Telefon
031 228 61 20
& 031 228 61 23
Mai multe
Mai multe
De la: selin32, la data 2012-12-08 14:40:21nu cred ca o sa poti intelege o mama...e greu pt ea asa cum iti e greu si tie...ceea ce face ea e sa grabeasca putin ,nu stiu cum sa spun,apropierea intre tine si copii,vrea sa simta familie,caldura,intelegere,vrea sa te vada cu copii jucindute si vb ,e prea mult poate pt tine,ea ca mama e pusa la mijloc si tot timpul va trebui sa renunte pt o noapte la tine sau la copii,asta pina esti tu pregatit sa i primesti in viata ta...cred ca tu ar trebui sa te gindesti serios daca esti pregatit...atunci cinddevi parinte,egal cum,responsabilitatile nu tin doar de fond financiar,atunci nu ai concediu,esti 24-24 tata....te mai iubesti si pe ascumns,mai renunti si la bucatica de ciocolata,mai la un meci...etc...egoismul dispare si ii ia locul dragostea neconditionata pt copii astia..acum tu...crezi ca i poti iubi?ea tot timpul o sa i puna inaintea ta...si sint 100% convinsa ca ea vrea un barbat pt ea care sa o iubeasca si care sa i respecte copii...asa vad eu situatia.... Am ales sa subliniez acest comentariu, pentru ca in el este esanta sentimentelor femeii mama, care trebuie sa se echilibreze cu femeia iubita... Ea e o singura persoana, cum esti si tu, dar ea are imens mai multa dragoste in ea, dragoste de doua feluri. Ambele feluri trebuie sa se manifeste constant, ca sa dea echilibru acelei singure persoane... Tu vei intelege "dezechilibrul" ei numai daca faci exercitiul rememorarii legaturii tale de copil cu mama ta, dependenta ta afectiva, nevoia... Tatal este important in echilibrul afectiv, tu trebuie sa iti asumi rolul, este un rol, cata vreme dragostea pentru ei este artificial creata, nu e din sange... Iti inteleg efortul, este necesar, dar nu intarzia sa iti intri in rol, pentru ca s-ar putea sa pierzi si pe mama... Cand femeia mama incepe sa aiba indoieli asupra determinarii tale, deja e o problema serioasa. De fapt, tu ai o problema serioasa. Fii onest cu tine pana la cruzime, si daca simti ca nu iti poti asuma rolul, constant si intens... Dragostea dintre un barbat si o femeie are urcusuri, are coborasuri, este in continua transformare...rezultatul poate fi diferit de dorinta. Dragostea dintre copii si parinti nu cunoaste decat constanta de sange si nu duce niciodata la eclipse. De aceea se spune ca oricat de mult ar gresi un copil, dragostea parintilor pentru el este aceeasi, ori poate chiar sporeste prin actiuni ocrotitoare... Exemplul il ai in chiar mama ta 
|
||
|
maybe Postat pe 9 Decembrie 2012 18:39 |
||
|---|---|---|
|
multumesc pentru sfaturi si recomandari, cred ca doar o evolutie a relatiei ar putea sa clarifice toate aceste aspecte..e destul de greu, nu e o situatie usoara, multi dintre cei apropiati mi-au spus sa am rabdare, sa incerc sa o inteleg, sa-i fiu alaturi, sa ma apropii de cei mici pentru ca vor creste, ca as fi inteles mai bine daca as fi avut si eu un copil dintr-o relatie anterioara, ca trebuie sa fiu pregatit sa impart atentia si dragostea mamei cu cei mici, etc. Sunt constient ca imi asum o mare responsabilitate si incerc sa ma inteleg mai bine...atat a dragostei si a relatiei cu mama, cat si a resposanbilitatilor ce imi revin ca barbatul de langa ea. in fine, am multe intrebari la care incerc sa gaesc un raspuns: de ce o femeie si-ar dori 2 copii cu un barbat pe care nu-l iubeste si care se comporta ca un copil si nu vrea sa