Setari Cookie-uri

Am facut un avort si nu vreau sa mai am copii vreodata

Buna! Acum 6 luni postam un subiect pe acest forum pt ca eram distrusa din cauza faptului ca facusem un avort. Inca nu mi-am terminat facultatea, prietenul meu si cu mine nu suntem casatoriti, inca nu ne-am mutat in apartamentul pe care el l-a cumparat, nu aveam bani...scuzele tipice invocate pt a renunbta la un copil. M-a afectat foarte mult ce s-a intamplat. Prietenul meu m-a convins ca avortul era cea mai buna solutie pt situatia noastra, in fine, am renuntat la sarcina. Nu ma disculp deloc de vina pe care o am, dar in sufletul meu, l-am considerat vinovat mereu pe prietenul meu pt ca el m-a convins sa fac ce am facut. Eu imi doream copil si regret ce am facut in fiecare clipa de atunci. Nu ma astept sa treaca prea repede ce s-a intamplat, dar si acum sunt la fel de afectata ca atunci. In fine, problema pe care o am acum este urmatoarea: prietenul meu si cu mien urmeaza sa ne casatorim anul care vine si, bineinteles, s-a pus problema copiilor . Eu nu imi mai doresc copii acum. El da. Simt ca nu pot alege eu ca un copil al meu sa traiasca si altul nu. Nu mai simt ca merit sa fiu mama si nu ma mai simt capabila sa mai fac asta. Daca as ramane iar insarcinata sint ca e ca si cum as trece peste ce s-a intamplat, as trece peste primul copi,l care a murit, la urmatorul. Asta e ceea ce simt. Nu stiu daca este corect sau nu, dar asta simt. Am mers la psiholog, am crezut ca a trecut durerea dar nu este asa, e prezenta in viata mea la fel de puternic ca acum 6 luni. Problema e ca prietenul meu isi doreste foarte mult copii, regreta si el ca m-a convins sa fac asta, dar nu renunta la ideea de a avea copii si spune ca asta e principalul motiv de fericire in viata unui om. Oare de ce nu mi-a zis asta si cand eram insarcinata?? Ne certam des din cauza asta in ultimul timp si mi-a dat de inteles ca daca e pus in situatia de a alege intre mine si copii, alege copiii. Ce sa fac?
kudika408410
Postat pe 3 Martie 2012 19:01
De la: kudika408410, la data 2012-03-03 19:01:56Buna! Acum 6 luni postam un subiect pe acest forum pt ca eram distrusa din cauza faptului ca facusem un avort. Inca nu mi-am terminat facultatea, prietenul meu si cu mine nu suntem casatoriti, inca nu ne-am mutat in apartamentul pe care el l-a cumparat, nu aveam bani...scuzele tipice invocate pt a renunbta la un copil. M-a afectat foarte mult ce s-a intamplat. Prietenul meu m-a convins ca avortul era cea mai buna solutie pt situatia noastra, in fine, am renuntat la sarcina. Nu ma disculp deloc de vina pe care o am, dar in sufletul meu, l-am considerat vinovat mereu pe prietenul meu pt ca el m-a convins sa fac ce am facut. Eu imi doream copil si regret ce am facut in fiecare clipa de atunci. Nu ma astept sa treaca prea repede ce s-a intamplat, dar si acum sunt la fel de afectata ca atunci. In fine, problema pe care o am acum este urmatoarea: prietenul meu si cu mien urmeaza sa ne casatorim anul care vine si, bineinteles, s-a pus problema copiilor . Eu nu imi mai doresc copii acum. El da. Simt ca nu pot alege eu ca un copil al meu sa traiasca si altul nu. Nu mai simt ca merit sa fiu mama si nu ma mai simt capabila sa mai fac asta. Daca as ramane iar insarcinata sint ca e ca si cum as trece peste ce s-a intamplat, as trece peste primul copi,l care a murit, la urmatorul. Asta e ceea ce simt. Nu stiu daca este corect sau nu, dar asta simt. Am mers la psiholog, am crezut ca a trecut durerea dar nu este asa, e prezenta in viata mea la fel de puternic ca acum 6 luni. Problema e ca prietenul meu isi doreste foarte mult copii, regreta si el ca m-a convins sa fac asta, dar nu renunta la ideea de a avea copii si spune ca asta e principalul motiv de fericire in viata unui om. Oare de ce nu mi-a zis asta si cand eram insarcinata?? Ne certam des din cauza asta in ultimul timp si mi-a dat de inteles ca daca e pus in situatia de a alege intre mine si copii, alege copiii. Ce sa fac?



