Buna dragelor,va mai citesc uneori cand imi permite timpul si sper sa ma ajutati cu niste sfaturi.Incep prin a va spune ca nu demult (cam de 5 luni) locuiesc impreuna cu iubitul meu cu care am o relatie de 2 ani jumatate,relatie care a decurs pana acum ok si nimeni nu si-a prea bagat coada in ea cu exceptia catorva persoane care au considerat de la inceput sa-si exercite acest drept si anume mama si mai apoi altele influentate de ea.
Problema care a inceput sa ma exaspereze de ceva timp este in felul urmator:
de la inceputul relatiei mele cu S mama a avut mereu ceva de comentat cu privire la ea,cum ca S n-ar fi bun pentru mine pentru ca are un mare handicap.
Acest ''handicap'' cum ii zice ea nu este nici mai mult nici mai putin decat fetita lui de 4 ani pe care o are in custodie din casnicia lui anterioara,pe care eu o indragesc foarte mult.
Bun,deci la incepat au fost doar comentarii de cele mai multe ori cu tenta acida la adresa lui si a copilei care n-are saraca nicio vina si nu prea le dadeam importanta imi ziceam ca la un moment dat poate ca mama o sa se resemneze si o sa-si dea seama ca eu sunt chiar fericita cu tipul asta si macar sa taca si sa se bucure pentru mine.
Nu a fost asa!
Tin sa precicez ca nu e prima data cand isi baga codita in relatiile mele si in viata mea, nici dupa ce m-am pus pe picioare dupa ce mi-am terminat facultatea,am un serviciu stabil si stiu sa-mi port singura de grija ,nu a incetat.
Intotdeauna desi nu eram noi pe aceasi lungime de unda si ne ciondaneam ii dadeam totusi dreptate pana la urma ca deh,ea e mama si pana la urma ar trebui sa stie ce-i mai bine pentru copilul ei,dar se pare ca nu a fost asa.
Problema a inceput cu adevarat cand ne-am mutat impreuna si a vazut ca noua chiar ne e bine parca a explodat.A inceput sa ma bombardeze cu telefoane vizite la noi acasa,ca unde mi-e capul pentru ca nu credea sa ma leg la cap pana la urma cu unul cu un copil(noi avem si planuri de casatorie),ca o sa-mi stric tineretea crescand copilul alteia si ca o sa imbatranesc inainte de vreme si alte altele.
A fost in stare chiar sa-l faca pe tata si pe bunica sa fie impotriva mea aducand aceleasi argumente si trezindu-ma si cu reprosuri din partea lor.
Asta a fost prima problema si cea mai importanta.
Alte probleme mai minore au inceput cam de cam o luna, sunt de-a dreptul aberante:
-se leaga acum de diferenta de varsta dintre mine si prietenului meu eu avand 26 de ani el 39 cand mama este mai mica decat tata cu 20 de ani.
-alta ca acum nu este destul de bun pentru mine ca puteam sa gasesc unul mai bun decat el cand noi avem aceeasi facultate,aceeasi specializare.Nu cred ca puteam sa gasesc un om mai intelegator decat el si care sa ma sustina moral cum ma sustine el,dupa alte 2 relatii ratate.
-problema este ca mie-mi reproseaza toate astea nu prea are curaj sa-l infrunte pe el.
-am fost chiar amandoi sa vorbim cu ai mei de n ori sa ii fac sa inteleaga-mai mult pe mama ca nu de ce sa se mai amestece in relatia noastra.De fata cu S sunt foarte diplomati mai ales dupa o disputa pe care am avut-o si m-a aparat ,dar cu mine isi arata arama pe fata.
Eu sincer m-am saturat de situatia asta ,ma obosesc la maxim intrigile ei si nu-mi doresc sa o schimb pentru ca stiu ca asta este imposibil ci doar sa accepte situatia.
Sper ca nu v-am plictisit si daca aveti un sfat pentru a rezolva problema asta il astept cu cea mai mare placere.
|
Isabelle28
Postat pe 7 Februarie 2012 17:12
|
De la: Isabelle28, la data 2012-02-07 17:12:56Buna dragelor,va mai citesc uneori cand imi permite timpul si sper sa ma ajutati cu niste sfaturi.Incep prin a va spune ca nu demult (cam de 5 luni) locuiesc impreuna cu iubitul meu cu care am o relatie de 2 ani jumatate,relatie care a decurs pana acum ok si nimeni nu si-a prea bagat coada in ea cu exceptia catorva persoane care au considerat de la inceput sa-si exercite acest drept si anume mama si mai apoi altele influentate de ea.
Problema care a inceput sa ma exaspereze de ceva timp este in felul urmator:
de la inceputul relatiei mele cu S mama a avut mereu ceva de comentat cu privire la ea,cum ca S n-ar fi bun pentru mine pentru ca are un mare handicap.
Acest ''handicap'' cum ii zice ea nu este nici mai mult nici mai putin decat fetita lui de 4 ani pe care o are in custodie din casnicia lui anterioara,pe care eu o indragesc foarte mult.
Bun,deci la incepat au fost doar comentarii de cele mai multe ori cu tenta acida la adresa lui si a copilei care n-are saraca nicio vina si nu prea le dadeam importanta imi ziceam ca la un moment dat poate ca mama o sa se resemneze si o sa-si dea seama ca eu sunt chiar fericita cu tipul asta si macar sa taca si sa se bucure pentru mine.
Nu a fost asa!
Tin sa precicez ca nu e prima data cand isi baga codita in relatiile mele si in viata mea, nici dupa ce m-am pus pe picioare dupa ce mi-am terminat facultatea,am un serviciu stabil si stiu sa-mi port singura de grija ,nu a incetat.
Intotdeauna desi nu eram noi pe aceasi lungime de unda si ne ciondaneam ii dadeam totusi dreptate pana la urma ca deh,ea e mama si pana la urma ar trebui sa stie ce-i mai bine pentru copilul ei,dar se pare ca nu a fost asa.
Problema a inceput cu adevarat cand ne-am mutat impreuna si a vazut ca noua chiar ne e bine parca a explodat.A inceput sa ma bombardeze cu telefoane vizite la noi acasa,ca unde mi-e capul pentru ca nu credea sa ma leg la cap pana la urma cu unul cu un copil(noi avem si planuri de casatorie),ca o sa-mi stric tineretea crescand copilul alteia si ca o sa imbatranesc inainte de vreme si alte altele.
A fost in stare chiar sa-l faca pe tata si pe bunica sa fie impotriva mea aducand aceleasi argumente si trezindu-ma si cu reprosuri din partea lor.
Asta a fost prima problema si cea mai importanta.
Alte probleme mai minore au inceput cam de cam o luna, sunt de-a dreptul aberante:
-se leaga acum de diferenta de varsta dintre mine si prietenului meu eu avand 26 de ani el 39 cand mama este mai mica decat tata cu 20 de ani.
-alta ca acum nu este destul de bun pentru mine ca puteam sa gasesc unul mai bun decat el cand noi avem aceeasi facultate,aceeasi specializare.Nu cred ca puteam sa gasesc un om mai intelegator decat el si care sa ma sustina moral cum ma sustine el,dupa alte 2 relatii ratate.
-problema este ca mie-mi reproseaza toate astea nu prea are curaj sa-l infrunte pe el.
-am fost chiar amandoi sa vorbim cu ai mei de n ori sa ii fac sa inteleaga-mai mult pe mama ca nu de ce sa se mai amestece in relatia noastra.De fata cu S sunt foarte diplomati mai ales dupa o disputa pe care am avut-o si m-a aparat ,dar cu mine isi arata arama pe fata.
Eu sincer m-am saturat de situatia asta ,ma obosesc la maxim intrigile ei si nu-mi doresc sa o schimb pentru ca stiu ca asta este imposibil ci doar sa accepte situatia.
Sper ca nu v-am plictisit si daca aveti un sfat pentru a rezolva problema asta il astept cu cea mai mare placere.
