Un destin aspru...o dragoste amară...

Subiect nou
Alege alt forum  
Voteaza:
Rating curent Un destin aspru...o dragoste amară...: (5 din 1 vot)
 
kudika_1005014 Avatarul lui kudika_1005014

9 mesaje
Membru din: 13/03/2016

Nici nu știu cu ce să încep...Încep de la un trecut mai îndepărtat ca să fie pe înțelesul tuturor...E soarta mea și nimic din ce voi scri nu este o exagerare sau o irealitate alcătuită...Voi încerca să descriu pe scurt...
Am avut o copilărie obișnuită pînă la vîrsta de 10 ani,cînd în familia noastră au apărut careva schimbări...Părinții nu se mai înțelegeau ca altă dată,se certau din ce în ce tot mai des și deveneau tot mai agresivi.Tatăl meu adesea pleca peste hotare la muncă pentru a ne oferi o viață mai bună,mama,însă era cu noi acasă...Relația dintre ei devenea un coșmar atît pentru ei,cît și pentru noi,căci eram măricei deja șă înțelegeam totul(vreau să spun ca noi suntem 3 copii în familie cu diferența de 1 an între noi,2 băieți și eu o fată la mijloc)... Aceste certuri își făcuse efectul și mama a început să o ia razna,se împrietenise cu niște femei ușoare și evident începuse a consuma alcool cu ele...Devenea agresivă cu noi,ba chiar brutală,se întîmpla sa ne bată fără vreun motiv anume...Asa a durat cam un an,în care mama ba pleca,ba se întorcea acasă la tatăl meu,pînă cînd,într-o bună zi de vară,s-a dus și nu s-a mai întors.Atunci a început adevăratul coșmar din viața mea!Aveam 11 ani,nu știam a face practic nimic!Rămăsesem singură acasă împreună cu frații mei,căci tatăl era plecat peste hotare în acel moment.Încercam să ne descurcăm cum puteam,eu fiind fată pregătem bucatele,care nu se primeau gustoase din prima,uneori erau chiar necomestibile,însă încetul cu încetul am început a învăța din greșelile comise și problema mîncării se rezolvase.Vreau să spun că pe atunci nu aveam acces la internet pentru a accesa site-ri cu diverse recete,pregăteam totul intuitiv,dacă nu se primea,încercam altfel.Asta însă a fost începutul greutăților pe care urma să le îndur!
Noi locuiam la țară și evident aveam gospodărie,păsări,porc,vacă,vițel,oi și desigur ca era nevoie să îngrijim de ele...Fratele mai mare a fost un băiat rău de mic,avea multe vicii inclusiv de a șterpeli bani de acasă și a fugi prin oraș pentru ai cheltui...Nu se gîndea la consecințe,nici la faptul că eram mai mici și trebuia să ne susținem unii pe alții,din această cauză toate grijile și nevoile gospodărești au rămas pe spatele meu.Încet începeam să mă deprind...Mă trezeam dimineața,mulgeam vaca,o dădeam la cireadă,duceam vițelul la păscut,hrăneam păsările,pregăteam mîncare,spălam,făceam curat etc.Se pare că ar fi fost ușor,însă greutățile parcă izvorau...Tata continua să plece peste hotare,venea acasă pentru o lună și ceva la fiecare trimestru.Devenise și el nervos,ne agresa adesea,însă eram nevoită sa îndur,o altă ieșire nu aveam!Începuse anul școlar și îmi venea tot mai greu cu treburile casnice,însă tata,fiind o fire aspră și severă,cerea de la mine rezultate ideale,nu lua în calcul că sunt înca o copilă care jumătate de zi era la școala,cealaltă jumătate era mamă și gospodină la casă!Evident că nu totul îmi reușea,multe lucruri le făceam de-a întoarselea,nu intenționat desigur,dar din lipsă de experiență.Au început probleme legate și de fratele mai mic,care fiind doar sub tutela mea,nu prea mă asculta,evada de la școală,fugea de acasă,era greu de controlat...În fine așa treceau zilele,nu mai intru în detalii pentru a nu vă plictisi...Parcă devenisem rezistentă la treburile casnice,la ieșirile tatălui care erau tot mai agresive.
Treceau anii,creșteam și eu...A ajuns timpul cînd ieșeam deja cu prietenele la discoteca.Aici iar probleme (știți cum e lumea la țară?),au început diverse zvonuri precum că sunt o fată ușoara,gurile rele spuneau că uite va fi ca mama ei etc...Evident mă dureau aceste cuvinte,nu puteam trece cu vederea toate discuțiile de la spatele meu.Plîngeam nopți la rînd,a fost o perioada de depresie cînd încercasem chiar să ma sinucid,luînd niste pastiele (bine că nu au avut efect negativ asupra mea).În fine,reusisem totuși să-mi recapăt o reputație bună în rîndul consătenilor,am ieșit și din această stare Slavă Domnului!
A urmat prima dragoste,cu eșec desigur,apoi liceul și multe alte bariere care îmi alungau fericirea...Tata hotărîse să se însoare!O nouă lovitură!Nu anume faptul că se însoară,dar cu cine anume hotărîse să o facă!O femeie din familie mizerabilă,cu o istorie departe de respectul lumii și o reputație proastă...A urmat o perioadă în care această căsătorie era știrea de ultimă oră în tot satul și fiecare persoană cu care mă întilneam punea în discuție această temă...Trecusem și peste asta!
Terminasem liceul,am dat la facultate...tatăl bucuros că nu are de achitat contractul (intrasem la buget),eu la fel,însă trebuia să stau cu chirie.Primul an tata m-a ajutat să achit cazarea,însă la începutul anului 2 de studii au apărut probleme....Tata sub influiența noii sale soții nu mai dorea să-mi achite gazda!O nouă lovitura!Am întins-o așa un an,mă umplusem de datorii,lucram asa pe deasupra căci învățam la zi și nu-mi puteam permite un job stabil.Am lăsat facultatea căci chiar nu aveam cum să fac rost de bani pentru chirie si toate cheltuielile necesare,căci tata cu nimic nu mă ajuta,nici măcar pentru mîncare nu-mi dădea...
