19 ani...un copil de nota 10,pana acum.Toti din jurul meu s-au invatat cu mine fiind la inaltime. Dar ce se intampla cand apare un bebe? Toata viata de duce de rapa...

vand lapte nan 2

Insarinata sau nu ? HELP !

kudika_946589 Postat pe 19 Decembrie 2013 13:18
Buna ziua! Mi se pare atat de urat si ciudat ca trebuie sa ma expun pe un site de socializare ca sa nu innebunesc! As vrea sa va puneti in locul meu cat de bine reusiti si sa spuneti ce ati face voi in situatia mea.. :-< Imi cer scuze pentru detalii,dar e singurul mod in care ma puteti intr-adevar intelege... Am 19 ani... Familie monoparentala.Unicul copil. Mama a fost si mama si tata si m-a crescut frumos, in idei si conceptii pe care nu le mai gasesti in ziua de azi. Pe cat de demodate, pe atat de indreptatite,reale si frumoase. Desi posibilitati nu au fost,m-a inzestrat Dumnezeu cu multe calitati care au facut ca totul sa para posibil. Un copil foarte bun, inteligent,un elev model,mereu pe primul loc,apreciata si dorita;pe cat de mult ma ridicam, pe atat cerintele erau si mai mari,dar fara sa existe intelegere si acceptare,in cazul unui esec.. Asa am fost invatata. Ai mei nici macar cu semne de multumire sufleteasca sau felicitari nu ma "plateau". Eram singura din familie(neam...ca existau multe comparatii cu rudele de gradul 1 sau 2) care se ridicase atat de mult si totusi singura ce nu primea decat palme, certuri, tipete.. Iubirea mamei pentru mine a existat dintotdeauna( o iubire neasemanata,dealtfel), dar era influentata de bunica ori de propria viata si se purta urat cu mine.Atat de urat incat in 12 ani de scoala si 3 de gradinita nu a venit la serbare decat de 3 ori (desi era acasa si nu avea altceva mai bun de facut)...Astea sunt frustrari personale,dar veti intelege de ce le scriu,acum. Liceul l-am facut departe de ea; gazda, chirie,purtat singura de grija. Stiu ce inseamna si alintul in sanul familiei, dar si munca si greul. Acum sunt la facultate,la stat. Am reusit sa realizez multe,pana acum.Sunt cunoscuta si apreciata(am o viata sociala destul de frumoasa:prieteni dragi--dar care nu se vor stapani sa te judece--, atentie,olimpiade,concursuri,scena, aplauze,profesorii care te suna sa vada ce faci doar pentru ca le esti drag, tot ce isi poate dori o persoana pana la 19 ani...), dar am reusit,gratie invataturilor de acasa,sa nu pic in alte extreme urate(fumat,droguri,umblat din floare-n floare, inocenta mi-am pastrat-o pana acum putin timp,desi putini stiu). Sunt sociabila doar aparent;pentru ca ma intereseaza si imi place sa dau sfaturi altora,asa cum pot si stiu,insa cand vine vorba de mine ma inchid...ca si cum as avea scut"Stai departe,ca stiu cat de slaba sunt si mi-e teama sa nu ma ranesti!". Deci comunicarea cu ai mei a fost la 3 metri sub pamant,in tot timpul asta, mai ales la felul cum se purtau cu mine.. :-j Si...aici apare problema... De un an de zile am langa mine un baiat care ma iubeste si deja ne-am facut planuri de viitor. ATENTIE: Planuri DE VIITOR ! Un viitor nu prea apropiat :( Se pare, totusi, ca viitorul s-a apropiat subit... CE POT SA FAC??? Sunt insarcinata... Astept un copil... Iubesc copiii,ii ador,imi doresc,el isi doreste, DAR NU ACUM !!! Nimeni nu stie...azi am aflat :( ...Mi-e frica...Mi-e foarte frica... Ai mei nu vor accepta in veci,dar nu numai ca nu vor accepta.ma vor duce imediat sa fac avort si apoi ma vor tine inchisa (nu glumesc,oricat de ireal in sec 21 vi se pare) si imi vor distruge ei insisi viata,de 100 de ori mai mult daca as pastra copilul... batai, certuri si tot la care eu nu ma voi impotrivi..pentru ca nu pot. nu ma lasa inima, sufletul, ma stiu vinovata si inghit,chiar de m-ar omori.... Asta datorita ideilor si conceptiilor. Niste conceptii care abia aici