Foarte egoista mama ta insa daca tu ai fi avut un copil din alta relatie sunt sigura ca nu ar mai fi considerat asta un handicap! Daca intrigile ei le pui la suflet incearca sa nu te mai vezi cu ea o perioada si scrie-i o scrisoare in care sa-i explici ce simti ,ce se petrece in sufletul tau .Pina la urma o sa abandoneze intriga chiar daca nu este de acord cu alegerea ta dar trebuie sa ai rabdare!Succes!
|
kudika1993
Postat pe 7 Februarie 2012 17:26
|
Sfatul meu este sa o lasi pe mama ta sa se oftice - reactioneaza cu ea in acelasi mod in care reactioneaza dansa fata de iubitul tau...fi pasnica zambeste-i frumos spune-i ceva dar fa tot ce doresti tu si ce-ti place. Nu are de ce sa stie ea absolut toate lucrurile dintre tine si partenerul tau. Fetita lui este o binecuvantare de la Dumnezeu si nu are nici o vina...eu una as accepta fetita daca mi-ar placea taticul. Mama ta tot timpul va fi la fel nu se va schimba - dar ca poate va inceta si va tacea cand va vedea ca nu mai are incotro...trateazo cu indiferenta de fiecare data cand aduce in discutie subiectul acesta....iar tu gandeste-te bine ce-ti doresti de la viata si pune in practica... 
|
|
|
kudika_nikole
Postat pe 7 Februarie 2012 17:35
|
De la: Isabelle28, la data 2012-02-07 17:12:56Buna dragelor,va mai citesc uneori cand imi permite timpul si sper sa ma ajutati cu niste sfaturi.Incep prin a va spune ca nu demult (cam de 5 luni) locuiesc impreuna cu iubitul meu cu care am o relatie de 2 ani jumatate,relatie care a decurs pana acum ok si nimeni nu si-a prea bagat coada in ea cu exceptia catorva persoane care au considerat de la inceput sa-si exercite acest drept si anume mama si mai apoi altele influentate de ea.
Problema care a inceput sa ma exaspereze de ceva timp este in felul urmator:
de la inceputul relatiei mele cu S mama a avut mereu ceva de comentat cu privire la ea,cum ca S n-ar fi bun pentru mine pentru ca are un mare handicap.
Acest ''handicap'' cum ii zice ea nu este nici mai mult nici mai putin decat fetita lui de 4 ani pe care o are in custodie din casnicia lui anterioara,pe care eu o indragesc foarte mult.
Bun,deci la incepat au fost doar comentarii de cele mai multe ori cu tenta acida la adresa lui si a copilei care n-are saraca nicio vina si nu prea le dadeam importanta imi ziceam ca la un moment dat poate ca mama o sa se resemneze si o sa-si dea seama ca eu sunt chiar fericita cu tipul asta si macar sa taca si sa se bucure pentru mine.
Nu a fost asa!
Tin sa precicez ca nu e prima data cand isi baga codita in relatiile mele si in viata mea, nici dupa ce m-am pus pe picioare dupa ce mi-am terminat facultatea,am un serviciu stabil si stiu sa-mi port singura de grija ,nu a incetat.
Intotdeauna desi nu eram noi pe aceasi lungime de unda si ne ciondaneam ii dadeam totusi dreptate pana la urma ca deh,ea e mama si pana la urma ar trebui sa stie ce-i mai bine pentru copilul ei,dar se pare ca nu a fost asa.
Problema a inceput cu adevarat cand ne-am mutat impreuna si a vazut ca noua chiar ne e bine parca a explodat.A inceput sa ma bombardeze cu telefoane vizite la noi acasa,ca unde mi-e capul pentru ca nu credea sa ma leg la cap pana la urma cu unul cu un copil(noi avem si planuri de casatorie),ca o sa-mi stric tineretea crescand copilul alteia si ca o sa imbatranesc inainte de vreme si alte altele.
A fost in stare chiar sa-l faca pe tata si pe bunica sa fie impotriva mea aducand aceleasi argumente si trezindu-ma si cu reprosuri din partea lor.
Asta a fost prima problema si cea mai importanta.
Alte probleme mai minore au inceput cam de cam o luna, sunt de-a dreptul aberante:
-se leaga acum de diferenta de varsta dintre mine si prietenului meu eu avand 26 de ani el 39 cand mama este mai mica decat tata cu 20 de ani.
-alta ca acum nu este destul de bun pentru mine ca puteam sa gasesc unul mai bun decat el cand noi avem aceeasi facultate,aceeasi specializare.Nu cred ca puteam sa gasesc un om mai intelegator decat el si care sa ma sustina moral cum ma sustine el,dupa alte 2 relatii ratate.
-problema este ca mie-mi reproseaza toate astea nu prea are curaj sa-l infrunte pe el.
-am fost chiar amandoi sa vorbim cu ai mei de n ori sa ii fac sa inteleaga-mai mult pe mama ca nu de ce sa se mai amestece in relatia noastra.De fata cu S sunt foarte diplomati mai ales dupa o disputa pe care am avut-o si m-a aparat ,dar cu mine isi arata arama pe fata.
Eu sincer m-am saturat de situatia asta ,ma obosesc la maxim intrigile ei si nu-mi doresc sa o schimb pentru ca stiu ca asta este imposibil ci doar sa accepte situatia.
Sper ca nu v-am plictisit si daca aveti un sfat pentru a rezolva problema asta il astept cu cea mai mare placere.
Rezolvarea este simpla!!Esti pe picioarele tale,responsabila de actele personale,esti capabila sa te intretii singura,iubesti si esti iubita,deci nu exista nicio problema in aceasta directie!!Mama ta trebuie sa inteleaga aceste lucruri si sa-ti acorde increderea necesara ,pentru a putea sa te dezvolti independent de parintii tai!Rareste vizitele la parintii tai,evita discutiile in contradictoriu si vedeti-va de viata voastra!Lasa sa treaca timpul,iubitul tau sa faca dovada increderii pe care i-o arati,aveti un copilas nevinovat,de crescut si parcurgeti drumul vostru,nu al parintilor!Astfel de cazuri nu sunt singulare,parintii,de multe ori,in egoismul lor,intervin acolo unde nu mai au dreptul de a o face,copiii fiind deja majori!!!Demonstrati-le ca va iubiti,ca va respectati,ca doriti sa fiti impreuna si ,poate,in timp,isi vor reconsidera pozitia fata de voi!!Totul este sa vada la voi armonie,liniste in camin,intelegere si iubire!Nicio mama nu va fi inversunata la nesfarsit ,cand isi va vedea fiica fericita si multumita!!Voi doi aveti un rol foarte important in atenuarea antipatiei manifestata de catre parintii tai!!Pretuiti acel copil existent in viata voastra si cautati sa aratati ca ceea ce doriti voi,este incununat de iubire si implinire sufleteasca!!Parintii sunt acei pe care vi i-a daruit Divinitatea,mai buni sau mai putin buni,respectati-i,dar dovediti-le ca va puteti fauri o familie fericita!!!
|
MissRainbow
Postat pe 7 Februarie 2012 17:38
|
Au dreptate fetele si ti-au dat niste sfaturi foarte bune.
Tu vezi-ti de viata ta in continuare ,chiar daca e cum e, e totusi mama ta,nu cred ca o face din rautate ci dintr-o grija exagerata fata de tine,se vor linisti apele pana la urma trebuie doar sa ai rabdare.
Ai putea sa o eviti o perioada pana se linisteste si incearca sa nu te mai lasi afectata de vorbele ei,nu esti singura in situatia asta il ai pe iubitul tau,deci are cine sa te consoleze. :)
|
Jenny23
Postat pe 7 Februarie 2012 18:49
|
De la: Isabelle28, la data 2012-02-07 17:12:56Buna dragelor,va mai citesc uneori cand imi permite timpul si sper sa ma ajutati cu niste sfaturi.Incep prin a va spune ca nu demult (cam de 5 luni) locuiesc impreuna cu iubitul meu cu care am o relatie de 2 ani jumatate,relatie care a decurs pana acum ok si nimeni nu si-a prea bagat coada in ea cu exceptia catorva persoane care au considerat de la inceput sa-si exercite acest drept si anume mama si mai apoi altele influentate de ea.
Problema care a inceput sa ma exaspereze de ceva timp este in felul urmator:
de la inceputul relatiei mele cu S mama a avut mereu ceva de comentat cu privire la ea,cum ca S n-ar fi bun pentru mine pentru ca are un mare handicap.