Mai tîrziu m-am angajat vînzătoate la o alimentară la noi în sat...am început a strînge bani și după o perioadă am dat din nou la facultate...Dădusem la studii cu fregvență redusă și îmi permiteam să lucrez,căci mă înțelesesem cu patronul ca să-mi dea liber în timpul sesiunii...Parcă se ameliora situația,întîlnisem un băiat din localitatea tatălui cu care mă întîlneam și parcă totul mergea bine.Defapt,pentru mine la acel moment conta doar să acumulez necesarul pentru a finisa facultatea cu orice preț,restul era pe planul 2.Timpul trecea fără ca eu să iau în calcul acest fapt,pe unde vesel,pe unde trist,dar mergeam înainte...
Eram în anul 3 la facultate cînd prietenul meu se hotărîse să se căsătorească (vreau să spun ca ne-am întîlnit 3 ani și ceva însă niciodată nu ne făcusem planuri de un viitor împreună,el nu deschisese această temă și pe mine,dacă sincer,mă aranja relația în care ne aflam).La noi este obiceiul de a se fura mireasa,așa că am căzut pradă și eu acestui obicei.M-am trezit urcată în mașină (prin înșelăciune,desigur) și dusă am fost mireasă la casa lui...De aici o nouă perioadă plină cu scandaluri,certuri și lacrimi...Din start au început toate astea,însă nu mă puteam hotărî să dau înapoi deoarece mă gîndeam ce o să spună,nașii,tata,lumea în general...Nici nu vă pot reda cîte am îndurat în casa lui (locuiam la socru,împreună cu cumnata,soacra e decedată).Acolo eram tratată ca o servitoare,se cerea de la mine să spăl,să fac mîncare,curat etc...La socru era chef în fiecare zi,se adunau prietenii lui zilnic,iar eu trebuia să le întind masa de cîteva ori pe zi și să spăl din urma fiecăruia,altfel era scandal!Cumnatămea nu-și bătea capul de absolut nimic,venea doar cu replici de genul că ea e gospodină în casă,cu toate că eu niciodată nu am pretins la casa ceea,nici nu pomenisem măcar,deoarece mă rugam în fiecare seară să plecăm odată de acolo...M-a Auzit Dumnezeu!Terminasem facultatea și îndata reușisem să ma angajez la o Întreprindere din Chișinău...A fost salvarea mea atunci!A fost o reînviere pentru mine cînd m-am văzut ieșită din casa ceea!Problemele și certurile însă nu încetase,cumnatămea și cumnatămeu (sora și fratele lui,care mereu se implicau în viața și familia noastră) îl sunau zilnic și îl chemau acasă sub vreun pretext.Și ce creți că făcea?Da,da!Mă lăsa singură în oraș și pleca la țară!Mie îmi venea foarte greu deoarece mă angajasem îndată după facultate,nu aveam experiență și eram nevoită să rămîn după program în oficiu pentru a scoate la capăt cu toate documentele (lucram contabil) căci cînd mă angajasem am fost prevenită că e multă treabă și dacă nu voi face față voi fi concediată!Noi locuiam în afara orașului și trebuia să circul cu autobusul,așa că ajungeam seara tîrziu acasă,iar dimineața ieșeam devreme ca să nu întîrzii la serviciu...Am închis ochii și aici,doar ca să păstrez familia și să nu intru în gura lumii.
Atîtea s-au adunat încît am ajuns să nu mai văd în soțul meu persoana cu care aș putea merge înainte,persoana pe care aș putea să mă bazez,ba mai mult,începuse să mă irite prezența lui,deja mă simțeam mai bine cînd era plecat la ai lui,căci pleca foarte des...Am început să trăim împreună doar de gura lumii (suntem căsătoriți de 3 ani).Acum de vreun an,el e plecat peste hotare,vine acasă la fiecare 3 luni pe 2 săptămîni,timp care îl petrece mai mult la ai lui...Eu stau acasă la mine (părinții mei au transcris casa după mine).(Uitasem să spun că mama a revenit în țară după o perioadă de 12 ani,comunicăm,căci nu sunt eu firea care să poarte pică,e oricum mama mea și nu sunt eu în drept de a o judeca!Dupa divorț mama mi-a donat partea ei din casă și tata la fel partea lui,acum tata locuiește la casa pe care o cumpărase ceva timp în urmă,mama însă a ales să meargă pe calea credinței și s-a stabilit la o Mănăstire).
Ceva timp în urmă în viața mea a apărut un bărbat,care m-a făcut să mă îndrăgostesc lulea de el.Se purta și-mi oferea exact ceea de ce aveam nevoie.Alături de el mă simțeam apreciată,iubită,fericită într-un cuvînt!Poate că cineva mă va critica,însă atîta timp am fost tratată cu dispreț încît am cedat!Nu,nu încerc să mă apăr în nici un caz,știu că nu e corect și trebuia mai întîi să fi divorțat apoi să mă leg cu altcineva,dar această ispită a fost mai presus ca mine!Nu mă puteam controla,realizam că trebuie să mă opresc,dar nu o puteam face!A fost bine si frumos o perioadă,apoi a început și aici să scîrțîie.Îmi spune că mă iubește și ar vrea să formăm o familie,dar parcă nu e ca la început,s-a răcit mult legătura dintre noi...Sufăr mult acuma,fiindcă intradevăr îl iubesc și mă doare enorm golul ăsta care se formează între noi...Oare nu merit și eu să fiu fericită și iubită?Unde oare am greșit de la fiecare etapă a vieții mele apar obstacole?Doar încep să mă bucur de viață și îndată apare cîte ceva!Poate cineva mă ajută cu vreun sfat...
Raporteaza abuz de limbaj
kudika_15804 Avatarul lui kudika_15804