Hm,draga mea,imi pare rau pentru faptul ca nu ai putut sa depasesti acel episod dureros,din viata ta,dar,insist,trebuie sa mergi mai departe,viata isi urmeaza cursul,indiferent de cat de marcati am fi pe parcursul ei!!acea durere nu se va sterge usor din inima ta,poate niciodata nu vei putea sa o alungi din sufletul tau,,dar trebuie sa-ti vezi de rostul tau,alaturi de acel barbat,daca ati hotarat sa va uniti destinele!!!Crezi ca esti singura femeie cu astfel de probleme?NU!Iubitul tau,barabt fiind,vede lucrurile in felul lui,nu il poti condamna prea mult,barbatii au alta perceptie asupra ideii de avort,,sunt simplisti,,asa sunt ei,dar gandeste-te,oare merita sa-l pierzi,caci,aceasta se va intampla,daca nu reusesti sa treci de acest impas emotional????? !!!Certurile nu-si mai au rostul,ce a fost,a trecut ,chiar daca cu urmari,discutati asupra viitorului vostru,va casatoriti,puteti sa faceti un alt copil,,,ce sa-ti mai spun,stiu,in inima unei mame,toti copiii sunt la fel,,dar,te rog,mergi mai departe cu viata ta!
MissRainbow
Postat pe 3 Martie 2012 19:24
Pur si simplu nu cred ca mai meritam sa fim parinti. Si ma enerveaza la culme ca lucrurile par asa simple pt el si, mai mult, ma preseaza, intr-un fel, sa fac ceva ce nu imi doresc, altfel il pierd
kudika408410
Postat pe 3 Martie 2012 19:34
De la: kudika408410, la data 2012-03-03 19:34:05Pur si simplu nu cred ca mai meritam sa fim parinti. Si ma enerveaza la culme ca lucrurile par asa simple pt el si, mai mult, ma preseaza, intr-un fel, sa fac ceva ce nu imi doresc, altfel il pierd



Eii,aceasta mustrare de constiinta,ar fi trebuit sa te apese inainte a face acea intrerupere de sarcina!!!! Draga mea,tu ce simti,iti iubesti partenerul?????Daca da,treci peste aceasta frustrare si continua-ti viata!!!Nu vad rostul acelor certuri dintre voi!!!!Crezi ,ca sunteti singurul cuplu cu astfel de necazuri?Si toate cazurile,acelea care sunt,,,partenerii isi vad de viata in continuare,,fapta este deja comisa,pata va ramane pe viata in sufletele voastre,dar trebuie sa va redescoperiti!!!Incearac sa-i explici iubitului tau,ca trebuie sa va casatoriti si apoi sa concepeti un copil,,asa ar fi corect fata de amandoi!!!Reticenta ta vis-a-vis de existenta unui copil in viata voastra,,se justifica numai in cazul in care nu iti mai iubesti partenerul!!!Faptul ca procedeaza la santaj emotional,nu-i face cinste deloc iubitului tau!!!Ce inseamna asta?De ce nu a reactionat astfel,in momentul in care ai fost pusa sa alegi intre viata pruncului tau ,si viitorul vostru ca si cuplu!!??????Sa o lase mai usurel cu stresul acesta,caci nu se cuvine!!!Discutati,,nu va certati,,trebuie sa ajungeti la un numitor comun!!Daca crezi ca nu ai sa mai suporti ideea veniriii unui copil pe lume,,fii onesta si spune-i acest lucru iubitului tau,,si asta este,,,barbati sunt destui!!
MissRainbow
Postat pe 3 Martie 2012 19:51
in tinerete si eu cu nevasta-mea am facut avorturi tot din cauza saraciei sau a problemelor medicale. a urmat apoi o perioada cand ne doream si am facut multe tratamente pe la 30 de ani si nu s-a mai putut.
acum ,printr-o minune este gravida si vom avea un copil vrei ca si tu sa ai un copil la 44 de ani? fa acum cat esti tanara!
jean_luc_picard
Postat pe 3 Martie 2012 19:57
De la: kudika408410, la data 2012-03-03 19:34:05Pur si simplu nu cred ca mai meritam sa fim parinti. Si ma enerveaza la culme ca lucrurile par asa simple pt el si, mai mult, ma preseaza, intr-un fel, sa fac ceva ce nu imi doresc, altfel il pierd

