
Mi-a rãspuns: nu conteazã, vreau sã te cunosc oricum.
Îmi sun prietena mea Julia ºi îi povestesc cã m-am îndrãgostit. Ea m-a simþit imediat cã jubilez, a ºtiut sigur cã ceva s-a întâmplat cu mine. I-am povestit în douã cuvinte ºi i-am spus cã nu ºtiu ce sã fac, aº fugi la el dar mã reþine ceva.
- “ai rãbdare pânã joi, cã ne întâlnim ºi vorbim, sã nu faci prostii. “
κi fãcea deja discursul de descurajare; cã sunt cãsãtoritã de atâta vreme, cã am un copil extraordinar… etc. Ea fiind proaspãt cãsãtoritã de câteva luni.
Am trãit în zilele urmãtoare o neliniºte ca la 20 de ani. Furam momentele în care puteam vorbi cu el pe mess, ºi mã chema cu disperare. Iar soþul meu era acasã. Nu mã puteam duce, nu atâta timp cât el era lângã mine. Dar între timp ºi-a terminat treburile ºi-mi spune cã trebuie sã plece în noaptea aia. Jubilam, deja nu mai auzeam ce vorbeºte cu mine. Mã gândeam doar la El. Dacã pleca, eram liberã sã mã duc sã-l vãd. Târziu spre miezul nopþii i-am scris cã m-am hotãrât sã merg la el a doua zi. Dar cã îl sun înainte pentru cã aveam niºte întâlniri de afaceri de dimineaþã pe care nu le mai puteam contramanda.
Joi 4 februarie, dimineaþa la 10 când eram în toiul unei discuþii la întâlnirile mele îmi sunã telefonul. Am ºtiut cã era El, pentru cã avea numãrul care nu îl folosisem încã cu nimeni. Era un numãr al meu secret. Oare pentru ce îmi luasem dual number? Mã întreb acum: îl aºteptam oare?
Nu mai avea rãbdare, voia sã ºtie când ajung la El. I-am spus cã în jurul prânzului. ªi aºa am ºi fãcut. Abia aºteptam sã termin sedinþa sã pot pleca la El. M-am îmbrãcat repede într-o þinutã cât se poate de sexy - ºi teribil de primãvãraticã, de parcã nu ar fi fost luna februarie.
O rochiþã neagrã scurtã, tricotatã, mulatã pe corp, cu desuuri negre… negru pentru cã era culoare specificã zodiei lui ºi totodatã mã fãcea mai slabã. Pt ca aveam 70 kg la 1.70 înãlþime. Un pic cam grãsuþã. Nu-mi plãcea de mine aºa.
Era încã zãpadã afarã ºi foarte frig. Am uitat sã-mi iau ºi mãnuºile în goana mea nebunã de a ajunge la el cât mai repede.
În sfârºit ajung, aveam emoþii ca la prima întâlnire. Aveam ºi unele reþineri de ordin psihic… cum va arãta, cum o sã fie, dacã nu mã va satisface… ºi câte altele mai aveam în cap în momentul acela.
M-a întâmpinat în uºa blocului un bãiat drãguþ, finuþ, cu o idée mai scund decât mine, cu aceeaºi voce de la telefon. Am ºtiut în momentul ãla cã-l iubesc. Inima îmi bãtea nebuneºte, de parcã ar fi vrut sã-mi iasã din piept. M-am abþinut sã nu-l strâng în braþe acolo în uºa blocului, încã mai aveam o fãrâmã de luciditate, nu vroiam sã mã vadã nimeni, oricând putea trece o cunoºtinþã a soþului meu sau a mea pe acolo.
Am urcat în lift, nici mãcar nu am vazut la ce etaj mã duce, ce numãr de apartament are pe uºã… M-a ajutat sã-mi scot haina, ºi mi-a arãtat drumul spre dormitor. Mã aºtepta cu lumânãri parfumate aprinse în întuneric. Crease o atmosferã de vis. Deja eram udã, excitatã la maxim de atâta dorinþã acumulatã în sãptãmâna de aºteptare. Ne-am aºezat pe pat, mi-a luat mâna între palmele lui calde, fine si catifelate.
-Ce mâini reci ai! Ti-e frig?
