am fost intr-o relatie cu un prof. univeritar

De la: kisskiss, la data 2014-02-03 16:59:51Multumesc foarte mult. Fii binecuvantata.

Am impartasit o mica particica din experienta mea de viata, in speranta ca va fi folositoare pentru un alt sufletel.

De la: , la data 2014-02-03 16:49:53Am cunoscut in urma cu 11 ani un barbat. Era profesorul meu la facultate. La inceput am simtit repulsie fata de el (la primul curs isi pusese verigheta in buzunarul de la sacou. am vazut asta, desi a negat mai tarziu).

La scurt timp de la absolvirea facultatii, datorita unor imprejurari medicale, am inceput sa ne vedem (el era bolnavul). Apoi, nu stiu cand si cum m-am trezit intr-o relatie cu el. E mai mare cu 25 de ani. Dupa 5 ani de relatie am aflat ca desi e divortat, totusi locuieste cu fosta nevasta.

N-am banuit nimic pentru ca stiam ca e divortat si era tot timpul cu mine sau la facultate, ori prin delegatie. M-am angajat la firma lui. Cand a fost la un pas de faliment i-am imprumutat bani si l-am salvat (de 2 ori). Apoi am muncit foarte mult (cu o placere pe care nu mi-o pot inca explica) si am ridicat firma la un nivel national. Apoi am mai deschis una. Incepusem sa ma pricep foarte bine. Stia ca situatia e sub control daca sunt acolo.

In anul 6 de relatie am ramas insarcinata si la scurt timp am aflat ca ma inseala cu o studenta. I-am prins in casa. El a dat-o afara, si-a cerut iertare, mi-a spus ca e doar o simpla aventura. I-am spart capul in fata ei. (nu am intentionat asta, dar nici nu mi-a parut rau :)). In urmatoarea saptamana am pierdut copilul din cauza supararii.

Apoi a urmat o perioada de depresie puternica, am facut terapie la psiholog, el imi era alaturi, situatia firmelor incepea sa se inrautateasca. Se purta foarte frumos, dar nu ma impresiona. Nu-mi puteam sterge din minte faptul ca ma mintise. Intotdeauna il incurajam sa comunicam, ba mai mult il asigurasem ca voi intelege daca se va indragosti de o alta. Esential pentru mine era sa nu mai fie cu alta in timpul relatiei noastre. Ce e dupa mine, nu m-ar fi interesat, fiecare e liber pana la urma.

Pana sa-l prind ca ma inseala, ma ceruse de sotie de 2 ori. Dupa pierderea copilului m-a cerut din nou si mi-a cumparat si o masina. Imi cumpara tot felul de lucruri sperand ca-mi voi reveni. Pe multe le-am refuzat. Ma simteam nesigura de relatie, simteam ca mai e ceva de aceea nu am dorit sa ne casatorim foarte repede. Plangea langa mine si tot timpul isi cerea iertare, pentru ca el ma considera femeia vietii lui (asa imi spunea tot timpul). M-am ridicat cu greu de la pamant si i-am acordat o a doua sansa. Am inceput sa muncesc din nou pe branci. Eram si inca mai sunt apreciata de multi oameni de afaceri din tara, care imi propuneau in prezenta lui sa vin in firmele lor.

Lasand modestia la o parte, sunt o femeie tanara, desteapa si frumoasa. Ma simteam aiurea cand primeam complimente in prezenta lui de la alti barbati. Nu imi placea sa ii dau motive sa fie gelos. Trebuia tot timpul sa-l asigur ca nu-l voi parasi, mai ales la batranete cand va fi bolnav. Avea o teama uriasa ca atunci cand el va fi mai in varsta si nu va mai putea sexual sa ma satisfaca, eu il voi insela cu altul mai tanar evident. Ce nu i-am spus vreodata sau aratat, e ca dupa ce m-a inselat nu a mai reusit niciodata sa ma satisfaca. Si rau a fost ca nu am gasit puterea sa rup relatia atunci, pentru ca a plans mult dupa mine si mi-a fost intr-un fel mila. Apoi m-am gandit ca am investit mult in relatie si ca poate intradevar a fost doar o scapare. II cunosteam foarte bine trecutul, insa pentru ca eu am fost diferita si el avea o varsta, mi-am zis ca poate se aseaza la casa lui.