maturizeze? cum as putea eu dupa o relatie efectiva de 2 luni, din care o luna sunt parte a familiei si in contact cu cei mici, sa spun ca sunt pregatit si hotarat sa-mi asum/inteleg toate aceste aspecte? eu o iubesc pe ea, dar aceasta iubire scade in momentul in care sunt fortat intr-un timp foarte scurt sa-mi asum tot? sa fim seriosi, cata dragoste sa fie, ca dupa 2 luni sa fie cineva full time tata? nici nu m-am scuturat bine de vechea relatie (au trecut doar 2 luni), ca deja sunt inplicat 120% intr-o relatie destul de complexa... sincer, nu vreau sa ma grabesc...fiecare isi alege drumul si fericirea! Nu stiu, poate imi e frica de un astfel de angajament acum, poate nu sunt convins de dragostea pe care i-o port, poate nu inteleg cat e dragoste din partea ei si cat e siguranta de care are nevoie ea, etc.. fiecare venim cu niste sechele/metehne din vechile relatii, fiecare dintre noi are nevoie de timp pentru a obisnui/familiariza unul cu celelalt, de a fi efectiv fericiti ca si cuplu...poate sunt egoist, poate sunt gelos pe cei mici..dar sincer, nu vreau sa ajung vreodata sa concurez cu ei, sa fiu trecut pe un plan secundar, la si altii..."e baiat bun ,e muncitor, e familist, se implica, etc..." poate ma framant prea mult, poate procesez prea mult aceasta relatie, poate incerc sa obtin niste raspunsuri la care nu am niste raspunsuri logice, poate visez prea mult cu ochii deschisi... in fine, multumesc inca o data pe sfaturi...m-au pus destul de mult pe ganduri...sa inteleg ce vreau de la ea si de la viata impreuna. ps. in weekend, a fost la mine cu cei mici, de sambata dimineata pana duminica seara. am fost la plimbare duminica, le-am luat cadouri,etc.. cat de cat incep sa devin o persoana pt ei, poate asta trezeste o frica in mine in conditia in care eu nu sunt foarte clar/hotarat:) |
||
|
kudika_22896 Postat pe 10 Decembrie 2012 15:35 |
||
De la: kudika_22896, la data 2012-12-10 15:35:49multumesc pentru sfaturi si recomandari, cred ca doar o evolutie a relatiei ar putea sa clarifice toate aceste aspecte..e destul de greu, nu e o situatie usoara, multi dintre cei apropiati mi-au spus sa am rabdare, sa incerc sa o inteleg, sa-i fiu alaturi, sa ma apropii de cei mici pentru ca vor creste, ca as fi inteles mai bine daca as fi avut si eu un copil dintr-o relatie anterioara, ca trebuie sa fiu pregatit sa impart atentia si dragostea mamei cu cei mici, etc. |
||
|
|
||
|
kudika_15804 Postat pe 10 Decembrie 2012 16:17 |
||
De la: kudika_15804, la data 2012-12-10 16:17:14De la: kudika_22896, la data 2012-12-10 15:35:49multumesc pentru sfaturi si recomandari, cred ca doar o evolutie a relatiei ar putea sa clarifice toate aceste aspecte..e destul de greu, nu e o situatie usoara, multi dintre cei apropiati mi-au spus sa am rabdare, sa incerc sa o inteleg, sa-i fiu alaturi, sa ma apropii de cei mici pentru ca vor creste, ca as fi inteles mai bine daca as fi avut si eu un copil dintr-o relatie anterioara, ca trebuie sa fiu pregatit sa impart atentia si dragostea mamei cu cei mici, etc. |
||
|
kudika_15804 Postat pe 10 Decembrie 2012 16:21 |
||
|
