kudika023770

Dorinte

Prietenii de-o clipa, ca niste frunze moarte,

Trec fosnetul subtire, plouand in amintiri,

Si ardem tot parfumul tacerii disperate,

Gonind balsamul verii strivit in trandafiri.

Cu brate moi ma prinde amurgul pe la geamuri,

Cand voi ca sa te caut in crangul despuiat,

Si plange-n soapta luna alunecand pe ramuri,

Si ingerul din mine de care ai uitat.

Goneste somnul lumii pierzandu-se-n padure,

Si vaile bolnave se-ntind ca un covor,

Sarutul gurii tale, un print vrea sa il fure,

Si pieptul tau tresare de dulcele fior.

Mai freamata tacerea, ca unda unui lac,

Sub haina ei de stele, e-asa tristete multa,

Si-n pieptul meu iubirea se-aprinde ca un mac,

Arzand eternitatea, ce trece nestiuta.