Setari Cookie-uri

Alta varianta a cap.II

PROPUNERI PENTRU CAPITOLUL II

CAUT FRUMUSETEA SPIRITUALA

Postat pe 28 Mai 2007 09:47
Ajunsa acasa, Maya descuie usa si isi dezbraca sacoul ud.Se aseza pe un fotoliu in asteptare.Ce astepta? Astepta sa-si vada parintii intrand pe usa pentru a o felicita,ori poate iubitul ei va intra mai intai.Poate ca el voia sa fie primul care o va felicita pentru reusita.Astepta,visand la clipa revederii cu cei dragi,la bucuria imensa pe care le-a facut-o ea reusind sa fie admisa la facultate.Isi imagina ca va fi luata in brate,felicitata,sarutata si apoi sarbatorita. Probabil iubitul ei va opri masina si ii va cumpara flori pentru a i le aduce.E sigura ca ii va aduce flori,pe cele mai frumoase si mai parfumate.Era un romantic la fel ca tatal ei.Poate de asta il iubea asa de mult.Imagini dragi i se perindau prin fata ochilor.Prima lui imbratisare,primul lui sarut la umbra unui tei inflorit.Simtea si acum mirosul parfumat din jurul lor,placerea pe care o simtise in acele momente in care natura era in deplina armonie cu prima ei iubire care va dainui peste ani. Revazu cu ochii mintii calatoria de anul trecut pe care o facuse la mare.Iubea marea,iubea sa calatoreasca,sa vada toate frumusetile naturii,si parintii sai ii daruisera clipe minunate in aceasta privinta.Voiau sa ii ofere totul.Dorinta ei de a descoperi,de a vedea locuri noi,setea ei de cunoastere ii luminau chipul iar ochii ei mariti de uimire in fata atitor frumuseti le umplea inima de bucurie. O durere adanca ii strapunse trupul,un fior puternic o strabatu, un icnet de jale care nu putu fi oprit se auzi, si ochii i se umplura de lacrimi...Iremediabilul se produse...Astepta in zadar...Nimeni nu va veni sa o imbratiseze,sa o felicite,sa o sarute.Realitatea crunta o izbi in toata fiinta ei.Nu se putea opri din plans...Era prea mult pentru o singura persoana,de nesuportat.Intregul ei univers se prabusi.Toate idealurile ei,toate visele ei despre viata si familie disparusera ca si cand n-ar fi existat vreodata.Totul in jur disparu.Vazu pe noptiera somniferele mamei.Un gand ii fulgera prin minte...Voia sa uite...sa doarma.Nu putea accepta ideea ca nu ii va mai vedea niciodata pe cei pe care ii stia de cand se nascuse, pe cei care fusesera alaturi de ea de cand se stie pe lume.Se ridica si isi spuse ca va lua un somnifer sau pote doua sau poate le va lua pe toate si apoi va dormi, va uita,se va linisti. Dar mai intai, trebuie sa faca un dus caldut pentru ca ploaia o udase pana la piele.Se simtea murdara,...greoaie,...trupul si sufletul simteau nevoia unei usurari.Va face un dus si apoi va hotari in privinta pastilelor.Intra in baie.Isi dezbraca hainele ude care devenisera de nesuportat si fara sa vrea se vazu goala in oglinda.Se opri si isi contempla trupul.Asta era tot ceea ce ramasese de la parintii ei.Maya.Urmari formele frumoase cu care parintii ei o inzestrasera...Era frumoasa...Se contempla pe sine insasi vrand parca sa-si ia ramas bun de la ceea ce parintii ei ii daruisera fizic,luindu-si parca ramas bun de la ea,de la parintii ei, pentru ca fiecare particica a trupului sau erau bucatele din cei ce ii dadura viata.Lacrimi amare i se prelingeau pe obraji...au construit-o asa frumos...si buzele senzuale, care le mostenise de la mama ei,pline,carnoase...si ochii pe care ii avea de la tatal sau si care de obicei erau vioi si plini de viata,acum umbriti de lacrimile tristetii,singuratatii.Cobori iar spre rotunjimile incantatoare ale trupului sau.Cita frumusete si echilibru in trasaturile sale! Aceste frumuseti trebuie explorate de cel cu care isi