I-am rãspuns aproape fãrã sã respir: mã încãlzeºti tu.
Acela a fost momentul în care nici unul dintre noi nu a mai putut rezista. Ne-am apropiat ºi m-a sãrutat tandru dar pãtimaº, din cap pâna în picioare, dezbrãcându-mã încet ºi apoi, a continuat sã mã sãrute. Eram atât de fericitã cum nu mã mai simþisem de multã vreme cu soþul meu.
Aveam mintea golitã de gânduri. Nu mã mai interesa de nimeni ºi de nimic. Îi simþeam rãsuflarea, mângâierile tandre… m-am trezit dezbrãcatã toatã, lipitã de corpul lui aproape penetrându-mã. Într-o ultimã zvâcnire de luciditate îl blochez ºi îi cer sã-si punã un condom. ªi sãrutându-mã mã întreabã: iþi e fricã de ceva? ªi atunci m-am topit toatã în îmbrãþiºarea lui simþindu-l intrat în adâncul meu într-un ritm lent înebunitor de du-te vino, iar eu strigam de plãcere, o plãcere ce nu o mai simþisem demult, dinainte de naºterea copilului. O plãcere sfâºietoare care mã îmbãta încet de o fericire imensã. Îl iubeam. M-am lãsat în voia lui pentru 3 ore înãlþãtoare la cer. Îl vroiam încã o datã ºi încã o datã, nu mã mai sãturam de el.
Într-un moment de respiro dupã un duº foarte scurt – pentru cã timpul atât de preþios trecea atât de repede ºi nu vroiam sã-l pierd inutil, l-am întrebat: þi-a plãcut? Da, îmi spune. Eºti bestial, îi spun sãrutându-l. Mai poþi încã o datã? Da. ªi în acelaºi moment am trãit din nou acele senzaþii înebunitoare. Aº fi vrut sã dureze la nesfârºit, dar trebuia sã plec 
La uºã îl intreb, vrei sã ne mai vedem?
-Da.
Îl sãrut cu atâta patimã, nu aº fi vrut sã mai plec de la el. ªi nici lui nu-i venea sã-mi dea drumul, nu-mi deschidea uºa...
Mi-a sunat alarma de pe telefon, îmi expirase timpul, trebuia sã ajung la întâlnirea cu Julia ºi sã-mi iau copilul de la grãdiniþã.
Am plecat de la el în al 9-lea cer ºi cu promisiunea cã o sã ne mai vedem în sãptãmâna urmãtoare.

Am ajuns la întâlnirea cu Julia, ne-am întâlnit în centru la Tee lounge. A ºtiut cã am fãcut-o în mometul în care m-a vãzut, pentru cã radiam de fericire. În afarã de nunta ei, nu mã mai vãzuse în starea aia niciodatã. Mi-a spus doar: ai facut-o, Iuda povesteste-mi tot. ªi când vorbim acum la telefon tot aºa îmi spune . Am bãut cîte un ceai, pentru cã , Doamne , aveam nevoie de hidratare  , aveam nevoie sã-mi savurez momentul meu de fericire ºi am povestit.
M-am bucurat cã a fost alãturi de mine, m-a înþeles, nu m-a condamnat deºi nu a fost de acord.

În zilele urmatoare am vorbit din nou cu EL pe mess.
M-a întrebat ce fantezii am.
I-am raspuns: puiule, eu am trãit, cred ca toate fanteziile posibile. Nu cred cã a rãmas ceva neâncercat de mine. În momentul ãsta nu am nici o fantezie. Nu a fost chiar rãspunsul care ºi-l dorea el, dar nu a mai întrebat nimic.

15,02,
La 20 de ani, toþi trãim într-o lume a fanteziei. Unii n-i le recunoaºtem, alþii nu, sau alþii au trãit atât de multe încât le-au secat ideile. ªi totuºi ne mai rãmâne cel puþin una dintre fanteziile trãite ºi care am vrea sã le mai retrãim încã o datã mãcar.
Eram tineri, Doamne cât de tineri, frumoºi ºi cu cât chef de viaþã!