cred ca rezolvarea problemelor voastre nu stau intr-un copil...un copil trebuie sa vina atunci cand e dorit nu cand reprezinta rezolvarea unei probleme; deci daca nu esti pregatita pentru acest pas nu il face!
ally_ally00
Postat pe 3 Martie 2012 20:03
Il iubesc pe prietenul meu. Problema copiilor s-a pus intr-un viitor relativ indepartat, dupa ce ne casatorim, dupa master. Avem o relatie frumoasa, certurile apar doar cand vine vorba de ce a fost.
kudika408410
Postat pe 3 Martie 2012 20:24
Multumesc pt sfaturi. Trebuie sa aveti dreptate. Doar ca imi e mie foarte greu sa vad acum cum putem trece peste ce a fost
kudika408410
Postat pe 3 Martie 2012 20:26
De la: kudika408410, la data 2012-03-03 20:24:38Il iubesc pe prietenul meu. Problema copiilor s-a pus intr-un viitor relativ indepartat, dupa ce ne casatorim, dupa master. Avem o relatie frumoasa, certurile apar doar cand vine vorba de ce a fost.


Nu te mai gandi la ce a fost ca nu esti singura din lume care a gresit si a facut avort!Problema copiilor nu trebuie sa te preseze ca ei vin la timpul lor!Sper doar sa nu fi ramas cu sechele dupa avort si sa mai poti avea copii!
kudika1993
Postat pe 3 Martie 2012 21:45
Ceea ce nu te omoara te face sa fi mai tare. Cu timpul vei reusi sa treci peste chiar daca nu complet. PRIVESTE TOTUL CU OPTIMISM CHIAR DACA SITUATIA DE FATA ESTE NEGRU... o minte linistita si mult optimism este medicamentul de care ai nevoie.
kudika_nikole
Postat pe 3 Martie 2012 21:59
Din cate observ eu , tu il consideri pe el vinovat pt avortul facut; trebuie sa intelegi ca si tu esti responsabila pt asta. Acum, daca nu poti sa treci peste aceasta durere si nu il poti ierta, nu trebuie sa te casatoresti cu el.
ilumax_76
Postat pe 4 Martie 2012 07:25
De la: kudika408410, la data 2012-03-03 19:01:56Buna! Acum 6 luni postam un subiect pe acest forum pt ca eram distrusa din cauza faptului ca facusem un avort. Inca nu mi-am terminat facultatea, prietenul meu si cu mine nu suntem casatoriti, inca nu ne-am mutat in apartamentul pe care el l-a cumparat, nu aveam bani...scuzele tipice invocate pt a renunbta la un copil. M-a afectat foarte mult ce s-a intamplat. Prietenul meu m-a convins ca avortul era cea mai buna solutie pt situatia noastra, in fine, am renuntat la sarcina. Nu ma disculp deloc de vina pe care o am, dar in sufletul meu, l-am considerat vinovat mereu pe prietenul meu pt ca el m-a convins sa fac ce am facut. Eu imi doream copil si regret ce am facut in fiecare clipa de atunci. Nu ma astept sa treaca prea repede ce s-a intamplat, dar si acum sunt la fel de afectata ca atunci. In fine, problema pe care o am acum este urmatoarea: prietenul meu si cu mien urmeaza sa ne casatorim anul care vine si, bineinteles, s-a pus problema copiilor . Eu nu imi mai doresc copii acum. El da. Simt ca nu pot alege eu ca un copil al meu sa traiasca si altul nu. Nu mai simt ca merit sa fiu mama si nu ma mai simt capabila sa mai fac asta. Daca as ramane iar insarcinata sint ca e ca si cum as trece peste ce s-a intamplat, as trece peste primul copi,l care a murit, la urmatorul. Asta e ceea ce simt. Nu stiu daca este corect sau nu, dar asta simt. Am mers la psiholog, am crezut ca a trecut durerea dar nu este asa, e prezenta in viata mea la fel de puternic ca acum 6 luni. Problema e ca prietenul meu isi doreste foarte mult copii, regreta si el ca m-a convins sa fac asta, dar nu renunta la ideea de a avea copii si spune ca asta e principalul motiv de fericire in viata unui om. Oare de ce nu mi-a zis asta si cand eram insarcinata?? Ne certam des din cauza asta in ultimul timp si mi-a dat de inteles ca daca e pus in situatia de a alege intre mine si copii, alege copiii. Ce sa fac?