devin groaznice.ceva amestecat intre vechile conceptii taranesti si cele musulmane.Omorata sau chinuita ingrozitor daca fata "greseste" inainte de casatorie. Si omorata impreuna cu copilul ei,daca ramane insarcinata inainte de vreme... Ce fac? Vreau sa imi continui viata... Am atatea planuri pentru mine. Un copil ma impiedica...Totul as fi vrut sa fac pentru binele alor mei,in primul rand si apoi al meu ! Avort???? Doamne fereste !!! Copilasul asa are deja o inimioara care bate :( cum pot eu sa il omor??? E sange din sangele meu! E o parte din mine,deja... :( E dorit, e iubit fara sa fi venit pe lume,dar... Oare va ajunge sa vina pe lume? Eu intreb, eu imi raspund? Sunt bulversata! Mi-e frica! Nu mi-e frica de dureri sau altceva..ci de ai mei ! Daca ar fi fost o alta situatie cu familia mea, ar fi fost o fericire acum... As fi inghetat anul si as fi crescut frumos copilul... apoi as fi continuat eu cumva facultatea...ar fi fost superb..dar nu.. stiu ce ma asteapta cu ai mei.. CE FAC???
De la: kudika_946589, la data 2013-12-19 13:18:47Buna ziua! Mi se pare atat de urat si ciudat ca trebuie sa ma expun pe un site de socializare ca sa nu innebunesc! As vrea sa va puneti in locul meu cat de bine reusiti si sa spuneti ce ati face voi in situatia mea.. :-< Imi cer scuze pentru detalii,dar e singurul mod in care ma puteti intr-adevar intelege... Am 19 ............................................ Tot ceea ce ai tastat aici este frumos romantat si idilic,dar ce se afla in spatele acestui site de socializare se numeste VIATA REALA,cu probleme,necazuri si fericire cateodata!! Draga mea,ai inceput un drum pentru evolutia ta,continua-l!!!Ce poti face acum,nu vei putea sa mai faci mai tarziu!Restul...decizi singura!!!Vor veni opinii legate de existenta acelui viitor copilas,toate sunt bune si frumoase pe acest forum,numai ca ,dincolo de el, nu va veni nimeni sa te ajute sa iti cresti pruncul!!Ai fost neatenta cu tine si viata ta,ce pot sa iti spun???Daca as fi in locul tau,m-as consulta cu mama,as trece peste orice animozitate si as vorbi cu cea care mi-a dat viata si i-as urma sfatul!!!Numai cine are copii poate intelege pe cea care doreste sa ajunga mama!!!
kudika_15804 Postat pe 19 Decembrie 2013 13:31
Draga mea ,in primul rand ,ar trebui sa vorbesti cu prietenul tau si sa vezi daca doreste sa pastrati acest copil,in cazul in care el nu doreste ,vei trage o concluzie,apoi va trebui sa vorbesti cu parintii tai,indiferent de consecinte,asta doar daca doresti tu sa pastrezi copilul ,este clar ca ai nevoie de sprijin pt a creste ,copilul si a continua si scoala.Daca totul va fi impotriva ta....atunci ,decizia iti va apartine si va fi ,o lectie de viata cam dura.

-Iulya Postat pe 19 Decembrie 2013 13:50
Esti majora, esti vaccinata DOAR TU ai dreptul sa decizi asupra vietii tale si nimeni altcineva. Iar bataile si injuraturile, sechestrarea, din partea alor tai, nu au ce cauta in viata ta. Suna la politie de cate ori ai tai incearca sa te loveasca, sa te jigneasca, sa te sechestreze.
Viorica_Ecaterina Postat pe 20 Decembrie 2013 10:09
De la: Viorica_Vio, la data 2013-12-20 10:09:57Esti majora, esti vaccinata DOAR TU ai dreptul sa decizi asupra vietii tale si nimeni altcineva. Iar bataile si injuraturile, sechestrarea, din partea alor tai, nu au ce cauta in viata ta. Suna la politie de cate ori ai tai incearca sa te loveasca, sa te jigneasca, sa te sechestreze. CORECT ! Uneori parinti trebuie pusi la punct fiindca altfel nu se invata minte. Din pacate nu sunt constienti ca atitudinea asta cazona aplicata la infinit unui copil nu face decat rau. Sufletul are nevoie sa simta caldura sufleteasca a celor din jur nu raceala lor ascunsa sub masca seriozitatii absurde. Suntem oameni nu masini.