Acest ''handicap'' cum ii zice ea nu este nici mai mult nici mai putin decat fetita lui de 4 ani pe care o are in custodie din casnicia lui anterioara,pe care eu o indragesc foarte mult.
Bun,deci la incepat au fost doar comentarii de cele mai multe ori cu tenta acida la adresa lui si a copilei care n-are saraca nicio vina si nu prea le dadeam importanta imi ziceam ca la un moment dat poate ca mama o sa se resemneze si o sa-si dea seama ca eu sunt chiar fericita cu tipul asta si macar sa taca si sa se bucure pentru mine.
Nu a fost asa!
Tin sa precicez ca nu e prima data cand isi baga codita in relatiile mele si in viata mea, nici dupa ce m-am pus pe picioare dupa ce mi-am terminat facultatea,am un serviciu stabil si stiu sa-mi port singura de grija ,nu a incetat.
Intotdeauna desi nu eram noi pe aceasi lungime de unda si ne ciondaneam ii dadeam totusi dreptate pana la urma ca deh,ea e mama si pana la urma ar trebui sa stie ce-i mai bine pentru copilul ei,dar se pare ca nu a fost asa.
Problema a inceput cu adevarat cand ne-am mutat impreuna si a vazut ca noua chiar ne e bine parca a explodat.A inceput sa ma bombardeze cu telefoane vizite la noi acasa,ca unde mi-e capul pentru ca nu credea sa ma leg la cap pana la urma cu unul cu un copil(noi avem si planuri de casatorie),ca o sa-mi stric tineretea crescand copilul alteia si ca o sa imbatranesc inainte de vreme si alte altele.
A fost in stare chiar sa-l faca pe tata si pe bunica sa fie impotriva mea aducand aceleasi argumente si trezindu-ma si cu reprosuri din partea lor.
Asta a fost prima problema si cea mai importanta.
Alte probleme mai minore au inceput cam de cam o luna, sunt de-a dreptul aberante:
-se leaga acum de diferenta de varsta dintre mine si prietenului meu eu avand 26 de ani el 39 cand mama este mai mica decat tata cu 20 de ani.
-alta ca acum nu este destul de bun pentru mine ca puteam sa gasesc unul mai bun decat el cand noi avem aceeasi facultate,aceeasi specializare.Nu cred ca puteam sa gasesc un om mai intelegator decat el si care sa ma sustina moral cum ma sustine el,dupa alte 2 relatii ratate.
-problema este ca mie-mi reproseaza toate astea nu prea are curaj sa-l infrunte pe el.
-am fost chiar amandoi sa vorbim cu ai mei de n ori sa ii fac sa inteleaga-mai mult pe mama ca nu de ce sa se mai amestece in relatia noastra.De fata cu S sunt foarte diplomati mai ales dupa o disputa pe care am avut-o si m-a aparat ,dar cu mine isi arata arama pe fata.
Eu sincer m-am saturat de situatia asta ,ma obosesc la maxim intrigile ei si nu-mi doresc sa o schimb pentru ca stiu ca asta este imposibil ci doar sa accepte situatia.
Sper ca nu v-am plictisit si daca aveti un sfat pentru a rezolva problema asta il astept cu cea mai mare placere.
Am un feeling ca, dupa o vreme, cand se va duce stratul de miere, ii vei da mare dreptate mamei tale...dar atunci vei avea 30 plus, iar baietii buni si liberi de obligatii de acum vor fi de mult luati...iar tu vei ramane sa faci buru-buru si sa incepi un sir de relatii, care de care mai dezastruoasa... 
|
kudika226898
Postat pe 7 Februarie 2012 22:25
|
Alegerea pe care ai facut-o e foarte buna de a lua un sot care este egal cu tine,in sensul ca aveti studii superioare,e ca si cum ati vorbi aceeasi limba si aveti aceleasi preocupari.Eu cred ca ea vrea sa va cununati si maine poimaine sa ai si tu un copil,al vostru!Dar sigur aveti planurile voastre si copilul vostru mai asteaota si ea inca nu este bunica.....asa ca pt inceput ca sa-i inchizi gura,cununativa si de cate ori iti va calca casa ai putea sa-i spui ca tu esti sefa,si daca te mai supara sa-si regleze sonorul daca vrea sa-ti mai faca vizite.
Deci nu trebuie so scoti pe usa,caci e mama ta si trebuie sa-i dai respectul cuvenit!
Apoi vizitele la ea sa se mai rareasca,ca e mai sanatos si cauta sa vorbesti cat mai rar cu ea.Faptul ca el are o fetita ,e foarte bine...o sa va intelegeti minunat!
Spunei ,deci mamei tale ca esti ocupata....iar in timp incearca sa va hotarati sa va cununati!!!
|
Titanika
Postat pe 7 Februarie 2012 22:49
|
De la: Isabelle28, la data 2012-02-07 17:12:56Buna dragelor,va mai citesc uneori cand imi permite timpul si sper sa ma ajutati cu niste sfaturi.Incep prin a va spune ca nu demult (cam de 5 luni) locuiesc impreuna cu iubitul meu cu care am o relatie de 2 ani jumatate,relatie care a decurs pana acum ok si nimeni nu si-a prea bagat coada in ea cu exceptia catorva persoane care au considerat de la inceput sa-si exercite acest drept si anume mama si mai apoi altele influentate de ea.
Problema care a inceput sa ma exaspereze de ceva timp este in felul urmator:
de la inceputul relatiei mele cu S mama a avut mereu ceva de comentat cu privire la ea,cum ca S n-ar fi bun pentru mine pentru ca are un mare handicap.
Acest ''handicap'' cum ii zice ea nu este nici mai mult nici mai putin decat fetita lui de 4 ani pe care o are in custodie din casnicia lui anterioara,pe care eu o indragesc foarte mult.
Bun,deci la incepat au fost doar comentarii de cele mai multe ori cu tenta acida la adresa lui si a copilei care n-are saraca nicio vina si nu prea le dadeam importanta imi ziceam ca la un moment dat poate ca mama o sa se resemneze si o sa-si dea seama ca eu sunt chiar fericita cu tipul asta si macar sa taca si sa se bucure pentru mine.
Nu a fost asa!
Tin sa precicez ca nu e prima data cand isi baga codita in relatiile mele si in viata mea, nici dupa ce m-am pus pe picioare dupa ce mi-am terminat facultatea,am un serviciu stabil si stiu sa-mi port singura de grija ,nu a incetat.
Intotdeauna desi nu eram noi pe aceasi lungime de unda si ne ciondaneam ii dadeam totusi dreptate pana la urma ca deh,ea e mama si pana la urma ar trebui sa stie ce-i mai bine pentru copilul ei,dar se pare ca nu a fost asa.
Problema a inceput cu adevarat cand ne-am mutat impreuna si a vazut ca noua chiar ne e bine parca a explodat.A inceput sa ma bombardeze cu telefoane vizite la noi acasa,ca unde mi-e capul pentru ca nu credea sa ma leg la cap pana la urma cu unul cu un copil(noi avem si planuri de casatorie),ca o sa-mi stric tineretea crescand copilul alteia si ca o sa imbatranesc inainte de vreme si alte altele.
A fost in stare chiar sa-l faca pe tata si pe bunica sa fie impotriva mea aducand aceleasi argumente si trezindu-ma si cu reprosuri din partea lor.
Asta a fost prima problema si cea mai importanta.
Alte probleme mai minore au inceput cam de cam o luna, sunt de-a dreptul aberante:
-se leaga acum de diferenta de varsta dintre mine si prietenului meu eu avand 26 de ani el 39 cand mama este mai mica decat tata cu 20 de ani.
-alta ca acum nu este destul de bun pentru mine ca puteam sa gasesc unul mai bun decat el cand noi avem aceeasi facultate,aceeasi specializare.Nu cred ca puteam sa gasesc un om mai intelegator decat el si care sa ma sustina moral cum ma sustine el,dupa alte 2 relatii ratate.
-problema este ca mie-mi reproseaza toate astea nu prea are curaj sa-l infrunte pe el.
-am fost chiar amandoi sa vorbim cu ai mei de n ori sa ii fac sa inteleaga-mai mult pe mama ca nu de ce sa se mai amestece in relatia noastra.De fata cu S sunt foarte diplomati mai ales dupa o disputa pe care am avut-o si m-a aparat ,dar cu mine isi arata arama pe fata.