Nu-i mai lasa pe altii sa-ti conduca viata, in speta pe iubitul tau. Incearca sa faci doar ceea ce doresti tu, ceea ce simti tu ca e mai bine pentru tine.

Sa ma ierti ca-ti spun, dar iubitul tau e un ipocrit santajist sentimental. In locul tau, as fi rupt de multa aceasta relatie, din momentul in care mi-ar fi cerut sa-mi avortez propriul copil.
franziska_eu
Postat pe 4 Martie 2012 08:45
De la: kudika408410, la data 2012-03-03 19:34:05Pur si simplu nu cred ca mai meritam sa fim parinti. Si ma enerveaza la culme ca lucrurile par asa simple pt el si, mai mult, ma preseaza, intr-un fel, sa fac ceva ce nu imi doresc, altfel il pierd


O persoana ca el care te manevreaza dupa bunul lui plac, nu reprezinta o mare pierdere. Parerea mea e ca ti-ai recastiga personalitatea si stima de sine, parasindu-l pe acest tip.
franziska_eu
Postat pe 4 Martie 2012 08:48
parerea mea este ca ttrebuie sa faci copilul acum cat mai esti tanara si ai mai multa rabdare successsssssssssssss
kudika507085
Postat pe 4 Aprilie 2012 07:45
De la: kudika408410, la data 2012-03-03 19:01:56Buna! Acum 6 luni postam un subiect pe acest forum pt ca eram distrusa din cauza faptului ca facusem un avort. Inca nu mi-am terminat facultatea, prietenul meu si cu mine nu suntem casatoriti, inca nu ne-am mutat in apartamentul pe care el l-a cumparat, nu aveam bani...scuzele tipice invocate pt a renunbta la un copil. M-a afectat foarte mult ce s-a intamplat. Prietenul meu m-a convins ca avortul era cea mai buna solutie pt situatia noastra, in fine, am renuntat la sarcina. Nu ma disculp deloc de vina pe care o am, dar in sufletul meu, l-am considerat vinovat mereu pe prietenul meu pt ca el m-a convins sa fac ce am facut. Eu imi doream copil si regret ce am facut in fiecare clipa de atunci. Nu ma astept sa treaca prea repede ce s-a intamplat, dar si acum sunt la fel de afectata ca atunci. In fine, problema pe care o am acum este urmatoarea: prietenul meu si cu mien urmeaza sa ne casatorim anul care vine si, bineinteles, s-a pus problema copiilor . Eu nu imi mai doresc copii acum. El da. Simt ca nu pot alege eu ca un copil al meu sa traiasca si altul nu. Nu mai simt ca merit sa fiu mama si nu ma mai simt capabila sa mai fac asta. Daca as ramane iar insarcinata sint ca e ca si cum as trece peste ce s-a intamplat, as trece peste primul copi,l care a murit, la urmatorul. Asta e ceea ce simt. Nu stiu daca este corect sau nu, dar asta simt. Am mers la psiholog, am crezut ca a trecut durerea dar nu este asa, e prezenta in viata mea la fel de puternic ca acum 6 luni. Problema e ca prietenul meu isi doreste foarte mult copii, regreta si el ca m-a convins sa fac asta, dar nu renunta la ideea de a avea copii si spune ca asta e principalul motiv de fericire in viata unui om. Oare de ce nu mi-a zis asta si cand eram insarcinata?? Ne certam des din cauza asta in ultimul timp si mi-a dat de inteles ca daca e pus in situatia de a alege intre mine si copii, alege copiii. Ce sa fac?


