Terifiant si dureros

De la: Samara_979313, la data 2015-10-20 21:04:52Buna tuturor. Simt nevoia sa scriu si sa descarc toate sentimentele combinate care ma incearca in acest moment, pentru ca nu stiu cu cine sa vorbesc.
Am 25 de ani si de aproape un an am iesit dintr-o relatie care m-a marcat in mod negativ..in urma cu cateva saptamani, cand credeam ca nu voi putea trece niciodata peste asta..am intalnit un alt barbat.
Totul era perfect, simteam ca traiesc si ca il prinsesem pe Dumnezeu de un picior. Planuri, fluturasi in stomac, povesti, ma simteam vie, ma simteam din nou indragostita.
Prima data cand am ramas impreuna peste noapte a fost promitatoare, la inceput..pana cand, brusc, si-a pierdut cunostinta si a inceput sa faca convulsii..spume la gura, niste zgomote infioratoare. Stiam despre ce e vorba, era epilepsie, dar nu imi spusese nimic..m-am speriat ingrozitor, dar mi-am pastrat calmul, l-am tinut pe o parte si am asteptat sa se termine criza, in acelasi timp sunand la 112.
Cand au venit cei de la SMURD era deja constient, dar confuz si nu isi mai amintea nimic. Usor usor si-a recapatat luciditatea si am vorbit despre asta. Mi-as fi dorit sa imi fi spus de la inceput, macar sa nu ma ia pe nepregatite..de la momentul acela am in minte doar criza si sunt terifiata.
Pe de alta parte, i-am spus ca voi fi langa el, ca nu voi pleca si voi incerca sa tratez asta cum trateaza cei din Vrancea un cutremur, ca pe o banalitate. Mi-a multumit, mi-a spus ca tine foarte mult la mine.
Astazi mi-a spus ca are nevoie de spatiu si ca nu e pregatit pt o relatie si ca nu e nimic personal si nu vrea sa ma raneasca dupa tot ce am facut pt el.
Sufar. Pe de o parte, simt o usurare...viata langa un om cu aceasta afectiune presupune, cred, o spaima permanenta, o ingrijorare continua. Pe de alta parte..regret.Ma indragostisem, eram pe alta planeta, as fi stat si cu crizele lui. Nu mai inteleg nimic, nu pricep..de ce nu imi poate merge bine si mie. Desi..gandindu-ma la el si la ce simte el..eu sunt o fericita,macar sunt sanatoasa.
L-am asigurat de tot sprijinul meu si i-am zis ca ii respect dorinta. Mi-e dor de el, dar mi-ar fi teama sa dorm cu el. Imi lipseste, dar dupa ce l-am lasat acasa si am plecat am simtit ca mi-am luat o piatra de pe inima. M-am comportat normal in continuare, nu i-am dat de inteles ca s-ar fi pierdut atractia...de ce a vrut sa intrerupa totul? Nu stiu. Probabil nu voi afla niciodata. Tot ce stiu e ca este un amalgam de sentimente in sufletul meu. Imi pare rau daca v-am plictisit, insa simteam ca explodez. Multumesc

De la: Samara_979313, la data 2015-10-21 17:42:24M-am gandit la asta...multumesc pentru raspuns..in continuare simt ca e foarte greu. Abia acum imi dau seama..de ce uneori se pierdea cu privirea in gol, uneori nu ma auzea. Eu credeam ca e doar aerian,dar documentandu-ma, am aflat ca si asta e un mod de a se manifesta crizele. Ma ingrozeste ideea ca ar fi putut cadea oriunde pe strada si ar fi putut pati ceva cu mine de mana si eu habar nu as fi avut:(

De la: Samara_979313, la data 2015-10-26 19:11:11stiu...multumesc pt raspunsuri..eu nu am avut acces la internet in ultimeele zile..nu m-a mai sunat. s-a retras de tot. L-am lasat in pace.