Eu sincer m-am saturat de situatia asta ,ma obosesc la maxim intrigile ei si nu-mi doresc sa o schimb pentru ca stiu ca asta este imposibil ci doar sa accepte situatia.
Sper ca nu v-am plictisit si daca aveti un sfat pentru a rezolva problema asta il astept cu cea mai mare placere.
Ocoleste-ti o perioada parintii si o sa vezi ca se vor potoli. Daca prin vorba buna n-au inteles sa nu mai intervina in viata ta, atunci prin distanta pe care o vei lua fata de ei, vor intelege ceea ce trebuie. 
|
franziska_eu
Postat pe 8 Februarie 2012 10:58
|
De la: Isabelle28, la data 2012-02-07 17:12:56Buna dragelor,va mai citesc uneori cand imi permite timpul si sper sa ma ajutati cu niste sfaturi.Incep prin a va spune ca nu demult (cam de 5 luni) locuiesc impreuna cu iubitul meu cu care am o relatie de 2 ani jumatate,relatie care a decurs pana acum ok si nimeni nu si-a prea bagat coada in ea cu exceptia catorva persoane care au considerat de la inceput sa-si exercite acest drept si anume mama si mai apoi altele influentate de ea.
Problema care a inceput sa ma exaspereze de ceva timp este in felul urmator:
de la inceputul relatiei mele cu S mama a avut mereu ceva de comentat cu privire la ea,cum ca S n-ar fi bun pentru mine pentru ca are un mare handicap.
Acest ''handicap'' cum ii zice ea nu este nici mai mult nici mai putin decat fetita lui de 4 ani pe care o are in custodie din casnicia lui anterioara,pe care eu o indragesc foarte mult.
Bun,deci la incepat au fost doar comentarii de cele mai multe ori cu tenta acida la adresa lui si a copilei care n-are saraca nicio vina si nu prea le dadeam importanta imi ziceam ca la un moment dat poate ca mama o sa se resemneze si o sa-si dea seama ca eu sunt chiar fericita cu tipul asta si macar sa taca si sa se bucure pentru mine.
Nu a fost asa!
Tin sa precicez ca nu e prima data cand isi baga codita in relatiile mele si in viata mea, nici dupa ce m-am pus pe picioare dupa ce mi-am terminat facultatea,am un serviciu stabil si stiu sa-mi port singura de grija ,nu a incetat.
Intotdeauna desi nu eram noi pe aceasi lungime de unda si ne ciondaneam ii dadeam totusi dreptate pana la urma ca deh,ea e mama si pana la urma ar trebui sa stie ce-i mai bine pentru copilul ei,dar se pare ca nu a fost asa.
Problema a inceput cu adevarat cand ne-am mutat impreuna si a vazut ca noua chiar ne e bine parca a explodat.A inceput sa ma bombardeze cu telefoane vizite la noi acasa,ca unde mi-e capul pentru ca nu credea sa ma leg la cap pana la urma cu unul cu un copil(noi avem si planuri de casatorie),ca o sa-mi stric tineretea crescand copilul alteia si ca o sa imbatranesc inainte de vreme si alte altele.
A fost in stare chiar sa-l faca pe tata si pe bunica sa fie impotriva mea aducand aceleasi argumente si trezindu-ma si cu reprosuri din partea lor.
Asta a fost prima problema si cea mai importanta.
Alte probleme mai minore au inceput cam de cam o luna, sunt de-a dreptul aberante:
-se leaga acum de diferenta de varsta dintre mine si prietenului meu eu avand 26 de ani el 39 cand mama este mai mica decat tata cu 20 de ani.
-alta ca acum nu este destul de bun pentru mine ca puteam sa gasesc unul mai bun decat el cand noi avem aceeasi facultate,aceeasi specializare.Nu cred ca puteam sa gasesc un om mai intelegator decat el si care sa ma sustina moral cum ma sustine el,dupa alte 2 relatii ratate.
-problema este ca mie-mi reproseaza toate astea nu prea are curaj sa-l infrunte pe el.
-am fost chiar amandoi sa vorbim cu ai mei de n ori sa ii fac sa inteleaga-mai mult pe mama ca nu de ce sa se mai amestece in relatia noastra.De fata cu S sunt foarte diplomati mai ales dupa o disputa pe care am avut-o si m-a aparat ,dar cu mine isi arata arama pe fata.
Eu sincer m-am saturat de situatia asta ,ma obosesc la maxim intrigile ei si nu-mi doresc sa o schimb pentru ca stiu ca asta este imposibil ci doar sa accepte situatia.
Sper ca nu v-am plictisit si daca aveti un sfat pentru a rezolva problema asta il astept cu cea mai mare placere.
daca esti pe picioarele tale de ce te mai uiti in gura parintilor????? 
|
zinaceabunasinebuna
Postat pe 8 Februarie 2012 13:05
|
Multumesc dragelor pentru sfaturi si sustinere,v-am citit dar nu v-am putut raspunde la momentul respectiv.
Situatia s-a mai remediat-dar nu de la sine-parca s-a desteptat tata si mi-a marturist ca el nu avea nimic personal cu iubitul meu ci ca s-a lasat influentat de mama.El a calmat-o de fapt tot vulcanica e,dar cel putin nu cu noi,tata trage ponoasele acum.
|
Isabelle28
Postat pe 15 Februarie 2012 23:57
|
|
Si care-i problema? Ce treaba au parintii tai cu viata ta personala??? Nu-i mai baga in seama si vezi de viata ta.
|
Micaell
Postat pe 16 Februarie 2012 08:33
|
De la: Isabelle28, la data 2012-02-15 23:57:15Multumesc dragelor pentru sfaturi si sustinere,v-am citit dar nu v-am putut raspunde la momentul respectiv.
Situatia s-a mai remediat-dar nu de la sine-parca s-a desteptat tata si mi-a marturist ca el nu avea nimic personal cu iubitul meu ci ca s-a lasat influentat de mama.El a calmat-o de fapt tot vulcanica e,dar cel putin nu cu noi,tata trage ponoasele acum.
Asta-i blestemul celor nevoiti sa traiasca cu o persoana vulcanica si autoritara pe cap. Mi-e mila de bietul tau tata ca trage si el acum ponoasele, dar sper ca mama ta sa-si dea seama la timp cat exagereaza prin comportamentul ei.
|
franziska_eu
Postat pe 16 Februarie 2012 12:44
|
De la: kudika226898, la data 2012-02-07 22:25:50De la: Isabelle28, la data 2012-02-07 17:12:56Buna dragelor,va mai citesc uneori cand imi permite timpul si sper sa ma ajutati cu niste sfaturi.Incep prin a va spune ca nu demult (cam de 5 luni) locuiesc impreuna cu iubitul meu cu care am o relatie de 2 ani jumatate,relatie care a decurs pana acum ok si nimeni nu si-a prea bagat coada in ea cu exceptia catorva persoane care au considerat de la inceput sa-si exercite acest drept si anume mama si mai apoi altele influentate de ea.
Problema care a inceput sa ma exaspereze de ceva timp este in felul urmator:
de la inceputul relatiei mele cu S mama a avut mereu ceva de comentat cu privire la ea,cum ca S n-ar fi bun pentru mine pentru ca are un mare handicap.
Acest ''handicap'' cum ii zice ea nu este nici mai mult nici mai putin decat fetita lui de 4 ani pe care o are in custodie din casnicia lui anterioara,pe care eu o indragesc foarte mult.
Bun,deci la incepat au fost doar comentarii de cele mai multe ori cu tenta acida la adresa lui si a copilei care n-are saraca nicio vina si nu prea le dadeam importanta imi ziceam ca la un moment dat poate ca mama o sa se resemneze si o sa-si dea seama ca eu sunt chiar fericita cu tipul asta si macar sa taca si sa se bucure pentru mine.
Nu a fost asa!
Tin sa precicez ca nu e prima data cand isi baga codita in relatiile mele si in viata mea, nici dupa ce m-am pus pe picioare dupa ce mi-am terminat facultatea,am un serviciu stabil si stiu sa-mi port singura de grija ,nu a incetat.