De ce crezi tu ca noi stim mai bine decat tine ce sa faci?!
Esti dezamagita de tine si de partenerul tau pentru decizia de acum 6 luni... dar, un rationament simplu ma indeamna sa te intreb: s-a schimbat situatia in 6 luni - adica ai terminat facultatea si castigi bani dintr-un job sigur, v-ati mutat in apartamentul cumparat pentru voi, aveti mai multi bani s.a.m.d.? Daca da, ar fi trebuit sa te gandesti la asta atunci, cand ai luat decizia de a nu aduce pe lume un copil intr-o viata instabila... Daca nu, atunci, cu atat mai bine, se dovedeste ca decizia a fost una corecta.
De ce nu depui energia asta cu care te consumi in reprosuri tardive intr-o cauza mai buna - adica in continua sa faci ce este necesar pentru a elimina acele neajunsuri de acum 6 luni. Adica sa traiesti in prezent, concentrat si dedicat. Prezentul te nemultumeste, partenerul tau te nemultumeste, tu insati te nemultumesti... de ce?! De ce frangi viitorul ignorand prezentul?! Nu ai facut nici o crima, sa fim seriosi...doar nu esti o habotnica ce nu intelege evolutia unei fecundari si da simboluri mistice oricarei imperecheri. Nu ai omorat un copil, sa iti intre bine in cap acest lucru! Ai oprit evolutia unui embrion prin mijloace chirurgicale. Ca acel proces, daca s-ar fi desfasurat normal ar fi dus la formarea unui copil in pantecul tau si apoi la nasterea lui, este,iar, perfect adevarat. Dar av fi venit pe lume cand tu inca nu terminasesi facultatea, cand tu si partenerul tau nu locuiati inca in casa voastra, cand toata viata voastra ar fi fost un calvar de supavietuire... Ce sens au ganduri de maternitate acum??!!! Sunt fantezii de copila, inca nu stii ce inseamna sentimentul de mama. Acel sentiment il vei cunoaste cand va creste in pantecul tau un copil, cand pantecul tau va fi mangaiat de iubitul cu care ai conceput copilul si cand inima acelui copil din pantecul tau va fi ascultata de amandoi cu aceeasi imensa mirare si fericire si nerabdare sa vina pe lume. Atunci vei avea sentimentul de mama. Acum ai doar ... nu cumva, de fapt, ascunzi alte nemultumiri sentimentale?!
Ia gandeste-te bine si renunta la aceasta falsa problema... aduna-te, nu mai da banii pe la psihologi incercand sa fugi de tine si problemele reale pe care le ai!
Daca nu il mai iubesti pe partenerul tau, da, e o buna scuza sa renunti la el... Altfel, scutura-te, aduna-te si vezi cat de mult te iubeste
maimai_no1
Postat pe 4 Aprilie 2012 23:56
Timpul rezolva multe lucruri,sigur il rezolva si p-asta.Nu stiu nici o persoana care sa traiasca exact asa cum si-a dorit,toate au luat "in piept " ce le-a adus viata,intamplarea,... soarta (de ce nu?! ).
Sigur,poti sa-ti pui un baraj psihologic si sa-l mentii.Nu vreau,nu pot,nu-s in stare.Sau poti sa-l sari si sa fii un om implinit sau macar normal.
Niciun parinte nu stie cum sa fii "parinte",nu-i scoala de asa ceva.Si multi "virtuosi" au esuat lamentabil cu copiii lor.Asa ca ai sanse egale cu toata lumea,daca te ridici de la podea si lupti.Tu alegi ce si cum,lasa-ti doar ceva timp sa respiri.
Ca paranteza.Nu intru des pe-aici,d-asta intreb .Era pe vremuri un rechin,Marco.Ar fi sarit imediat cu .Unde-i?!
nicossia
Postat pe 5 Aprilie 2012 09:41
cand ai fost insarcinata cu copilul lui aveai nevoie sa auzi ca il vrea ca este ok, acu s-a schimbat radical. mie mi se pare ca nu ii pasa de tine, ca nu e empatic cu tine, nu simte ce te-a pus sa faci si acu te preseaza ca asa i s-a sculat lui sa fie tata!!! da, este si vina ta, dar nu e suta la suta, tu aveai nevoie de sprijin atunci, aveai nevoie sa iti zica cineva ca nu e un capat de tara dk ai copil inaitne sa ai locuinta etc etc etc. vinovatul moral este el si in locul tau nu as mai sta cu el nici o secunda. incearca sa te ierti pe tine si atunci cand se va mai intampla, indiferent dk relatia merge sau nu, intreaba te ce vrei tu in primul rand si nu ce vrea barbatul de langa tine. ei nu inteleg ca suntem mult mai sensibile decat ei si ca un lucru ar putea sa faca daca tot zic ca ne iubesc: sa foloseasca dracu prezervativu!!!! mult noroc, sper sa iti revii, sper din tot sufletul, chiar imi pare rau ca a trb sa treci peste toate astea