Radu_Cristian_1 Postat pe 20 Decembrie 2013 15:50
De la: kudika_946589, la data 2013-12-19 13:18:47 1. De un an de zile am langa mine un baiat care ma iubeste si deja ne-am facut planuri de viitor. 2. Sunt insarcinata... Astept un copil... Iubesc copiii,ii ador,imi doresc,el isi doreste, 3.Mi-e frica...Mi-e foarte frica... Ai mei nu vor accepta in veci, si imi vor distruge ei insisi viata,de 100 de ori mai mult daca as pastra copilul... 4. Ce fac? Vreau sa imi continui viata... Am atatea planuri pentru mine. Un copil ma impiedica... 5. Totul as fi vrut sa fac pentru binele alor mei,in primul rand si apoi al meu ! 6. Avort???? Doamne fereste !!! Copilasul asa are deja o inimioara care bate :( cum pot eu sa il omor??? E sange din sangele meu! E o parte din mine,deja... :( E dorit, e iubit fara sa fi venit pe lume,dar... 7. Mi-e frica! Nu mi-e frica de dureri sau altceva..ci de ai mei ! Daca ar fi fost o alta situatie cu familia mea, ar fi fost o fericire acum... stiu ce ma asteapta cu ai mei.. CE FAC??? Cred ca raspunsul potrivit sufletului tau il sti deja. Vezi 1 , 2 si 6. Niste parinti de care iti este frica nu merita ce ai mentionat la punctul 5. Trebuie sa iti schimbi conceptia de viata. Tu viata o traiesti pentru tine. Deciziile pe care le iei te afecteaza in primul rand pe tine. In clipa in care vei avea un copil , daca esti responsabila iti vei trai viata si pentru el , avand grija de el pana cand va fi capabil la randul lui sa fie stapan pe viata lui. Parintii aleg ei daca vor sa fie afectati sau nu de deciziile tale. Este la libera lor alegere sa fie alaturi de tine la bine si la greu sau sa iti dea in cap si sa sufere pentru ca tu iti traiesti propria viata asa cum vrei tu nu cum vor ei. Spun asta pentru ca esti majora si deja ai trait experienta de a avea grija singura de tine. Din cate am trait sa aud si sa vad pana acum pot spune ca in probleme de genul acesta , parinti care au ales sa se opuna iubirilor propriilor copii nu au obtinut altceva decat suferinta tuturor sau o inversunare a copiilor de a face totul contra lor nu de multe ori facandu-si rau siesi doar de dragul de a nu da satisfacte parintilor. In prima faza trebuie eliminata total Frica. Frica ne impiedica sa judecam limpede. Sa ti cont de faptul ca in viata orice rau are si un bine si orice bine are si un rau iar decizia care trebuie luata trebuie luata de voi amandoi in unanimitate. Orice indoiala va fi ca o fisura a constructiei voastre , o fisura care va creste an de an odata cu greutatile care se vor aduna. Daca nu va sperie munca si oboseala , daca nu aveti pretentii exagerate de la viata si daca stiti sa va incarcati din dragostea ce v-o purtati cred ca o sa alegeti raspunsul potrivit la intrebarea " CE FAC??? " .
Radu_Cristian_1 Postat pe 20 Decembrie 2013 17:38
Draga mea.eu am avut exact aceeasi poveste.am 22 d ani si o fetita superba d aproape 2 ani.eram eleva model iar parintii mei aveau conceptii exact ca alor tai.si eu am ramas insarcinata la 19 ani.parintii nu m-au mai primit acasa k spuneau k dak afla lumea ii fac d rusine.m-au pus sa fac avort,altfel as fi ramas p strazi.am fugit la tatal copilului.astazi imi strang copilul in brate si ii multumesc lui Dumnezeu k mi-a daruit-o.iar parintii mei o iubesc enorm d mult.nu au vazut-o decat in pozele ce le postam p facebook pana cand fetita avea 9 luni cand mi-au spus ca vor sa o cunoasca.d atunci nu se mai pot dezlipi de ea.ma suna in fiekre zi numai sa o auda putin.sfatul meu e urmatorul:vorbeste cu cel ce te-a lasat insarcinata.dak te iubeste pe tine o sa iubeasca si bebelusul,incercati impreuna sa gasiti o solutie.o sa fie greu,f greu dar cand o sa-ti tii pruncul la piept vei uita tot ce a fost urat.o sa vezi k mama ta se va schimba cand vd vedea copilasul.daca tu iti doresti acest copil pastreaza-l. el va reusi sa schimbe conceptiile mamei tale.iar la studii sa nu renunti niciodata.demonstreaza alor tai k esti capabila sa inveti avand si un bebe.Succes scumpa!