Ideea ceste ca nimeni nu se naste invatat. Toate se invata experimentand. Ea cere de la tine ceea ce crede ca ar trebui sa-i oferi ei si copiilor, tu dai ceea ce nu crezi ca ai. Cred ca ai nevoie de un pis de rabdare. Lucrurile nu se intampla peste noapte, cu cu pasi mici. Mai ales tinand cont ca este vorba de 2 copii. Apoi, ea trebuie sa inteleaga ca nu este casatorita cu copii, relatia pe care ea trebuie sa o aiba cu copii este diferita de cea pe care trebuie sa o aiba cu tine. Aici gresesc parintii, se centreaza pe relatia cu copii iar relatia cu partenerul de cuplu este pe loc secund.Casniciile si relatiile de lunga durata, presupune ca partenerii sa se centeze pe raltia lor, pentru ca daca relatia lor este buna, atunci toata lumea este fericita. Insa multi parinti inteleg gresit si considera ca daca au copii, altceva nu mai exista. Multe cupluri se despart cand copii sunt mici. de ce oare se intampla asta? isi muta copii cu ei in pat, se centreaza doar pe nevoile copiilor, uita sa traiasca in cuplu. Discuta cu ea, spune-i ca pentru tine sunt importanti copii, insa este importanta si relatia cu ea si nevoile tale www.relatiidecuplu.com |
||
|
kudika109274 Postat pe 10 Decembrie 2012 18:04 |
||
| intr-o situatie asemanatoare am fost si eu, diferenta fiind ca copiii erau la liceu si locuiau cu el....nu m-au acceptat de la inceput, ei nu vroiau ca tatal lor sa-si refaca viata, dupa un an de relatie m-am retras | ||
|
kudika531679 Postat pe 10 Februarie 2013 10:33 |
||
|
multumesc sfaturi, dar dupa 4 ani de relatie am decis impreuna ca e mai bine pentru amandoi sa ne despartim, mai exact sa divortam...ce s-a intamplat? vedeti mai jos.. 1. in momentul in care am pornit la drum, ne-au facut tot felul de planuri...sa devenim efectiv o familie. cel mai important vis a fost sa avem un copil al nostru, in jurul caruia sa ii aducem/pe cei mici, parintii ei si de ce, parintii mei.( stia ca asta era dorinta mea cea mai mare si pe asta a si mers). planul de bataie era urmatorul: facem un copil, ii aducem pe cei mici, ea sta acasa 2 ani pentru a asigura cresterea si integrarea, chiar ma oferisem sa stau si eu un an acasa. 2. la inceputul lui 2013, am fost impreuna la doctorita cu care i-a nascut pe cei doi copii pentru a-i cere un sfat privind nasterea unui nou copil. ea avea in acel moment 32 de ani, trompele legate, 2 cezariene la active, o greutate de 50-54 kg si o pereche frumoasa de silicoane. doctorita ne-a explicat ca se poate face dezlegarea trompelor, dar tinand cont ca ele erau legate de 4 ani exista riscul sa nu se prinda copilul. singura solutie viabila, inseminarea in vitro, care nu ar fi trebuit sa fie o problema, pentru ca instalatia mergea..doar avea deja 2 copii. 3. la insistentele ei, ca sa existe un angajament, ca sa avem o baza si o pozitie in fata tuturor - cei mici, colegi, parinti am acceptat sa ne casatorim. parintii nostri au fost extrem de surprinsi de viteza, la mai putin de 8 luni de cand ne mutaseram impreuna. 4. parintii mei au stat pentru circa 8 lini la mine, alaturi de ea. au incercat sa se obisnuiasca cu cei mici, nu au reusit...pe de alta parte ea tot le spunea ca vrem sa facem un copil ca acum e momentul si varsta optima. in final, parintii au decis sa se retraga, achizitionandu-si un apartament si lasandu-ne loc pentru a putea fi o familie. 5. incet, incet..dorinta de a avea un copil a coborat in top prioritatilor, si datorita faptului ca costurile aferente erau cu mult peste disponibilitatea de atunci financiara. 6. in primii 2 ani mi-am luat rolul in serios, m-am luptat cu influenta fostului sot asupra lcelor mici, i-am luat la pretrecerile de la munca, m-am luptat cu parerile invechite ale cunostintelor si colegilor, m-am atasat de cei mici, am incercat sa ma implic in educatie lor (dar fara prea mari sanse si suport)...concedii impreuna, weekenduri, sarbatori, iesiri cu alti prieteni,ce sa mai zic, meniu complet.. 