Intotdeauna desi nu eram noi pe aceasi lungime de unda si ne ciondaneam ii dadeam totusi dreptate pana la urma ca deh,ea e mama si pana la urma ar trebui sa stie ce-i mai bine pentru copilul ei,dar se pare ca nu a fost asa.
Problema a inceput cu adevarat cand ne-am mutat impreuna si a vazut ca noua chiar ne e bine parca a explodat.A inceput sa ma bombardeze cu telefoane vizite la noi acasa,ca unde mi-e capul pentru ca nu credea sa ma leg la cap pana la urma cu unul cu un copil(noi avem si planuri de casatorie),ca o sa-mi stric tineretea crescand copilul alteia si ca o sa imbatranesc inainte de vreme si alte altele.
A fost in stare chiar sa-l faca pe tata si pe bunica sa fie impotriva mea aducand aceleasi argumente si trezindu-ma si cu reprosuri din partea lor.
Asta a fost prima problema si cea mai importanta.
Alte probleme mai minore au inceput cam de cam o luna, sunt de-a dreptul aberante:
-se leaga acum de diferenta de varsta dintre mine si prietenului meu eu avand 26 de ani el 39 cand mama este mai mica decat tata cu 20 de ani.
-alta ca acum nu este destul de bun pentru mine ca puteam sa gasesc unul mai bun decat el cand noi avem aceeasi facultate,aceeasi specializare.Nu cred ca puteam sa gasesc un om mai intelegator decat el si care sa ma sustina moral cum ma sustine el,dupa alte 2 relatii ratate.
-problema este ca mie-mi reproseaza toate astea nu prea are curaj sa-l infrunte pe el.
-am fost chiar amandoi sa vorbim cu ai mei de n ori sa ii fac sa inteleaga-mai mult pe mama ca nu de ce sa se mai amestece in relatia noastra.De fata cu S sunt foarte diplomati mai ales dupa o disputa pe care am avut-o si m-a aparat ,dar cu mine isi arata arama pe fata.
Eu sincer m-am saturat de situatia asta ,ma obosesc la maxim intrigile ei si nu-mi doresc sa o schimb pentru ca stiu ca asta este imposibil ci doar sa accepte situatia.
Sper ca nu v-am plictisit si daca aveti un sfat pentru a rezolva problema asta il astept cu cea mai mare placere.
Am un feeling ca, dupa o vreme, cand se va duce stratul de miere, ii vei da mare dreptate mamei tale...dar atunci vei avea 30 plus, iar baietii buni si liberi de obligatii de acum vor fi de mult luati...iar tu vei ramane sa faci buru-buru si sa incepi un sir de relatii, care de care mai dezastruoasa...
D-vstra sunteti un soi de "mama omida"?
|
kudika1993
Postat pe 16 Februarie 2012 13:06
|
De la: Isabelle28, la data 2012-02-15 23:57:15Multumesc dragelor pentru sfaturi si sustinere,v-am citit dar nu v-am putut raspunde la momentul respectiv.
Situatia s-a mai remediat-dar nu de la sine-parca s-a desteptat tata si mi-a marturist ca el nu avea nimic personal cu iubitul meu ci ca s-a lasat influentat de mama.El a calmat-o de fapt tot vulcanica e,dar cel putin nu cu noi,tata trage ponoasele acum.
Un copil nu e un handicap si nici diferenta de varsta.
Tine-ti mama la distanta si vezi apoi cum iti este .
Nu e usor si nici placut sa nu poti avea relatii bune cu parintii dar acum ai o familie a ta de care trebuie sa ai grija.
|
Thais13
Postat pe 16 Februarie 2012 13:24
|
De la: kudika226898, la data 2012-02-07 22:25:50De la: Isabelle28, la data 2012-02-07 17:12:56Buna dragelor,va mai citesc uneori cand imi permite timpul si sper sa ma ajutati cu niste sfaturi.Incep prin a va spune ca nu demult (cam de 5 luni) locuiesc impreuna cu iubitul meu cu care am o relatie de 2 ani jumatate,relatie care a decurs pana acum ok si nimeni nu si-a prea bagat coada in ea cu exceptia catorva persoane care au considerat de la inceput sa-si exercite acest drept si anume mama si mai apoi altele influentate de ea.
Problema care a inceput sa ma exaspereze de ceva timp este in felul urmator:
de la inceputul relatiei mele cu S mama a avut mereu ceva de comentat cu privire la ea,cum ca S n-ar fi bun pentru mine pentru ca are un mare handicap.
Acest ''handicap'' cum ii zice ea nu este nici mai mult nici mai putin decat fetita lui de 4 ani pe care o are in custodie din casnicia lui anterioara,pe care eu o indragesc foarte mult.
Bun,deci la incepat au fost doar comentarii de cele mai multe ori cu tenta acida la adresa lui si a copilei care n-are saraca nicio vina si nu prea le dadeam importanta imi ziceam ca la un moment dat poate ca mama o sa se resemneze si o sa-si dea seama ca eu sunt chiar fericita cu tipul asta si macar sa taca si sa se bucure pentru mine.
Nu a fost asa!
Tin sa precicez ca nu e prima data cand isi baga codita in relatiile mele si in viata mea, nici dupa ce m-am pus pe picioare dupa ce mi-am terminat facultatea,am un serviciu stabil si stiu sa-mi port singura de grija ,nu a incetat.
Intotdeauna desi nu eram noi pe aceasi lungime de unda si ne ciondaneam ii dadeam totusi dreptate pana la urma ca deh,ea e mama si pana la urma ar trebui sa stie ce-i mai bine pentru copilul ei,dar se pare ca nu a fost asa.
Problema a inceput cu adevarat cand ne-am mutat impreuna si a vazut ca noua chiar ne e bine parca a explodat.A inceput sa ma bombardeze cu telefoane vizite la noi acasa,ca unde mi-e capul pentru ca nu credea sa ma leg la cap pana la urma cu unul cu un copil(noi avem si planuri de casatorie),ca o sa-mi stric tineretea crescand copilul alteia si ca o sa imbatranesc inainte de vreme si alte altele.
A fost in stare chiar sa-l faca pe tata si pe bunica sa fie impotriva mea aducand aceleasi argumente si trezindu-ma si cu reprosuri din partea lor.
Asta a fost prima problema si cea mai importanta.
Alte probleme mai minore au inceput cam de cam o luna, sunt de-a dreptul aberante:
-se leaga acum de diferenta de varsta dintre mine si prietenului meu eu avand 26 de ani el 39 cand mama este mai mica decat tata cu 20 de ani.
-alta ca acum nu este destul de bun pentru mine ca puteam sa gasesc unul mai bun decat el cand noi avem aceeasi facultate,aceeasi specializare.Nu cred ca puteam sa gasesc un om mai intelegator decat el si care sa ma sustina moral cum ma sustine el,dupa alte 2 relatii ratate.
-problema este ca mie-mi reproseaza toate astea nu prea are curaj sa-l infrunte pe el.
-am fost chiar amandoi sa vorbim cu ai mei de n ori sa ii fac sa inteleaga-mai mult pe mama ca nu de ce sa se mai amestece in relatia noastra.De fata cu S sunt foarte diplomati mai ales dupa o disputa pe care am avut-o si m-a aparat ,dar cu mine isi arata arama pe fata.
Eu sincer m-am saturat de situatia asta ,ma obosesc la maxim intrigile ei si nu-mi doresc sa o schimb pentru ca stiu ca asta este imposibil ci doar sa accepte situatia.
Sper ca nu v-am plictisit si daca aveti un sfat pentru a rezolva problema asta il astept cu cea mai mare placere.
Am un feeling ca, dupa o vreme, cand se va duce stratul de miere, ii vei da mare dreptate mamei tale...dar atunci vei avea 30 plus, iar baietii buni si liberi de obligatii de acum vor fi de mult luati...iar tu vei ramane sa faci buru-buru si sa incepi un sir de relatii, care de care mai dezastruoasa...
Este riscul ei, ce-ti pasa tie ca renunta la sansa de a avea relatii cu barbati mai tineri si fara copii?