va imparti viata,pentru ca nu poate ucide aceste dovezi eistentiale ale celor care acum nu mai sant si pe care le mostenise ,era tot ceea ce mai ramasese de la parintii ei. Si ea isi iubea parintii si deci trbuia sa iubeasa ceea ce ei ii daruisera.Frumusetea si toate calitatile cu care este inzestrata o femeie.Ar fi pacat sa se piarda asa ceva-gandi ea. Cu un gand nou intra sub dus si se lasa rasfatata de apa calduta care ii cuprindea trupul.Voia sa scape de acea greutate care ii apasa sufletul.Petrecu asa,in liniste, cateva minute fara a se mai gandi la nimic,lasindu-se doar cuprinsa de acea caldura si de atingerea moale si catifelata a apei.Iesi din dus si cu un calm uimitor se indrepta spre patul moale care o astepta,imbietor.Se aseza in pat cu dorinta de a se odihni,de a uita,cu gandul ca Dumnezeu nu inchide o usa fara sa deschida o fereastra.Un mugur de speranta se ivi, precum un firav ghiocel rasare din pamant la sosirea primaverii scotind capul din zapada dupa o iarna grea si geroasa,tinjind la lumina dupa o perioada de intuneric. Linistindu-se intr-un fel cu acest gind,adormi. Somniferele ramasera neatinse.
Vad ca in loc de farizadah a aparut iar Adi10.
Postat pe 28 Mai 2007 09:49
Trebuia sa se intoarca... Trebuia... Era singurul cuvant care ii rasuna in minte. Ajunsa la usa apartamentului,Maya apasa butonul soneriei. O clipa aparu surprinsa ca nimeni nu-i vine in intampinare...Se trezi apoi parca dintr-un cosmar si realiza ca ramasese singura pe lume... Descuie usa... Intunericul din casa o infiora. Odata aprins, becul lumina incaperea. Dar cum ramanea cu sufletul ei cufundat in intuneric, cu toate visele ei naruite intr-o secunda? Se prabusi palida in fotoliu.Era noapte? Era zi? Nu-si dadea seama si poate chiar nu mai conta. Ramase asa... cu ochii atintiti la luna care o privea rece pana inzori. Cantecul vesel al pasarelelor anunta o noua zi. Ca si cum o forta nevazuta, nebanuita ii oferea ajutor coordonandu-i toate miscarile si gandurile, Maya puse mana pe telefon si, cu glas pierit, inecat in lacrimi, anunta tragedia rudelor apropiate si prietenilor. In curand nu mai era singura... Casa forfotea de zgomot, de persoane care aveau sarcini precis trasate. Se pregateau pentru a-i conduce pe drumul catre o lume mai buna pe cei dragi. Doar Maya statea intinsa in patul ei...Stia ce are de facut, dar corpul parca nu o asculta. Vru sa se ridice, dar picioarele se impotriveau cu indarjire. Doar ochii priveau fara oprire la tavanul camerei incercand sa gaseasca raspunsuri. Lumea parca si uitase de ea...Erau preocupati toti pentru a mai "pierde" timpul sa o consoleze. Dar ea avea atata nevoie de asta...Statu acolo pana cand primele raze de luna isi facura simtita prezenta... lacrimile straluceau in lumina lor, apoi se stingeau pe perna, asa cum valurile marii se sparg de mal...Somnul puse intr-un sfarsit stapanire... si Maya o visa pe mama sa care o saruta pe frunte, binecuvantandu-i somnul, pe tatal sau bucuros de ginerele pe care urma sa-l aiba... Nu in ultimul rand il vazu pe Alex, barbatul caruia trebuia sa-i fie mireasa. Il vazu oferindu-i inelul de logodna pe care nu demult ea singura si-l alesese dintr-o vitrina. Si tocmai cand inelul era atat de aproape sa-si ocupe locul pe degetul sau firav, tresari...isi privi rapid mana. Fusese doar un vis. Dar era atat de frumos! Ar fi dorit sa adoarma din nou, cu speranta ca se va continua. Dar linistea era acum tulburata de voci precipitate care veneau de pe holul apartamentului. Preotul citea o slujba pe care ea nu o auzea... auzea insa plansetele rudelor, ale vecinilor... Nimeni nu