7. la finele anului 2, frustrarile, supararile, stare generala si senzatia ca eram a cincea roata la caruta au inceput sa ma faca sa ma retrag in mine..sa tai comunicarea (mi se reprosa ca stiam doar sa o scot vinovata, sa o acuz, sa o invinovatesc etc)..in acelasi timp a aparut dorinta de a ma distanta de cei mici ( pozitia mea era tot timpul subminata de ea si de bunici), pentru care exista doar un singur tata...eu eram doar un baiat bun, care le face toate placerile, care are grija sa ii distreze sau eventual sa le rezolve problemele la matematica.... 8. dupa circa 3 luni, parintii ei au vandut casa...ca era pentru mare (era gandita pentru 3 familii - ei, sotia, fratele acesteia)...si s-au mutat temporar la mine, impreuna cu cei mici (pana is faceau o noua casa); timp de circa un an, au locuit impreuna la mine, fara sa avem stari tensionate sau certuri (noi plecam la 8 si reveneam la 8) 9. intre timp, cel mic se pregatea sa intre in clasa 0. pentru ca ea avea mutatia la mine, urma sa mearga la o scoala din zona, cu mult sub cea la care mergea cel mare. am propus sa il inscriem aici, sa ramane cu noi, iar in weekend sa mearga la bunici unde s-ar fi intalnit cu cel mare. nu a fost solutia dorita, a facut mutatia si l-a inscris pe cel mic la aceeasi scoala. 10. in urma presiunilor mele, am mers la un doctor la medlife, care ne-a informat ca acum la 34 de ani sunt alte riscuri in cazul unui bebe.concluzia a fost ca lucrurile sunt mult mai complicate decat erau ele zugravite la inceput. 11. tinand cont ca nu avea nicio dorinta de a mai face un copil, in mine cresteau frustrarile si m-a simteam ca un apendice, de care nu te leaga decat o hartie. astfel, a inceput sa mearga mai mult singura la parinti si cei mici. 12.in octombrie anul trecut am decis sa punem capat relatiei. si-a strans lucrurile si s-a intors acasa la parinti si cei mici. din dragoste sau la presiunea parintilor am fost efectiv asaltat cu promisiuni, gesturi de dragoste etc ( femeile stiu ce este un asediu pentru a recuceri o reduta). pe fondul promisiunilor, inclusiv de a face in acest an un copil, dar si a unei stari emotionale mai delicate (eram in colectiv cand a fost nebunia) am decis sa mai dau o sansa relatiei noastre. 13. urma ca in acest an sa avem un copil impreuna, eram cel mai fericit..primul pas, urma sa mergem la doctorul de familie pentru a sta de vorba si de a face un plan de bataie. in iulie am facut analizele, iar cand am revenit din concediu am fost la medicul de familie..surpriza a fost mare cu o seara inainte, cand mi-a zis ca merge la doctor sa imi dea un tratament pentru colesterol si trigliceride, care erau prea mari. de partea cu copilul uitase complet. 14. acum 2 saptamani m-a anuntat ca vrea sa incheiem relatia, ca nu pot trece peste niste lucruri (ex. ii reprosat lipsa unei coerente fata de sotul care nu a platit in cei 4 ani nimic pentru cei mici, dar care era cu mult tupeu in revendicare drepturilor - acum 2 ani, la gura mea, am mers la un executor care nu a gasit nimic in conturile lui, ea a renuntat la partea cu sechestrul la cererea lui ca era cercetat penal pentru condurea sub influenta alcoolului), ca nu am reusit sa gasesc o solutie pentru integrarea si aducerea celor mici (in conditiile in care chiar ea spunea