Setari Cookie-uri

O varianta nealeasa a capitolului 3

Capitolul 3-o varianta mai incitanta

Mesaje

Postat pe 14 Iunie 2007 11:19
Amintiri sau Regrete Dupa un timp se termina tot...iar Maya se afla din nou in salonul pustiu de la intrarea in casa parintilor sai...in casa sa.Tot ce isi mai amintea era un suras, o imbratisare, un sarut care ii lipseau atat de mult... Primele raze de soare ii mangaiau obrajii reci in zorii unei noi dimineti. Era tot in salon, fara a avea curajul sa paseasca mai departe. In minte avea acelasi suras, aceeasi imbratisare, acelasi sarut... Iar in jurul ei era aceeasi liniste apasatoare. In fata ei isi vedea parintii privind-o cu mandrie, si pe el, cel ce o invatase sa iubesca, sa spere, sa viseze. Constienta de acea parte a vietii ironic permisa a fi judecata de ochii de gheata ce te privesc ascunsi la fiecare pas, asteptand momentul ideal sa se napusteasca asupra ta la prima greseala si orbiti de o superioritate inexistenta... Dar cine are dreptul sa faca acest lucru? Tot cineva ca tine, cu propriile sale greseli, care la un moment dat va ajunge probabil in aceeasi postura...care nu ii apartine. Maya se ridica si privi afara. Era o vreme calda si parca o atmosfera mai placuta ca niciodata. Urca in camera ei si isi stranse cateva lucruri alaturi de fotografia cu singurii oameni ce contasera vreodata in viata ei...si singuri ce inca mai contau. Avea un avertisment conform caruia ii era interzis sa parasesca orasul dar nu ii mai pasa. Iesi din casa lasand cheile sub prag ca intotdeauna spre a fi gasite de rudele si cunostiintele ce urmau sa apara dintr-o clipa in alta inghesuindu-se spre ea cu mii de intrebari si pareri de rau si sfaturi...la ce-i mai foloseau toate astea...poate doar pentru a le satisface curiozitatea. Lua primul taxi si pleca spre aeroport. Stia ca ordinul va fi pus in aplicare in 24 de ore si mai avea inca timp. Primul avion spre Londra pleca in 2 ore. Astepta nerabdatoare parca sa inceapa o viata noua si totodata sa continue tot ce traise pana atunci. Era viata ei, erau greselile ei, visele ei si tot ce mai avea. Si mai presus de tot era un suflet nascut din iubire si capabil de a invata din nou sa simta. Stia ca poate tot ce se intamplase fusese o incercare, sau destin, sau putea sa fie si o intamplare neprevazuta, deja nu mai conta. Oricum ea ramasese acolo cu un motiv, si trebuia sa fie recunoscatoare pentru acel motiv si constienta ca nu e singura, nu a fost niciodata singura, cineva a vegheat si va veghea mereu deasupra ei. Sau poate era o iluzie, dar iluzia asta era tot sensul sau de a merge mai departe. Asa ca se agata de ea cat putea. Deasupra orasului parca aparea o imagine dintr-un film, cu acelasi decor, dar mereu cu alti actori. Un sentiment straniu ii cuprinse sufletul...era impacata. Pentru prima data era impacata cu ea, cu toata existenta ei. Isi amintea acum prima petrecere la implinirea a 14 ani, valsul dansat cu tatal sau, prima zi de liceu, momentul in care a lovit masina parintilor, prima data cand dupa o discutie cu mama sa aceasta o privea ca pe o femeie nu ca pe un copil, prima privire, primul sarut, prima noapte de dragoste...multe momente ce au contat atat de mult. Intreaga sa viata, sau cu alte cuvinte, toate amintirile sale cu care pasea acum mai departe... si ceea ce conta cel mai mult era ca toate clipele la care se gandea erau amintiri, nu regrete. Avusese sansa de a avea cei mai intelegatori parinti, de a zambi in fiecare dimineata, de a invata cum e sa fi indragostit si sa iubesti cu adevarat si care este cea mai de pret comoara din toate...toate aceste lucruri erau cea mai de pret avere a ei. Si nu ar fi schimbat asta pentru nimic in lume, pentru ca nimic nu ar mai fi fost la fel. Avionul ateriza si gandurile sale se asezau treptat undeva in subconstient. Si in clipa urmatoare era in fata unei cladiri inalte unde urma sa sustina un interviu. A obtinut postul si de data asta stia acest lucru din momentul in care pasise in birou. Stia ca poate mai mult. Cursurile erau pe cale sa se finalizeze iar cariera mult visata se forma incet. Si incepuse sa comunice mai mult ca inainte cu cei din jur, acum putea chiar sa spuna ca mai exista si prieteni, nu doar amici. Viata inseamna vise, sperante si impliniri, dar si multe dezamagiri care iti pun vointa la incercare. Acele dezamagiri de fapt iti arata cat de mult iti doresti sa traiesti, si tot odata cu ele inveti sa pretuiesti tot ceea ce ai si poate sa te bucuri mai mult de fiecare clipa. Maya incepu sa priveasca in fiecare dimineata acel rasarit unic de soare ce inainte i se parea la fel zi de zi, sa nu mai fuga de ploaie si sa nu se mai teama de fiecare fulger sau tunet� poate va continua sa mai ploua tot mai torential si soarele va rasari mai tarziu� dar asta e doar o mica parte din povestea fiecaruia� Voicu Alina
un pic cam in detaliu dar mult mai bine decat varianta a doua unde se explica tot ce mananca maya intr-o zi - "iaurt cu musli" ???
valentina_andreea Postat pe 17 Iunie 2007 15:02
din punctul meu de vedere ar trebui sa avem ocazia sa alegem din mai multe variante.prefer acest articol in locul variantei a doua cu mancare cat cuprinde.nu vad legatura dintre maya si lista ei de alimentatie si nu ma intereseaza sincer ce mananca in fiecare zi ca nu citesc o reteta culinara ci un roman, sau asa se presupune.

dulcik Postat pe 18 Iunie 2007 11:16
mi-ar fi placut sincer sa fi fost aleasa varianta ta, deoarece lasa mai mult spatiu liber unei continuari, oricum felicitari!
Kherise Postat pe 17 Iulie 2007 04:49

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
romanul Kudika	3	De la: misha35 25 Mai 2007 10:52
Cu greselile ce facem?	9	De la: exuviu 3 Septembrie 2007 10:48
cam scurt deadline	27	De la: diahert 9 Iunie 2007 18:36

o alta propunere ptr titlul romanului	1	De la: jujuka23 3 Octombrie 2007 18:51
buna idee!	1	De la: _ikebana_ 24 Mai 2007 13:15