observase macar ca ea lipsea. Se alatura tacuta convoiului... Cat de mult ii iubise pe cei care se hotarasera s-o paraseasca! Inima ii era sfasiata de durere. Ce avea sa faca singura? Cum putea sa supravietuiasca intr-o lume atat de rece si dura, in care nu mai era iubita de nimeni? "Nici Dumnezeu nu ma iubeste, gandi Maya. Altfel, acum as fi fost eu in locul lor... " Asemeni unui robot, Maya privi cum sicriele celor trei disparura sub 3 mormane de pamant. Abia acum observa ca strangea in mana 2 trandafiri... Cand si de unde ii luase? Nu-si putea aduce aminte. Ghimpii lor ii strapunsesera pielea fina, dar Maya nu simtea aceasta durere car altadata ar fi facut-o sa planga....Era asemeni unei papusi teleghidate, numai ca nu stia inca cine detinea controlul ei. daca ar fi aflat, probabil ar fi plans si ar fi implorat sa apese butonul "stop" pentru ca suferintele ei sa ia sfarsit. Ar fi fost mai simplu asa, aici si acum, inmormantata alaturi de cei pe care-i iubise atat de mult! Dar cine era ea sa-si hotarasca viata?Sau moartea? O ora mai tarziu se aafla din nou in apartamentul sau, singura intre cei patru pereti goi si lipsiti de viata. Soarele stralucea, dar nu pentru ea. Va mai putea vedea Maya vreodata stralucirea lui, se va mai putea bucura vreodata frumusetile naturii care altadata ii incantau sufletul si ii faceau inima sa tresara? se intinse in pat si ramase asa pana a doua zi. Nu stia daca trecuse o ora sau zece, nu stia nici macar ce zi este. In acord cu sufletul ei, cerul era acum plin de nori si o ploaie torentiala se porni. fulgerele ii sagetau inima, iar tunetele ii aduceau aminte parca de bataile clopotului cimitirului din ziua care tocmai trecuse. Cat ar fi vrut sa poata uita acea zi, dar se pare ca pana si natura se incapatana sa i-o aminteasca, pana si natura ii era potrivnica. De ce nici macar ea nu-i putea fi prietena?Nu-i era teama, cu toate astea se ghemui langa pat...ca prin vis auzi taraitul telefonului. pana mai eiri mama o suna zilnic de la serviciu sa o intrebe ce a facut la scoala. Plina de speranta alerga si ridica receptorul. " Sa fie mama?", dar o voce rece si distanta ii franse aripile in zbor.Vru sa inchida telefonul, insa deslusi printre multele cuvinte spuse de femeia de la capatul celelalt al firului numele facultatii la care tocmai fusese acceptata. Era facultatea la care visase atat de mult sa ajunga! si fusese admisa! ea, care se considera o persoana inutila, fusese admisa la cea mai buna facultate din oras. Visase atat de mult ziua in care avea sa paseasca pe holul facultatii, in prima sa zi de curs...Bucuria i-a fost brusc intrerupta cand constata ca femeia nu avea de gand sa o felicite pentru reusita sa, voia doar sa-i aminteasca ca peste exact o saptamana trebuia sa plateasca taxa de scolarizare, altfel urma sa fie exclusa din randul studentilor. Nu reusi decat sa sopteasca cu voce pierita si sa o asigure pe acea femeie ca isi va achita taxa. Ii era teama ca va pierde ceea ce castigase cu multa munca. Receptorul ii cazu din mana iar Maya se prabusi in fotoliu. Lacrimile de disperare incepura sa apara... Visul ei de-o viata era pe cale sa se naruiasca...

iriscos Postat pe 29 Mai 2007 17:43

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
cryn	7	De la: Ramon3l 28 Mai 2008 15:27
prevenirea traficului de persoane pe piata muncii	1	De la: sadora 21 August 2009 13:34
scriitori preferati ?	74	De la: druscuta 21 Februarie 2014 18:05

CUM SA AM INCREDERE IN MINE	15	De la: lollitta 13 Aprilie 2009 15:27
sa schimbam imaginea femeii...in mult mai bine!!!	20	De la: imlivia 21 Februarie 2014 15:03