20 de ani e vârsta la care faci tot ce vrei, tot ce-þi trece prin cap, fãrã a te gândi la consecinþe, la sentimentele celor pe care îi rãneºti.
La 20 de ani treci peste cadavre, nu te uiþi în urmã la cel pe care l-ai lãsat cu inima sfâºiatã de suferinþã ºi plângând dupã tine.
La 20 de ani ai aripi, poþi sã zbori oriunde vrei fãrã a te apuca dorul de cineva sau ceva. Mãnânci bãrbaþi pe pâine la micul dejun.
La 20 de ani eºti doar tu, eºti cea mai frumoasã, mai importantã ºi mai puternicã femeie din lume. Pleci de acasã în paºi de dans ºi te întorci dansând.
Viaþa este un dans continuu. Începe melodia ºi-þi unduieºti trupul în ritmul ei. Eºti într-o fericire continuã cât timp nu se opreºte muzica. Eºti într-o transã asemãnãtoare unui drog, nu te intereseazã nimic atâta timp cât tu eºti fericitã, atâta timp cât bãrbaþii roiesc în jurul tãu ºi te aplaudã la scenã deschisã, te simþi Regina Cleopatra.
Câþi te-au cerut în cãsãtorie? O, Doamne cât de mulþi!
La 20 de ani nu te gândeºti la cãsãtorie. Vrei sã copilãreºti cât mai mult. Sã faci tot ce-þi trece prin minte. Dar nu te gândeºti la nimic, trãieºti clipa, trãieºti viaþa intens. Trãieºti prezentul fãrã a te gândi la viitor, dar totodatã trãieºti cu fantomele trecutului. Fantome care nu or sã disparã niciodatã…
Mã gândeam la fantezii, oare el ce fantezii are? Nu l-am întrebat. Are destul de multe cu siguranþã, e tânãr ºi dornic de viaþã, de experienþe… Nu vreau sã vadã cã am sentimente pentru el.
Chiar încep sã mã gândesc, ar mai fi o fantezie pe care mi-aº dori-o? Da, este una. Cea care am trãit-o la 17 ani în Bucureºti într-o camerã tapetatã cu oglinzi. A fost fantastic.

Învãþam la liceul din Voineºti, fãceam naveta zilnic. Era imediat dupã revoluþie. Eu ieºim din tiparul de ºcolãriþã cu uniformã ºi bentiþã pe cap. Devenisem o domniºoarã rebelã. Purtam atunci haine ce doar femeile proaspãt întoarse în þarã purtau aduse de afarã. Eu m-i le fãceam singurã, cã doar fãcusem o ºcoalã de croitorie. Nu am vrut la început, nu mi-a placut, dar obligatã de pãrinþii mei, am învãþat sârguincios. Mamaia mea îmi spunea: “ mamicã, meseria e brãþarã de aur, dacã nu ai o meserie bãnoasã nu eºti om”. Pentru ea care a crescut în alte vremuri aºa era, dar acum dupã revoluþie totul se schimbase. Iar eu ieºisem în lume ºi eram avidã de cunoaºtere. Când terminam clasa a 10-a (si atunci se dãdea treaptã sã intri la liceu mai departe, cele douã clase superioare de liceu erau hotãrâtoare pentru cei care vroiau o facultate, iar eu o vroiam… psihologie…) pãrinþii mei au divorþat. Am avut un ºoc groaznic ºi eu ºi fratele meu. Am dat treapta la economic ºi am picat. Atunci cu haos în familie mi-am ales singurã repartiþia. Am ales Voineºti , o localitate la 20 km de Tîrgoviºte. Atunci pentru prima oarã în viaþã, am vrut sã fug de oraº ºi de oamenii care mã cunoºteau, sã mã rup de lume ºi sã-mi încep o nouã viaþã. Dar ºi în urma altor probleme întâmpinate în afara familiei, care mi-au marcat viaþa multã vreme dupã aia – dar despre asta … încã nu sunt în stare sã scriu.
În primul an, în clasa a 11-a am fost cuminte, eram încã sub influenþa ºocului produs de divorþul alor mei ºi al educaþiei care o primisem de la bunica mea, aceea de a fi retrasã ºi în banca mea, “ sã nu râdã lumea mamicã, dacã eºti cuminte o sã te caute bãieþii buni “– îmi spunea; da mamaie, sunt cuminte – îi spuneam sã o liniºtesc mai târziu. Dar în clasa a 12-a m-am schimbat total, am devenit o rebelã iremediabilã.