miha_91 Postat pe 22 Decembrie 2013 14:29
O noua poveste inventata de Kudika, in criza de postari. Bleah!!!! Hai, gospodinele, lasati telenovelele, luati tocanita de pe foc si dati sfaturi!
kudika226898 Postat pe 22 Decembrie 2013 17:12
Nimic mai simplu,daca te intelegi bine cu tatal copilasului,nu-ti ramane decat sa va mutati impreuna si sa va cresteti copilul......cred ca ia citit ce ti-a scris miha_91! Chiar daca mama ta va face un soc,nu-i nimic,ii va trece.Poate ca a venit momentul sa mai iei decizii in ceea ce priveste viata ta!!!
Titanika Postat pe 22 Decembrie 2013 19:01
De la: miha_91, la data 2013-12-22 14:29:51Draga mea.eu am avut exact aceeasi poveste.am 22 d ani si o fetita superba d aproape 2 ani.eram eleva model iar parintii mei aveau conceptii exact ca alor tai.si eu am ramas insarcinata la 19 ani.parintii nu m-au mai primit acasa k spuneau k dak afla lumea ii fac d rusine.m-au pus sa fac avort,altfel as fi ramas p strazi.am fugit la tatal copilului.astazi imi strang copilul in brate si ii multumesc lui Dumnezeu k mi-a daruit-o.iar parintii mei o iubesc enorm d mult.nu au vazut-o decat in pozele ce le postam p facebook pana cand fetita avea 9 luni cand mi-au spus ca vor sa o cunoasca.d atunci nu se mai pot dezlipi de ea.ma suna in fiekre zi numai sa o auda putin.sfatul meu e urmatorul:vorbeste cu cel ce te-a lasat insarcinata.dak te iubeste pe tine o sa iubeasca si bebelusul,incercati impreuna sa gasiti o solutie.o sa fie greu,f greu dar cand o sa-ti tii pruncul la piept vei uita tot ce a fost urat.o sa vezi k mama ta se va schimba cand vd vedea copilasul.daca tu iti doresti acest copil pastreaza-l. el va reusi sa schimbe conceptiile mamei tale.iar la studii sa nu renunti niciodata.demonstreaza alor tai k esti capabila sa inveti avand si un bebe.Succes scumpa! Esti un om deosebit!
Viorica_Ecaterina Postat pe 23 Decembrie 2013 08:54
De la: kudika226898, la data 2013-12-22 17:12:34O noua poveste inventata de Kudika, in criza de postari. Bleah!!!! Hai, gospodinele, lasati telenovelele, luati tocanita de pe foc si dati sfaturi! Buna. Sper sa nu par inoportun. Am remarcat ca ai ceva mai multa vechime pe forum. Cum iti dai seama ca un subiect e fabricat? Sa fie vorba de faptul ca persoana care initiaza un subiect dispare apoi ca magarul in ceata?
Radu_Cristian_1 Postat pe 24 Decembrie 2013 01:02
De la: Titanika, la data 2013-12-22 19:01:59Nimic mai simplu,daca te intelegi bine cu tatal copilasului,nu-ti ramane decat sa va mutati impreuna si sa va cresteti copilul......cred ca ia citit ce ti-a scris miha_91! Chiar daca mama ta va face un soc,nu-i nimic,ii va trece.Poate ca a venit momentul sa mai iei decizii in ceea ce priveste viata ta!!! Perfect de acord!