41840 mesaje
Membru din: 7/09/2012
Oras: bucuresti

De la: kudika_1005014, la data 2016-06-28 20:10:17Nici nu știu cu ce să încep...Încep de la un trecut mai îndepărtat ca să fie pe înțelesul tuturor...E soarta mea și nimic din ce voi scri nu este o exagerare sau o irealitate alcătuită...Voi încerca să descriu pe scurt...
Raporteaza abuz de limbaj
Now is me,who's next!!
kudika_15804 Avatarul lui kudika_15804

41840 mesaje
Membru din: 7/09/2012
Oras: bucuresti

De la: kudika_15804, la data 2016-06-29 07:27:10
De la: kudika_1005014, la data 2016-06-28 20:10:17Nici nu știu cu ce să încep...Încep de la un trecut mai îndepărtat ca să fie pe înțelesul tuturor...E soarta mea și nimic din ce voi scri nu este o exagerare sau o irealitate alcătuită...Voi încerca să descriu pe scurt...



Intrucat primul meu comentariu nu s-a postat, concluzionez totul intr-o singura propozitie:

Rezolva-ti problemele existente in casnicie, ideea practicarii adulterului este una tampita, caci nu vei fi fericita niciodata !
Raporteaza abuz de limbaj
Now is me,who's next!!
Fosta membra Kudika.ro




Pt povestea copilariei tale viata e nedreapta uneori .
Spui ca stii unde anume ai gresit , atunci nu ai nevoie de pareri si sfaturi , indreapta-ti greseala intr-un fel sau altul ; si nu o mai repeta vreodata daca vrei sa nu ai parte doar de dezamagiri toata viata!
Invata sa te respecti pe tine insati ca femeie , tot ceea ce.ti rezerva viata , depinde de alegerile pe care le faci , bune sau rele , luate la intamplare sau rationale , cred ca poti lua singura decizia corecta pt a-ti indrepta drumul in viata , sa iubesti , sa fii iubita , copii , o familie asa cum ti-ai fi dorit sa o ai tu in copilarie.
Nu alerga dupa doi iepuri , in final nu vei ramane cu niciunul.
Niciun barbat nu accepta o sotie cu amant :) si nciun amant nu va ramane toata viata alaturi de-o femeie casatorita !

Se merita oare sa-ti oferi singura iluzii si dezamagiri ? Descurca itele !
Raporteaza abuz de limbaj