Eram o domniºoarã în toatã splendoarea mea, înaltã, slabã cu niºte forme apetisante în hainele pe care m-i le faceam mai mult sã mã dezgoleascã decât sã mã îmbrace. ªi aºa mã port ºi acum. Toatã lumea întorcea capul dupã mine. Incepusem sã mã fardez, - stãpâneam arta machiajului, fãcusem un curs de cosmeticã între timp - aveam pãrul lung pânã la jumãtatea spatelui ºi îmi fãceam niºte cocuri care sã mã arate un pic mai maturã. Nu suportam sã mã vadã bãrbaþii doar o fetiþã cu codiþe. Îmi dãdeau 25 ani, iar eu eram mulþumitã.
În condiþiile descrise mai sus mi-am fãcut un prieten care þinea la mine, dar într-o zi pe când chiuleam , fugind pe coridoarele ºcolii cu prietena mea Violeta, am dat cu ochii de un tip foarte drãgut, brunet cu ochii verzi… o nebunie de bãiat – nu-mi amintesc acum cum îl chema. M-i l-am dorit ºi l-am avut. Nu am ºtiut cã este vecinul prietenului meu, ºi i-a povestit despre escapada. Nici nu mã interesau consecinþele. Nu v-am spus cã Mihai era plecat în armatã, dar venea în fiecare sãptãmânã acasã, tatãl lui era poliþist, avea unele facilitãþi care erau belºug la vremea aia pentru un bãiat plecat în armatã. Aºa a descoperit Mihai cã îl înºel, s-a supãrat foarte tare. Dar am rãmas prieteni în continuare, fiecare fãceam ce vroiam.
Am cunoscut, gaºca lui de bãieþi petrecãreþi în care era ºi un tip foarte drãguþ, un doctor abia ieºit de pe bãncile facultãþii. L-am tras pe Mihai într-o parte ºi i-am spus cã-l vreau pe acest Dr. D. Prima oarã a rãmas mut, nu ºtia ce sã-mi rãspundã, cum sã reacþioneze. Nu-i venea sã-ºi creadã urechilor ce aude de la mine. M-am uitat la el râzând de faþa care o fãcuse ºi i-am spus: “nu tu ai zis cã suntem împreunã, dar facem fiecare ce vrem de acum încolo?“ Ok. Sunt de acord. Dar dã-mi-l pe Dr. D. Nu mã intereseazã cum faci sau ce îi spui”, i-am întors spatele ºi am plecat.
În urmãtoare sãptãmânã vine în curtea ºcolii la mine ºi îmi spune cã a rezolvat, plecãm în week-end la Bucureºti, dar ºi el merge cu cineva. Ok – am zis, îmi convine, nu te cunosc . Week-end-ul ãla a fost bestial, într-un dormitor tapetat cu oglinzi, mobilat în stil minimalist, încã nu vãzusem aºa ceva pânã atunci. Toatã vila era o splendoare. (De acolo ºi visul meu de a avea un dormitor asemeni. M-i l-am împlinit, doar pentru 10 ani, acum am lãsat în urmã totul.) A fost de vis. Atunci nu iubeam pe nimeni, doar cãlcam totul în picioare ºi aveam tot ce îmi doream. Nu mã interesa de nimeni ºi de nimic.
Dar sã revenim în prezent.

vivacedonna
Postat pe 10 Decembrie 2011 10:36
roman in curs de aparitie
vivacedonna
Postat pe 10 Decembrie 2011 10:37

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
Vand trilogia Fifty Shades of Grey 1 De la: kudika_982495 11 Martie 2015 22:09
O carte ce da dependenta - umor si erotism 1 De la: mirela_iacob2005 18 Martie 2015 15:29
vise 109 De la: mitura 4 Ianuarie 2010 21:26
vand romane de dragoste 1 De la: ynna057 2 Mai 2011 12:29
despre schoala 2 De la: kudika_986081 24 Aprilie 2015 10:02