Darius_ Postat pe 24 Decembrie 2013 03:03
Buna... Draga mea, am trecut exact prin acelasi lucru ca si tine... Povestea ta parca e povestea mea... si imediat dupa ce ti-am citit povestioara am simitit sa iti scriu cateva randuri. Off.. atat te inteleg... Nu cred ca sunt in masura sa iti dau un sfat, dar ti-as spune sa nu renunti la copil. Momentul in care vei face asta viata ta nu va mai fi la fel. Pe 24 ianuarie voi face 4 ani decat eu am facut acest lucru si il regret si acum... Daca vrei sa vorbim mai multe iti las adresa mea de mail (s_delia_crina@yahoo.com) Te imbratisez si iti doresc numai bine...
Delia___Crina Postat pe 24 Decembrie 2013 20:56
Buna. Imi cer scuze anticipat pt cruditatea raspunsului care il voi afisa. I 19 ani! Doar 19! In majoritatea cazurilor, daca nu sunt probleme medicale, un copil il poti face oricand. Si facultatea la fel. DAR : 1. e una sa fii incepator intr-o meserie, postgtaduation, ca tanar, si alta la 30 de ani. 2. Experienta dura cu parintii ti-a prins bine, te-a facut sa lupti si sa stii ce vrei, spun din experienta proprie. Lipsa felicitarilor ti-au intarit caracterul sa supravietuiesti singura. 3. Acum ca a intervenit masculul asta in viata ta, ai uitat pt ce lupti. 4. Eu am crescut fara tata, deci s-ar putea sa am o parere subiectiva, DAR, in secolul 21 din pacate e rarisim sa gasesti un barbat responsabil pe TERMEN LUNG! Pe moment este entuziasm din partea amandurora, apoi o sa va tina iubirea pt copil. Insa un lucru e sigur: in majoritatea cazurilor, mai multe aunt cazurile cand barbatii isi iau zborul si platesc pensie alimentara, si care realizeaza ca s-au grabit. Am 25 de ani, deci suntem de generatie apropiata oarecum si am simtit pe pielea mea cum e cu barbatii din ziua de azi. Eu am crescut doar cu mama, eleva model, premianta la concursuri nationale si internationale, din familie f simpla, si nu numai ca am fost bursiera pe durata primei facultati si primului master, dar mai si termin a doua facultate, de stomato. 5. Chestii gen "profesori care te suna sa vada daca esti bine pt ca le esti drag" e un pic tras de par, fii serioasa. La fel si "descurcatul singura". Ca student full time descurcat singur nu exista, decat daca faci video chat sau altceva. Tot din experienta spun, pt ca din cauza unor probleme familiale si financiare majore a trebuit sa iau masuri si deci am foat tentata sa "ma descurc singura". Concluzia: nu iti mai plange de mila pt ca in orice caz va trebui sa fii imuna, fie de dragul copilului si sa fii mama, fie sa renunti la el si sa mergi mai departe.
crissssu Postat pe 29 Decembrie 2013 11:18
Intradevar e o varianta. Dar asta va insemna ca va trebui sa isi intretina copilul din salarii mizere amandoi, ea fiind atat de tanara si fara o baza academica, care sa ii asigure o sansa la un viitor mai bun. Chiar si cu facultate e greu, imagoneaza-ti fara cat ii va fi de greu, fara o calificare, intr-un secol in care competitivitatea e acerba iar locuri de munca putine. Sau poate vrea sa isi faca copilul sa lupte pt a obtine anumite lucruri in viata nu pt ca e alegere prin educatie ci pt ca e nevoit, intrucat parintii nu ii pot oferi mai mult. E minunat sa ai un copil sa ii oferi dragoste nemarginita intradevar, dar ea insasi e un copil. Nu e firesc sa te maturizezi fortat. La 19 ani eram plina de planuri si de vise, si slava Domnului inca le mentin si inca sunt pe drumul ce mi l-am propus. E pacat sa avortezi si totusi, de ce sa renunti la viata ta realizata pt un barbat?!