ca spatiu nu era potrivit, eram la 10 minute cu masina de ai ei parinti si la vreo 20 de minute de scoala)..o conditie vitala pentru a avea copilul. si-a strans restul de lucruri si a plecat...spunandu-mi ca vrea sa fie langa cei mici, ca regreta ca a stat prea departe de ei, ca ei sufera-plang in somn, ii cer sa fie fericiti, ii intreba pe bunici daca i-a abandonat etc..mentionez ca vorbea de cel putin 3-4 ori pe zi cu parintii si cu cei mici, iar cand erau urgente eram in max 10 minute la ei, ii lua de vineri pana duminica..conform ei, cei mici nu mai vor sa vina la mine ca, casa lor e la bunici..si multe altele de acest gen. fac o mica paranteza...mi-a spus la despartire ca a luat aceasta decizie inca de acum 3 luni de zile, dar nu a vrut sa imi strice ziua de nastere, aniversarea cununiei noastre, concediul..moment pe care l-a resimitit si eu in acel moment - o distantare..o lipsa de afectiune, implicare etc... 15. marti am fost si am semnat actele de divort...avem 30 de zile sa ne rasgandim..dar lucrurile sunt clare din punctul de vedere:lasa poarta deschisa, nu vrea sa faca un copil pentru ca nu vrea sa moara pe masa de operatie si sa ramana cei mici singuri, ca ai ei au nevoie de ajutor financiar si fizic cu cei mici...ca au fost multe momente in ultimii 2 ani cand l-a regretat pe fostul sot (betiv, afemeiat, somer, care prefera sa stea mai mult cu prietenii)...ca nu a avut ce sa ii reproseze pe parte sexuala (eu am beneficiat de experienta de peste16 ani cu fostul sot), ca trebuie sa fac niste sacrificii (eventual sa vand casa ca sa ma mut mai aproape de ei).. stiu ca am scris cam mult..dar vreau ca orice va ajunge in situatia mea..sa inteleaga pe deplin complexitatea unei astfel de relatii... am fost dus de nas...am fost pacalit..am fost doar folosit..iar cand nu s-a mai putut, am fost lasat sa-mi "vad de viata"... ca sa primesti, trebuie sa dai/oferi..din pacate, am pus la picioarele ei tot ce am avut...iar in schimb nu am primit nimic.. evitati femeile cu 2 copii..la inceput sunt 60% femeie si 40% mama...dar obiectivul pe termen lung e sa fie 90% mama si 10% femeie... |
||
|
kudika_22896 Postat pe 20 August 2016 02:08 |
||
|
...iar in schimb nu am primit nimic.. Si cand te gandesti ca era sotia colegului tau de munca  Ai primit exact ceea ce ai oferit...chimie si fizica ca tot scrii mult si gandesti putin 
|
||
|
kudika_988778 Postat pe 20 August 2016 15:35 |
||
| Subiect | Mesaje | Ultimul Mesaj |
|---|---|---|
| Ce ne facem cu femeile din viata lui? | 27 | De la: katy6853_yahoo_com 20 Mai 2009 10:22 |
| CE PARERE AVETI DESPRE.....? | 16 | De la: Lorena26 9 August 2009 17:05 |
| ce parere aveti de barbatii din zodia fecioarei?cum sunt intr-o relatie? | 70 | De la: sopterean 28 Ianuarie 2016 19:54 |
|
|
||
| ce parere aveti despre tatuaje? | 61 | De la: alexandra-floriintimisoara-eu 26 Ianuarie 2016 15:54 |
| Diploma de merit | 75 | De la: andreea1976 3 Ianuarie 2009 18:07 |
Site-ul Kudika.ro este creat si administrat de SC Internet Corp SRL.
Pentru propuneri de colaborare privind promovarea pe site-ul kudika.ro,
va rugam sa contactati departamentul de vanzari la sales@internetcorp.ro
Sediul social: Bucuresti, Str. Putul lui Zamfir nr. 28, Sector 1
Solicitarile cu privire la protectia datelor cu caracter personal pot fi trimise la email gdpr@internetcorp.ro
Termenul legal in care poti primi un raspuns din partea noastra este de 30 zile calendaristice.