Nu cred ca va veni sa iti ia barbatul tau sau se te roage sa ii indrepti greselile si consecintele lor.
|
Thais13
Postat pe 16 Februarie 2012 13:31
|
De la: Thais13, la data 2012-02-16 13:31:00De la: kudika226898, la data 2012-02-07 22:25:50De la: Isabelle28, la data 2012-02-07 17:12:56Buna dragelor,va mai citesc uneori cand imi permite timpul si sper sa ma ajutati cu niste sfaturi.Incep prin a va spune ca nu demult (cam de 5 luni) locuiesc impreuna cu iubitul meu cu care am o relatie de 2 ani jumatate,relatie care a decurs pana acum ok si nimeni nu si-a prea bagat coada in ea cu exceptia catorva persoane care au considerat de la inceput sa-si exercite acest drept si anume mama si mai apoi altele influentate de ea.
Problema care a inceput sa ma exaspereze de ceva timp este in felul urmator:
de la inceputul relatiei mele cu S mama a avut mereu ceva de comentat cu privire la ea,cum ca S n-ar fi bun pentru mine pentru ca are un mare handicap.
Acest ''handicap'' cum ii zice ea nu este nici mai mult nici mai putin decat fetita lui de 4 ani pe care o are in custodie din casnicia lui anterioara,pe care eu o indragesc foarte mult.
Bun,deci la incepat au fost doar comentarii de cele mai multe ori cu tenta acida la adresa lui si a copilei care n-are saraca nicio vina si nu prea le dadeam importanta imi ziceam ca la un moment dat poate ca mama o sa se resemneze si o sa-si dea seama ca eu sunt chiar fericita cu tipul asta si macar sa taca si sa se bucure pentru mine.
Nu a fost asa!
Tin sa precicez ca nu e prima data cand isi baga codita in relatiile mele si in viata mea, nici dupa ce m-am pus pe picioare dupa ce mi-am terminat facultatea,am un serviciu stabil si stiu sa-mi port singura de grija ,nu a incetat.
Intotdeauna desi nu eram noi pe aceasi lungime de unda si ne ciondaneam ii dadeam totusi dreptate pana la urma ca deh,ea e mama si pana la urma ar trebui sa stie ce-i mai bine pentru copilul ei,dar se pare ca nu a fost asa.
Problema a inceput cu adevarat cand ne-am mutat impreuna si a vazut ca noua chiar ne e bine parca a explodat.A inceput sa ma bombardeze cu telefoane vizite la noi acasa,ca unde mi-e capul pentru ca nu credea sa ma leg la cap pana la urma cu unul cu un copil(noi avem si planuri de casatorie),ca o sa-mi stric tineretea crescand copilul alteia si ca o sa imbatranesc inainte de vreme si alte altele.
A fost in stare chiar sa-l faca pe tata si pe bunica sa fie impotriva mea aducand aceleasi argumente si trezindu-ma si cu reprosuri din partea lor.
Asta a fost prima problema si cea mai importanta.
Alte probleme mai minore au inceput cam de cam o luna, sunt de-a dreptul aberante:
-se leaga acum de diferenta de varsta dintre mine si prietenului meu eu avand 26 de ani el 39 cand mama este mai mica decat tata cu 20 de ani.
-alta ca acum nu este destul de bun pentru mine ca puteam sa gasesc unul mai bun decat el cand noi avem aceeasi facultate,aceeasi specializare.Nu cred ca puteam sa gasesc un om mai intelegator decat el si care sa ma sustina moral cum ma sustine el,dupa alte 2 relatii ratate.
-problema este ca mie-mi reproseaza toate astea nu prea are curaj sa-l infrunte pe el.
-am fost chiar amandoi sa vorbim cu ai mei de n ori sa ii fac sa inteleaga-mai mult pe mama ca nu de ce sa se mai amestece in relatia noastra.De fata cu S sunt foarte diplomati mai ales dupa o disputa pe care am avut-o si m-a aparat ,dar cu mine isi arata arama pe fata.
Eu sincer m-am saturat de situatia asta ,ma obosesc la maxim intrigile ei si nu-mi doresc sa o schimb pentru ca stiu ca asta este imposibil ci doar sa accepte situatia.
Sper ca nu v-am plictisit si daca aveti un sfat pentru a rezolva problema asta il astept cu cea mai mare placere.
Am un feeling ca, dupa o vreme, cand se va duce stratul de miere, ii vei da mare dreptate mamei tale...dar atunci vei avea 30 plus, iar baietii buni si liberi de obligatii de acum vor fi de mult luati...iar tu vei ramane sa faci buru-buru si sa incepi un sir de relatii, care de care mai dezastruoasa...
Este riscul ei, ce-ti pasa tie ca renunta la sansa de a avea relatii cu barbati mai tineri si fara copii?
Nu cred ca va veni sa iti ia barbatul tau sau se te roage sa ii indrepti greselile si consecintele lor.
Cu siguranta nu...dar cand vad cate gasculite se complac in legaturi de genul mi se face mila.... 
|
kudika226898
Postat pe 18 Februarie 2012 08:13
|
De la: kudika226898, la data 2012-02-18 08:13:46De la: Thais13, la data 2012-02-16 13:31:00De la: kudika226898, la data 2012-02-07 22:25:50De la: Isabelle28, la data 2012-02-07 17:12:56Buna dragelor,va mai citesc uneori cand imi permite timpul si sper sa ma ajutati cu niste sfaturi.Incep prin a va spune ca nu demult (cam de 5 luni) locuiesc impreuna cu iubitul meu cu care am o relatie de 2 ani jumatate,relatie care a decurs pana acum ok si nimeni nu si-a prea bagat coada in ea cu exceptia catorva persoane care au considerat de la inceput sa-si exercite acest drept si anume mama si mai apoi altele influentate de ea.
Problema care a inceput sa ma exaspereze de ceva timp este in felul urmator:
de la inceputul relatiei mele cu S mama a avut mereu ceva de comentat cu privire la ea,cum ca S n-ar fi bun pentru mine pentru ca are un mare handicap.
Acest ''handicap'' cum ii zice ea nu este nici mai mult nici mai putin decat fetita lui de 4 ani pe care o are in custodie din casnicia lui anterioara,pe care eu o indragesc foarte mult.
Bun,deci la incepat au fost doar comentarii de cele mai multe ori cu tenta acida la adresa lui si a copilei care n-are saraca nicio vina si nu prea le dadeam importanta imi ziceam ca la un moment dat poate ca mama o sa se resemneze si o sa-si dea seama ca eu sunt chiar fericita cu tipul asta si macar sa taca si sa se bucure pentru mine.
Nu a fost asa!
Tin sa precicez ca nu e prima data cand isi baga codita in relatiile mele si in viata mea, nici dupa ce m-am pus pe picioare dupa ce mi-am terminat facultatea,am un serviciu stabil si stiu sa-mi port singura de grija ,nu a incetat.
Intotdeauna desi nu eram noi pe aceasi lungime de unda si ne ciondaneam ii dadeam totusi dreptate pana la urma ca deh,ea e mama si pana la urma ar trebui sa stie ce-i mai bine pentru copilul ei,dar se pare ca nu a fost asa.
Problema a inceput cu adevarat cand ne-am mutat impreuna si a vazut ca noua chiar ne e bine parca a explodat.A inceput sa ma bombardeze cu telefoane vizite la noi acasa,ca unde mi-e capul pentru ca nu credea sa ma leg la cap pana la urma cu unul cu un copil(noi avem si planuri de casatorie),ca o sa-mi stric tineretea crescand copilul alteia si ca o sa imbatranesc inainte de vreme si alte altele.
A fost in stare chiar sa-l faca pe tata si pe bunica sa fie impotriva mea aducand aceleasi argumente si trezindu-ma si cu reprosuri din partea lor.
Asta a fost prima problema si cea mai importanta.
Alte probleme mai minore au inceput cam de cam o luna, sunt de-a dreptul aberante:
-se leaga acum de diferenta de varsta dintre mine si prietenului meu eu avand 26 de ani el 39 cand mama este mai mica decat tata cu 20 de ani.
-alta ca acum nu este destul de bun pentru mine ca puteam sa gasesc unul mai bun decat el cand noi avem aceeasi facultate,aceeasi specializare.Nu cred ca puteam sa gasesc un om mai intelegator decat el si care sa ma sustina moral cum ma sustine el,dupa alte 2 relatii ratate.