crissssu Postat pe 29 Decembrie 2013 11:30
De la: kudika402833, la data 2013-12-29 11:30:18Intradevar e o varianta. Dar asta va insemna ca va trebui sa isi intretina copilul din salarii mizere amandoi, ea fiind atat de tanara si fara o baza academica, care sa ii asigure o sansa la un viitor mai bun. Chiar si cu facultate e greu, imagoneaza-ti fara cat ii va fi de greu, fara o calificare, intr-un secol in care competitivitatea e acerba iar locuri de munca putine. Sau poate vrea sa isi faca copilul sa lupte pt a obtine anumite lucruri in viata nu pt ca e alegere prin educatie ci pt ca e nevoit, intrucat parintii nu ii pot oferi mai mult. E minunat sa ai un copil sa ii oferi dragoste nemarginita intradevar, dar ea insasi e un copil. Nu e firesc sa te maturizezi fortat. La 19 ani eram plina de planuri si de vise, si slava Domnului inca le mentin si inca sunt pe drumul ce mi l-am propus. E pacat sa avortezi si totusi, de ce sa renunti la viata ta realizata pt un barbat?! Subscriu la cele tastate,nu am sa inteleg niciodata graba de a trai viata!!!Viata este compartimentata si fiecare compartiment este dependent de cele anterioare si ulterioare celui deschis la un moment din viata!!!!!
kudika_15804 Postat pe 29 Decembrie 2013 11:40
De la: kudika402833, la data 2013-12-29 11:30:18Intradevar e o varianta. Dar asta va insemna ca va trebui sa isi intretina copilul din salarii mizere amandoi, ea fiind atat de tanara si fara o baza academica, care sa ii asigure o sansa la un viitor mai bun. Chiar si cu facultate e greu, imagoneaza-ti fara cat ii va fi de greu, fara o calificare, intr-un secol in care competitivitatea e acerba iar locuri de munca putine. Sau poate vrea sa isi faca copilul sa lupte pt a obtine anumite lucruri in viata nu pt ca e alegere prin educatie ci pt ca e nevoit, intrucat parintii nu ii pot oferi mai mult. E minunat sa ai un copil sa ii oferi dragoste nemarginita intradevar, dar ea insasi e un copil. Nu e firesc sa te maturizezi fortat. La 19 ani eram plina de planuri si de vise, si slava Domnului inca le mentin si inca sunt pe drumul ce mi l-am propus. E pacat sa avortezi si totusi, de ce sa renunti la viata ta realizata pt un barbat?! Subscriu la cele tastate,nu am sa inteleg niciodata graba de a trai viata!!!Viata este compartimentata si fiecare compartiment este dependent de cele anterioare si ulterioare celui deschis la un moment din viata!!!!!
kudika_15804 Postat pe 29 Decembrie 2013 11:41
Logic si normal e ca se poate si cu copil ca doar are drept la viata si parinti si restul lumii mai tarziu dar te vor acepta dar oricum esti majora.
Corches_Sorin_1 Postat pe 29 Decembrie 2013 19:16
De la: kudika_946589, la data 2013-12-19 13:18:47Buna ziua! Mi se pare atat de urat si ciudat ca trebuie sa ma expun pe un site de socializare ca sa nu innebunesc! As vrea sa va puneti in locul meu cat de bine reusiti si sa spuneti ce ati face voi in situatia mea.. :-< Imi cer scuze pentru detalii,dar e singurul mod in care ma puteti intr-adevar intelege... Am 19 ani... Familie monoparentala.Unicul copil. Mama a fost si mama si tata si m-a crescut frumos, in idei si conceptii pe care nu le mai gasesti in ziua de azi. Pe cat de demodate, pe atat de indreptatite,reale si frumoase. Desi posibilitati nu au fost,m-a inzestrat Dumnezeu cu multe calitati care au facut ca totul sa para posibil. Un copil foarte bun, inteligent,un elev model,mereu pe primul loc,apreciata si dorita;pe cat de mult ma ridicam, pe atat cerintele erau si mai mari,dar fara sa existe intelegere si acceptare,in cazul unui esec.. Asa am fost invatata. Ai mei nici macar cu semne de multumire sufleteasca sau felicitari nu ma "plateau". Eram singura din familie(neam...ca existau multe comparatii cu rudele de gradul 1 sau 2) care se ridicase atat de mult si totusi singura ce nu