kudika021451
Postat pe 5 Aprilie 2012 15:28
Parerea mea este ca voi doi sunteti inca destul de imaturi. Va jucati de-a mama si de-a tata, fara sa stiti cu adevarat ce va doriti de la relatie si de la viata. Lasa timpul sa treaca, termina facultatea, gaseste-ti o ocupatie, castiga proprii bani, rezolva problema locuintei si pe urma...ai tot timpul sa te gandesti si la restul (casatorie si copii). Sa stii ca nu esti un caz special; foarte multe femei apeleaza la avort cel putin o data in viata, atunci cand se intampla ca mijloacele de contraceptie sa dea fail. Din pacate asta e situatia... Atunci cand alegi sa-ti incepi viata sexuala, iti asumi si astfel de riscuri
Micaell
Postat pe 5 Aprilie 2012 16:30
salut.. ti-am citit povestea ºi in timp ce citeam aveam impresia ca sunt eu aceea care a scris.. eu am trecut prin aceeasi situatie doar ca diferenta ca noi eram proapeti casatoriti ºi traiam in alta tara acasa la soacra-mea care nu avea ochi buni pentru mine..cind a aflat ca sunt insarcinata ia cazut cerul ºi ºtiam ca n-o sa ne ajute financiar ºi mereu imi zicea ca n-as fi prima femeie care ar face avort ºi ca suntem prea tineri.. in fine el nu zicea nici da nici nu. a mers cu mine la avort in aceea dimineata . fara nici un stres. seara maicasa ma chema la zıua de nastere a nasei noastre.. duapa aceea eu am plecat la mine acasa. nam rezistat sa traıesc cu ea. dupa 3 luni el a gasit chirie pentru noi ºi mam intors ºi el a zis ca vrea copil.. ºi eram in acea situatie: adica primul copil nu la vrut acum vrea???????????.. pentru ei nu exista gindul ca primul tot era un copil ºi avea dreptul la viata.. sincer atunci nu constiintetizam cit rau am facut mie ºi copilului meu.. acum suntem despartiti de 2 ani el are deja copil de aproape un an ºi eu numi pot ierta faptul ca am fost o laºa.. aveam 22 de ani ºi eram speriata.. n-avea cine ma ajuta ºi imi da sfaturi..e o durere care iti va ramine mereu in suflet ºi la fel am sentimentul ca nu mai merit copii..deºi doar atit imi doresc.. cit tine de barbati sunt niste nesimtiti din acest punct de vedere da ei vor copii dar nu inteleg sensul intreg al acestui cuvint..in orice caz al meu fostul nu ma inteles prin ce am trecut ºi dupa ce am plecat de la el a zis la toti ca eu nu vroiam copii de la el.. ºi in toata aceasta istorie eu am avut de suferit am ramas fara barbatul care ıl iubeam enorm ºi pentru care aº fi bagat mına in foc ca e cel mai bun ºi cu sufletul zdrucinat ºi singura imi pling de jale.. vinovata sunt eu ca am avut incredere oarba in el ºi ca miam asumat aceasta durere..el e fericit cred ca nici nu iºi aminteste ca mai are un copil care e in ceruri ºi plinge ca nu are viata cum are acest copil pe care il are acum..
kudika_930515
Postat pe 10 August 2013 21:24
Si eu am fost in situatia ta...Cat de mult l-am iubit pe baiatul respectiv atat de mult am inceput sa-l urasc in timp...aveam acelasi certuri ca si voi, sunt fericita ca am anulat nunta la timp si nu am facut greseala de a ma castori cu el...Acum sunt casatorita cu un barbat mai mare decat mine cu 15 ani si sunt si insarcinata dar sa sti ca in momentul in care am aflat ca sunt insarcinata m-am bucurat foarte mult si am simtit ca viata mea s-a schimbat cu adevarat...Amintirea acelui copilas nenascut o vei avea mereu in inima si in sufletul tau.Pentru a-ti mai usura din suferinta roagate pentru sufletul acelui copilas pe mine m-a ajutat sa depasesc oarecum acel moment.Fi puternica si viata iti va aducea fericirea la un moment dat.
anrya
Postat pe 22 Octombrie 2013 16:32

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
Infertilitatea-rezolvare? 9 De la: kudika226898 18 Septembrie 2010 10:04
Sarcina si semipareza faciala bell's palsy 1 De la: mimi_gras 10 Octombrie 2011 20:52
simptome de sarcina 28 De la: alexia275 27 Octombrie 2016 14:27
cum sa te ingrijesti corespunzator 1 De la: polinka 1 Octombrie 2012 17:49
vand injectie imunoglobulin, anti d 1 De la: picur85 12 Martie 2010 09:36