-problema este ca mie-mi reproseaza toate astea nu prea are curaj sa-l infrunte pe el.
-am fost chiar amandoi sa vorbim cu ai mei de n ori sa ii fac sa inteleaga-mai mult pe mama ca nu de ce sa se mai amestece in relatia noastra.De fata cu S sunt foarte diplomati mai ales dupa o disputa pe care am avut-o si m-a aparat ,dar cu mine isi arata arama pe fata.
Eu sincer m-am saturat de situatia asta ,ma obosesc la maxim intrigile ei si nu-mi doresc sa o schimb pentru ca stiu ca asta este imposibil ci doar sa accepte situatia.
Sper ca nu v-am plictisit si daca aveti un sfat pentru a rezolva problema asta il astept cu cea mai mare placere.
Am un feeling ca, dupa o vreme, cand se va duce stratul de miere, ii vei da mare dreptate mamei tale...dar atunci vei avea 30 plus, iar baietii buni si liberi de obligatii de acum vor fi de mult luati...iar tu vei ramane sa faci buru-buru si sa incepi un sir de relatii, care de care mai dezastruoasa...
Este riscul ei, ce-ti pasa tie ca renunta la sansa de a avea relatii cu barbati mai tineri si fara copii?
Nu cred ca va veni sa iti ia barbatul tau sau se te roage sa ii indrepti greselile si consecintele lor.
Cu siguranta nu...dar cand vad cate gasculite se complac in legaturi de genul mi se face mila....
In primul rind ca sa fiti respectata oferiti respect! Cu privire la situatia ei pot sa spun ca,conceptiile dv-stra sunt comuniste si depasite deoarece destul de multa lume se casatoreste dupa 30 de ani deci nu dispar barbatii "buni"!In alta ordine de idei daca omul ala are un copil trebuie sa-l omoare?Eu o respect ca iub este acel copil deoarece el nu are nici o vina pentru rautatea umana!Unul din copiii mei locuieste cu o fata care are 2 copii .......si nu vad unde ar fi problema daca se insoara cu ea.Este si mai mare ca el cu 5 ani dar iar nu ma priveste ca doar nu o bag in oala la fiert!Cat timp veti trai cu aceste conceptii(si altele) biata tarisoara nu va avansa !
|
kudika1993
Postat pe 18 Februarie 2012 09:58
|
De la: kudika1993, la data 2012-02-18 09:58:54De la: kudika226898, la data 2012-02-18 08:13:46De la: Thais13, la data 2012-02-16 13:31:00De la: kudika226898, la data 2012-02-07 22:25:50De la: Isabelle28, la data 2012-02-07 17:12:56Buna dragelor,va mai citesc uneori cand imi permite timpul si sper sa ma ajutati cu niste sfaturi.Incep prin a va spune ca nu demult (cam de 5 luni) locuiesc impreuna cu iubitul meu cu care am o relatie de 2 ani jumatate,relatie care a decurs pana acum ok si nimeni nu si-a prea bagat coada in ea cu exceptia catorva persoane care au considerat de la inceput sa-si exercite acest drept si anume mama si mai apoi altele influentate de ea.
Problema care a inceput sa ma exaspereze de ceva timp este in felul urmator:
de la inceputul relatiei mele cu S mama a avut mereu ceva de comentat cu privire la ea,cum ca S n-ar fi bun pentru mine pentru ca are un mare handicap.
Acest ''handicap'' cum ii zice ea nu este nici mai mult nici mai putin decat fetita lui de 4 ani pe care o are in custodie din casnicia lui anterioara,pe care eu o indragesc foarte mult.
Bun,deci la incepat au fost doar comentarii de cele mai multe ori cu tenta acida la adresa lui si a copilei care n-are saraca nicio vina si nu prea le dadeam importanta imi ziceam ca la un moment dat poate ca mama o sa se resemneze si o sa-si dea seama ca eu sunt chiar fericita cu tipul asta si macar sa taca si sa se bucure pentru mine.
Nu a fost asa!
Tin sa precicez ca nu e prima data cand isi baga codita in relatiile mele si in viata mea, nici dupa ce m-am pus pe picioare dupa ce mi-am terminat facultatea,am un serviciu stabil si stiu sa-mi port singura de grija ,nu a incetat.
Intotdeauna desi nu eram noi pe aceasi lungime de unda si ne ciondaneam ii dadeam totusi dreptate pana la urma ca deh,ea e mama si pana la urma ar trebui sa stie ce-i mai bine pentru copilul ei,dar se pare ca nu a fost asa.
Problema a inceput cu adevarat cand ne-am mutat impreuna si a vazut ca noua chiar ne e bine parca a explodat.A inceput sa ma bombardeze cu telefoane vizite la noi acasa,ca unde mi-e capul pentru ca nu credea sa ma leg la cap pana la urma cu unul cu un copil(noi avem si planuri de casatorie),ca o sa-mi stric tineretea crescand copilul alteia si ca o sa imbatranesc inainte de vreme si alte altele.
A fost in stare chiar sa-l faca pe tata si pe bunica sa fie impotriva mea aducand aceleasi argumente si trezindu-ma si cu reprosuri din partea lor.
Asta a fost prima problema si cea mai importanta.
Alte probleme mai minore au inceput cam de cam o luna, sunt de-a dreptul aberante:
-se leaga acum de diferenta de varsta dintre mine si prietenului meu eu avand 26 de ani el 39 cand mama este mai mica decat tata cu 20 de ani.
-alta ca acum nu este destul de bun pentru mine ca puteam sa gasesc unul mai bun decat el cand noi avem aceeasi facultate,aceeasi specializare.Nu cred ca puteam sa gasesc un om mai intelegator decat el si care sa ma sustina moral cum ma sustine el,dupa alte 2 relatii ratate.
-problema este ca mie-mi reproseaza toate astea nu prea are curaj sa-l infrunte pe el.
-am fost chiar amandoi sa vorbim cu ai mei de n ori sa ii fac sa inteleaga-mai mult pe mama ca nu de ce sa se mai amestece in relatia noastra.De fata cu S sunt foarte diplomati mai ales dupa o disputa pe care am avut-o si m-a aparat ,dar cu mine isi arata arama pe fata.
Eu sincer m-am saturat de situatia asta ,ma obosesc la maxim intrigile ei si nu-mi doresc sa o schimb pentru ca stiu ca asta este imposibil ci doar sa accepte situatia.
Sper ca nu v-am plictisit si daca aveti un sfat pentru a rezolva problema asta il astept cu cea mai mare placere.
Am un feeling ca, dupa o vreme, cand se va duce stratul de miere, ii vei da mare dreptate mamei tale...dar atunci vei avea 30 plus, iar baietii buni si liberi de obligatii de acum vor fi de mult luati...iar tu vei ramane sa faci buru-buru si sa incepi un sir de relatii, care de care mai dezastruoasa...
Este riscul ei, ce-ti pasa tie ca renunta la sansa de a avea relatii cu barbati mai tineri si fara copii?
Nu cred ca va veni sa iti ia barbatul tau sau se te roage sa ii indrepti greselile si consecintele lor.
Cu siguranta nu...dar cand vad cate gasculite se complac in legaturi de genul mi se face mila....
In primul rind ca sa fiti respectata oferiti respect! Cu privire la situatia ei pot sa spun ca,conceptiile dv-stra sunt comuniste si depasite deoarece destul de multa lume se casatoreste dupa 30 de ani deci nu dispar barbatii "buni"!In alta ordine de idei daca omul ala are un copil trebuie sa-l omoare?Eu o respect ca iub este acel copil deoarece el nu are nici o vina pentru rautatea umana!Unul din copiii mei locuieste cu o fata care are 2 copii .......si nu vad unde ar fi problema daca se insoara cu ea.Este si mai mare ca el cu 5 ani dar iar nu ma priveste ca doar nu o bag in oala la fiert!Cat timp veti trai cu aceste conceptii(si altele) biata tarisoara nu va avansa !