primea decat palme, certuri, tipete.. Iubirea mamei pentru mine a existat dintotdeauna( o iubire neasemanata,dealtfel), dar era influentata de bunica ori de propria viata si se purta urat cu mine.Atat de urat incat in 12 ani de scoala si 3 de gradinita nu a venit la serbare decat de 3 ori (desi era acasa si nu avea altceva mai bun de facut)...Astea sunt frustrari personale,dar veti intelege de ce le scriu,acum. Liceul l-am facut departe de ea; gazda, chirie,purtat singura de grija. Stiu ce inseamna si alintul in sanul familiei, dar si munca si greul. Acum sunt la facultate,la stat. Am reusit sa realizez multe,pana acum.Sunt cunoscuta si apreciata(am o viata sociala destul de frumoasa:prieteni dragi--dar care nu se vor stapani sa te judece--, atentie,olimpiade,concursuri,scena, aplauze,profesorii care te suna sa vada ce faci doar pentru ca le esti drag, tot ce isi poate dori o persoana pana la 19 ani...), dar am reusit,gratie invataturilor de acasa,sa nu pic in alte extreme urate(fumat,droguri,umblat din floare-n floare, inocenta mi-am pastrat-o pana acum putin timp,desi putini stiu). Sunt sociabila doar aparent;pentru ca ma intereseaza si imi place sa dau sfaturi altora,asa cum pot si stiu,insa cand vine vorba de mine ma inchid...ca si cum as avea scut"Stai departe,ca stiu cat de slaba sunt si mi-e teama sa nu ma ranesti!". Deci comunicarea cu ai mei a fost la 3 metri sub pamant,in tot timpul asta, mai ales la felul cum se purtau cu mine.. :-j Si...aici apare problema... De un an de zile am langa mine un baiat care ma iubeste si deja ne-am facut planuri de viitor. ATENTIE: Planuri DE VIITOR ! Un viitor nu prea apropiat :( Se pare, totusi, ca viitorul s-a apropiat subit... CE POT SA FAC??? Sunt insarcinata... Astept un copil... Iubesc copiii,ii ador,imi doresc,el isi doreste, DAR NU ACUM !!! Nimeni nu stie...azi am aflat :( ...Mi-e frica...Mi-e foarte frica... Ai mei nu vor accepta in veci,dar nu numai ca nu vor accepta.ma vor duce imediat sa fac avort si apoi ma vor tine inchisa (nu glumesc,oricat de ireal in sec 21 vi se pare) si imi vor distruge ei insisi viata,de 100 de ori mai mult daca as pastra copilul... batai, certuri si tot la care eu nu ma voi impotrivi..pentru ca nu pot. nu ma lasa inima, sufletul, ma stiu vinovata si inghit,chiar de m-ar omori.... Asta datorita ideilor si conceptiilor. Niste conceptii care abia aici devin groaznice.ceva amestecat intre vechile conceptii taranesti si cele musulmane.Omorata sau chinuita ingrozitor daca fata "greseste" inainte de casatorie. Si omorata impreuna cu copilul ei,daca ramane insarcinata inainte de vreme... Ce fac? Vreau sa imi continui viata... Am atatea planuri pentru mine. Un copil ma impiedica...Totul as fi vrut sa fac pentru binele alor mei,in primul rand si apoi al meu ! Avort???? Doamne fereste !!! Copilasul asa are deja o inimioara care bate :( cum pot eu sa il omor??? E sange din sangele meu! E o parte din mine,deja... :( E dorit, e iubit fara sa fi venit pe lume,dar... Oare va ajunge sa vina pe lume? Eu intreb, eu imi raspund? Sunt bulversata! Mi-e frica! Nu mi-e frica de dureri sau altceva..ci de ai mei ! Daca ar fi fost o alta situatie cu familia mea, ar fi fost o fericire acum... As fi inghetat anul si as fi crescut frumos copilul... apoi as fi continuat eu cumva facultatea...ar fi fost superb..dar nu.. stiu ce ma asteapta cu ai mei.. CE FAC??? Tot ce pot sa iti zic e sa nu renunti la copilul care creste acum in tine. Daca te intelegi cu tatal copilului atunci poti vorbi cu el sa ajungeti la o concluzie, poate va mutati impreuna, trebuie sa fii sigura daca si el isi doreste acest copil. Stiu ca la 19 ani tu insuti mai esti inca un copil, cu toate ca esti majora, dar daca simti deja dragoste pentru copilul tau nenascut, daca ai credinta in Dumnezeu si daca esti tare de