La trei ani dupa ce l-am prins ca ma inselase, a cumparat pe numele meu o bucata de teren pe care sa ne facem casa si sa formam o familie. Am ales modelul de casa, am inceput proiectul, mi-a pus bani in cont pentru constructie (o vroia neaparat pe numele meu), si cand sa avansam cu treaba am aflat ca el a continuat sa ma insele cu acea studenta, acum doctoranda.

Nu am mai fost la fel de socata, ci doar eliberata dintr-o inchisoare. Sigur ca dezamagirea a inlocuit toate amintirile frumoase cu repulsie, la fel ca atunci cand l-am intalnit prima data, numai ca la cote mai inalte.

Am pus punct relatiei, pentru ca tinand la el i-am dorit toata fericirea. Si daca fericirea lui era langa prea tanara domnisoara, atunci l-am elberat din functia de "logodnic" al meu.

Asa am pierdut 10 ani din viata langa o punga de gunoi si niste oase, pentru ca om nu-l pot numi. Nu am inteles si nici nu-mi doresc sa stiu de ce a continuat cu mine daca a avut-o pe mai tanara studenta langa el.

Pentru toate tinerele fara experienta de viata care cred si afirma ca relatia cu un barbat mai batran e una benefica, vreau sa le asigur ca nu e chiar asa. La inceput e oarecum bine pentru ca are grija mai multa, e atent a vorbe la fapte, insa lucrurile se schimba dupa un timp si nu in favoarea fetei.

Dupa ce i-am aratat (cu dovezi, pentru ca uneori, cand ii mai spuneam de tradare, se simtea foarte lezat si incerca sa ma faca sa par nebuna) ca stiu despre faptul ca a continuat sa ma insele, a inceput sa se poarte urat, sa ma umileasca in fata colaboratorilor si a colegilor. Nu a tinut mult, pentru ca intr-un mod diplomat l-am articulat in fata unor persoane importante. Nu a mai incercat si a doua oara :).

Acum am afacerea mea si mi-e bine, o sa-mi fie si mai bine, dar in paralel am ramas la una din firmele lui angajata, pentru a asista la faliment.

De la: kisskiss, la data 2014-02-03 18:33:00Nu am cautat bani. Poate pentru unii e greu de inteles acest aspect. Bani am stiut sa fac inca din liceu cand scriam lucrari si teme pentru colegii mei.

Multe lucruri de la el le-am refuzat. Masina mi-a luat-o cadou de logodna. Terenul si banii pentru casa erau ca sa locuim impreuna, nu pentru ca i-as fi cerut. Nu am cerut niciodata bani de la el.

Sincer mi-ar fi fost mai bine fara astea, dar sa fie un om integru, cinstit. Sa nu aveti impresia ca fetele cauta numai bani.

La firma lui castigam destul de bine (insa si efortul depus era pe masura: lucram si 20 de ore pe zi, cand am deschis-o pe a doua, de cele mai multe ori si sambelete si duminicile). Mai tot timpul la negociat contracte, in deplasari... Nu mi-a fost intotdeauna usor acolo, pentru ca am vrut sa fiu tratata in mod egal cu ceilalti angajati. Diferenta am vrut-o acasa.

Poate prea multa implicare strica :)

Viata merge inainte, iar eu oarecum am depasit momentul. Am respectat "traditia" dupa despartire :), am tinut o perioada de doliu, dar acum gata.

De la: kisskiss, la data 2014-02-03 18:41:08Banutii i-am avut de la parintii si cumnatul meu, care vanduse mai multe terenuri la sume frumusele pe atunci. Nu erau ai mei personal. Sigur ca privit din exterior poate parea o afacere buna, insa nu e chiar asa.

Am avut multe momente cand vroiam sa-i dau totul inapoi. Eu nu asta am vrut de la el iar el stia foarte bine. de cele mai multe ori se enerva cand nu acceptam bunuri de la el, apoi am avut o discutie serioasa si i-am spus prin bunurile alea ma simteam cumparata. Ca imi va putea lua cadouri dupa casatorie.

:)) Probabil ca se resemnase si cumpara pentru alta :))

Poate ca asemenea cazuri sunt frecvente, eu nu mi-as fi imaginat sincer...parca am trait intr-o alta lume, in care oamenii au valori, in care oamenii nu mint si nu sunt profitori. Cred ca am fost un pic (mai mult) naiva.