Cu siguranta nu va avansa din cauza gogomanilor si a gogomanelor "moderne" care isi complica inutil existenta... 
|
kudika226898
Postat pe 18 Februarie 2012 23:31
|
|
Evita-o o perioada, gasesta diferite scuze de a o vizita, daca te suna sa-si anunte vizita, spunei ca nu sunteti acasa, poate asa a-si va da seama ca si tu ai o familie si ca nu meriti acest tratament din partea ei.
|
kudika467548
Postat pe 19 Februarie 2012 04:42
|
Nu am inteles cine a avut 2 relatii esuate tu ?
Asta pentru a sti mai concret cum sta situatia si pentru a cantari mai bine ce sa-ti spun. ok ?
|
serpico_
Postat pe 19 Februarie 2012 08:50
|
|
ignora-i un timp!...de fapt tu ce cauti?...intelegere?, si, daca nu o gasesti ia-ti adio!...naravul din fire n-are lecuire!
|
fatavesela
Postat pe 19 Februarie 2012 10:48
|
|
Sfatul meu este cat se poate de simplu. desi nu este usor va trebuie sa nu te mai vezi cu mama ta o vreme buna, astfel ii vei da de gandit si ii vei arata ca nu tolerezi astfel de comportament! Daca vei continua sa te joci cu ea de-a soarecele si pisica va iesi cum va dori dansa iar tu nu vei avea decat un gust amar, asa ca te duci frumos la ea si ii spui ca de maine veti inceta sa va mai vedeti sau sa mai vorbiti pana cand nu isi va revizui comportamentul si va trebuie sa fii foarte hotarata si radicala, fara doar si poate ca sa nu pari influentabila. Eu iti urez noroc si o viitoare casnicie solida!
|
verraa
Postat pe 19 Februarie 2012 19:39
|
De la: kudika467548, la data 2012-02-19 04:42:53Evita-o o perioada, gasesta diferite scuze de a o vizita, daca te suna sa-si anunte vizita, spunei ca nu sunteti acasa, poate asa a-si va da seama ca si tu ai o familie si ca nu meriti acest tratament din partea ei.
Doamneeeee, ce analfabeta da sfaturi...."evita-o", "spunei", "a-si"....Doamneee, de sfaturile toantei asteia chiar trebuie sa tii cont...  
|
kudika226898
Postat pe 19 Februarie 2012 23:53
|
De la: verraa, la data 2012-02-19 19:39:34Sfatul meu este cat se poate de simplu. desi nu este usor va trebuie sa nu te mai vezi cu mama ta o vreme buna, astfel ii vei da de gandit si ii vei arata ca nu tolerezi astfel de comportament! Daca vei continua sa te joci cu ea de-a soarecele si pisica va iesi cum va dori dansa iar tu nu vei avea decat un gust amar, asa ca te duci frumos la ea si ii spui ca de maine veti inceta sa va mai vedeti sau sa mai vorbiti pana cand nu isi va revizui comportamentul si va trebuie sa fii foarte hotarata si radicala, fara doar si poate ca sa nu pari influentabila. Eu iti urez noroc si o viitoare casnicie solida!
Nu stiu de ce, dar parca o vad peste ceva vreme cu coada intre picioare in usa lui mama-sa...cand se satura ala de toanta si nu ii mai foloseste nici ca menajera... 
|
kudika226898
Postat pe 19 Februarie 2012 23:55
|
Fiica, a avut 2 relatii esuate datorita mamei, draga. 
|
kudika467548
Postat pe 20 Februarie 2012 05:34
|
De la: kudika226898, la data 2012-02-19 23:55:53De la: verraa, la data 2012-02-19 19:39:34Sfatul meu este cat se poate de simplu. desi nu este usor va trebuie sa nu te mai vezi cu mama ta o vreme buna, astfel ii vei da de gandit si ii vei arata ca nu tolerezi astfel de comportament! Daca vei continua sa te joci cu ea de-a soarecele si pisica va iesi cum va dori dansa iar tu nu vei avea decat un gust amar, asa ca te duci frumos la ea si ii spui ca de maine veti inceta sa va mai vedeti sau sa mai vorbiti pana cand nu isi va revizui comportamentul si va trebuie sa fii foarte hotarata si radicala, fara doar si poate ca sa nu pari influentabila. Eu iti urez noroc si o viitoare casnicie solida!
Nu stiu de ce, dar parca o vad peste ceva vreme cu coada intre picioare in usa lui mama-sa...cand se satura ala de toanta si nu ii mai foloseste nici ca menajera...
E destul de mare ca sa-si asume consecintele actelor ei.
|
Thais13
Postat pe 11 Martie 2012 10:19
|
De la: Thais13, la data 2012-03-11 10:19:34De la: kudika226898, la data 2012-02-19 23:55:53De la: verraa, la data 2012-02-19 19:39:34Sfatul meu este cat se poate de simplu. desi nu este usor va trebuie sa nu te mai vezi cu mama ta o vreme buna, astfel ii vei da de gandit si ii vei arata ca nu tolerezi astfel de comportament! Daca vei continua sa te joci cu ea de-a soarecele si pisica va iesi cum va dori dansa iar tu nu vei avea decat un gust amar, asa ca te duci frumos la ea si ii spui ca de maine veti inceta sa va mai vedeti sau sa mai vorbiti pana cand nu isi va revizui comportamentul si va trebuie sa fii foarte hotarata si radicala, fara doar si poate ca sa nu pari influentabila. Eu iti urez noroc si o viitoare casnicie solida!
Nu stiu de ce, dar parca o vad peste ceva vreme cu coada intre picioare in usa lui mama-sa...cand se satura ala de toanta si nu ii mai foloseste nici ca menajera...
E destul de mare ca sa-si asume consecintele actelor ei.
E destul de mare, dar ce folos, daca mintea nu i-a crescut proportional...
|
kudika226898
Postat pe 11 Martie 2012 17:41
|
De la: kudika226898, la data 2012-03-11 17:41:55De la: Thais13, la data 2012-03-11 10:19:34De la: kudika226898, la data 2012-02-19 23:55:53De la: verraa, la data 2012-02-19 19:39:34Sfatul meu este cat se poate de simplu. desi nu este usor va trebuie sa nu te mai vezi cu mama ta o vreme buna, astfel ii vei da de gandit si ii vei arata ca nu tolerezi astfel de comportament! Daca vei continua sa te joci cu ea de-a soarecele si pisica va iesi cum va dori dansa iar tu nu vei avea decat un gust amar, asa ca te duci frumos la ea si ii spui ca de maine veti inceta sa va mai vedeti sau sa mai vorbiti pana cand nu isi va revizui comportamentul si va trebuie sa fii foarte hotarata si radicala, fara doar si poate ca sa nu pari influentabila. Eu iti urez noroc si o viitoare casnicie solida!
Nu stiu de ce, dar parca o vad peste ceva vreme cu coada intre picioare in usa lui mama-sa...cand se satura ala de toanta si nu ii mai foloseste nici ca menajera...
E destul de mare ca sa-si asume consecintele actelor ei.
E destul de mare, dar ce folos, daca mintea nu i-a crescut proportional...
N-ai cum sa afirmi asa ceva cand nu cunosti omul respectiv.Asta e un aspect al vietii ei si poate ca povestea e mult mai complexa dar nu a expus decat problema in mare.Din ce citesc eu vad ca tatal ei este figura importanta in viata ei si poate ca in subconstient a cautat un om asemanator tatalui ei, cum multe facem de altfel, asa explicandu-se faptul ca a ales un barbat mai varstnic.Eu zic sa nu mai fii rautacioasa , nu vad sensul , apoi tot ce spun eu sau tu nu va schimba atitudinea si hotaririle acestei femei.Ea isi va trai viata exact asa cum crede ca-i mai bine.Indiferent ca are sau nu "minte" nu ne priveste pe noi ceilalti.E viata ei si daca va avea de suferit ea va duce greul.
|
Thais13
Postat pe 17 Martie 2012 09:56
|
|
Chiar va duce greul...
|
kudika226898
Postat pe 17 Martie 2012 17:55
|
Este usor sa-ti dam sfaturi...numai ca, tu si numai tu esti cea care, traind si experimentand viata pe care ai ales-o poti sa spui cu mana pe inima ca ai ales calea justa pentru tine, doar timpul iti va demonstra daca ai ales bine...sau dimpotriva! Momentan, CARPE DIEM ...si mult noroc! 
|
rondina
Postat pe 17 Martie 2012 18:02
|