felul tau sa stii ca te vei descurca pe viitor chiar si cu un copil. Mama ta , in prima faza, va fii foarte suparata pe tine,cel mai probabil. Dar dupa ce copilul tau se va naste, exista sanse foarte mari ca situatia sa se schimbe. Alegand sa ai acest copil trebuie sa fii constienta ca te va maturiza foarte mult, te va face sa vezi realitatea cu alti ochii iar putina copilarie care ti-a mai ramas i-o vei transmite viitorului tau copil.Tu vei fii de acum pe locul doi, prima data te vei gandi la copilul tau si dupa aceea la tine, tot ce iti zic eu pare greu, si asa si este, dar in acelasi timp e si frumos. Si chiar daca baiatul cu care esti te va lasa balta, sa stii ca exista centre speciale pentru mame singure unde vei putea loci pe o perioada de 6 luni (din cate stiu) si in acelasi timp vei avea timp sa iti cauti de lucru undeva. Trebuie sa fii constienta ca o sa ai nevoie si de ajutorul altor persoane, poate ai prieteni/prietene, crezi ca te vor putea sustine daca nu financiar, macar moral? Am prietene care au avortat candva si acum regreta ca nu au avut tarie de caracter in acel moment. Sigur esti speriata, dar daca cauti solutii sigur vei gasi o rezolvare. Nu avortul iti rezolva problema, gandeste-te ca poate asa iti e scris tie , sa ai copil la 19 ani, gandeste-te ca vei creste o data cu el, poate asta iti este singura sansa data de la Dumnezeu ca sa fii mama, am auzit de femei care dupa doar un singur avort nu au mai putut face copii niciodata, Eu te sfatuiesc sa iti asculti inima. Raspunsul tau e in inima ta. Sa ne mai scrii sa ne spui ce ai decis!
Miss_Y Postat pe 29 Decembrie 2013 20:13
la 19 ani am facut un avort..........nu am mai ramas insarcinata niciodata.Am facut absolut tot ce sa putu face sa raman insarcinata...dar NIMIC.La 35 dupa o incercare de vitro am hotarat sa adopt un copil.ACUM AM O MINUNATIE DE FETITA DE 12 ANI.SUNT FERICITA! DAR VIATA M-A INVATAT CA DECIZIILE GRESITE SE PLATESC. HOTARAREA ITI APARTINE.
kudika_28892 Postat pe 6 Ianuarie 2014 23:36
buna. stiu o fata care la 17 ani a ramas insarcinata, nu s-a inteles cu fostu' pr, si nici nu a avut parinti care sa o sustina pt ca e de la casa de copii, acum fata are 18 si are o fetita minunata de vre'o 4 luni. a trecut ceva vreme de cand ai lasat mesajul dar sper ca ai ales sa pastrezi copilul pentru ca eu am avut in clasa 2 fete care au avut aceasi problema ca si a ta si ca a multor fete,daca faci avort s-ar putea sa nu mai ai copii niciodata, sigur ca nu e bine sa te lase prietenul la greu pt ca e si copilul lui, si parintii nu ar trebuii sa se comporte cum ai scris tu, poate si eu daca as avea o fata de 17,18 ani m'ar dezamagi' sa aflu ca e insarcinata...dar pana la urma esti fata lor. si daca nu te intelegi cu ai tai...eu zic sa te muti la pr chiar daca e greu...dar trebuie sa fii tare pentru cel mic. iti urez bafta cu ai tai si sa ai o sarcina cat mai usoara!! :* vreau sa stiu si eu daca ai fetita sau baietel, sa fie sanatos, si multa bafta! fi' tare pt cel mic!!
kudika_950257 Postat pe 10 Ianuarie 2014 00:52
Un copil nu-i o problema asa mare pe cat ne-o inchipuim , uneori poate fi picatura care iti aduce maturitatea in gandire
cristina55 Postat pe 11 Ianuarie 2014 01:39
De la: cristina55, la data 2014-01-11 01:39:50Un copil nu-i o problema asa mare pe cat ne-o inchipuim , uneori poate fi picatura care iti aduce maturitatea in gandire Subscriu!
kudika_nicole22 Postat pe 11 Ianuarie 2014 23:54

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
adoptarea	10	De la: gabriela2008 11 Iunie 2010 13:38
sunt foarte trista	10	De la: Naturista 19 Noiembrie 2009 10:37
puteti sa ma ajutati cu o parere???	10	De la: kudika_24704 31 Ianuarie 2013 16:26

Despre sarcina	8	De la: healthy003913_maria 4 Februarie 2010 20:29
anunt umanitar	4	De la: Aemulus 30 Aprilie 2010 18:31