De ce urasc

Blogurile Kudika

sfarsit de toamna kudika_1041348 la 17 Noiembrie 2020, 22:16
eleganta si incaltamintea kudika_1041301 la 2 Noiembrie 2020, 00:08
cu gandul la moda kudika_1041299 la 1 Noiembrie 2020, 22:40
cumparaturi preferate kudika_1041296 la 1 Noiembrie 2020, 18:11
e iarna kudika_1041186 la 4 Octombrie 2020, 14:31
schi kudika_1041182 la 3 Octombrie 2020, 23:11

Se zice ca Dumnezeu ne iubeste deopotriva pe toti. Si suntem indemnati sa ii iubim pe ceilalti ca pe noi insine. Poate oare cineva sa faca acest lucru? Exista pe lumea asta un om care sa iubeasca neconditionat pe toti semenii lui, chiar daca acestia il jignesc, il umilesc, sunt rai  si perfizi, sunt nespalati si nesimtiti?Jos palaria pentru un asemenea om.

Eu recunosc, sunt pacatoasa. Sa ma ierte Dumnezeu, dar nu pot inghiti anumite specii de oameni, chiar daca toti suntem creati dupa chipul si asemanarea lui.

Nu pot tolera cefele groase, burtile mari si degetele incarcate de inele groase, care te sfideaza pe tine, amaratul care nu iti afisezi bunastarea ca ei. Nu pot tolera nesimtirea. Oamenii care trec pe langa tine scuipand, vorbind tare, razand si apostrofandu-te cu cine stie ce apelative "inteligente" de care singuri se minuneaza. Nu suport oamenii care vorbesc la telefon in mijloacele de transport. Urasc sa aud conversatii punctate cu chicoteli, lucruri intime, picanterii apartinand unor familii carora eu nu le apartin. Nu-mi place sa fiu obligata sa ascult.

Urasc ipocrizia si parvenitii. Urasc oamenii care isi dau aere de mari vedete, cand in fond sunt doar niste nulitati.  

Nu-mi plac tinerii care vorbesc tare si se dau mari, doar pentru a atrage atentia. Au intr-adevar scuza tineretii, totusi, nu-mi plac manifestarile lor zgomotoase. 

Nu-mi plac cersetorii. Mijloacele de transport in comun s-au umplut cu tot soiul de exemplare mai mult si mai putin colorate, care fac apel la credinta noastra pentru a obtine  cate un banut. Inteleg ca sunt mult oameni saraci, e adevarat. Sunt multi care poate ca nu au mancat de zile bune, multi care nu au ce pune pe masa la copii. Imi pare rau de acesti oameni si incerc sa ajut cat pot. Dar cei care cersesc nu sunt asa. Sunt doar nespalati si nesimtiti. Majoritatea au facut o afacere din cersetorie. Afacere destul de infloritoare, avand in vedere ca la "locurile lor de munca" coboara din suv-uri de ultima generatie.  Acestia sunt o parte din cersetori.

Ceilalti sunt intr-adevar oameni fara case, fara adapost, fara venit. Dar sunt mari lenesi. Si lenea nu o tolerez. Dimineata, in vesnicul tramvai care ma aduce zilnic la serviciu, a urcat o cersetoare. Batrana, urata, stafidita, tiganca. Am si acum in gat gustul de voma pe care mi l-a lasat mirosul acestei femei. Miros care a persistat mult timp dupa ce a coborat si care ne-a facut  ziua urata tuturor celor care am avut "norocul" sa calatorim cu ea. Eu nu-mi pot tine gura si cand ma deranjeaza ceva spun tare, nu tin in mine. Fiica-mea chiar imi spune ca pana la urma o sa mi-o iau.  Am spus si astazi. Nimeni altcineva nu a respirat in momentul acela. Parca as fi fost singura, doar eu si cersetoarea care se uita urat la mine.Desi toata lumea era deranjata, nimeni nu a zis nimic. Oamenii au uitat sa ia atitudine. Urasc oamenii care nu iau atitudine. Sau poate nu au fost in stare sa ia niciodata atitudine.  Acesta este insa un alt subiect de discutie.

Sotul meu e convins ca saracia nu este decat problema oamenilor lenesi si delasatori. Ca sunt rai, cruzi, lenesi. Recunosc, eu sunt usor impresionabila si sunt cazuri care ma fac sa lacrimez.  Totusi, sunt nevoita sa-i dau dreptate. Niciunul din acesti saraci nu ar pune mana sa faca ceva. Prefera sa doarma in strada, sa stea in mizerie, nemancati, decat sa ridice un pai de jos. Saracii de acest gen sunt deja un flagel in tara asta.

Urasc oamenii delasatori. Zilele trecute am urmarit o emisiune facuta cu oameni obisnuiti, acasa la oameni obisnuiti. Un caz social. Familie cu 4 copii, traiau in 2 camere minuscule. Niciunul din parinti nu lucra, nu pentru ca nu ar fi avut ocazia s-o faca, cum am crezut la inceput. Ci pentru ca au preferat sa stea acasa, sa lucreze cu ziua pe la unul, pe la altul, sa traiasca de azi pe maine. Unul din participantii la emisiune a incercat sa o invete ceva pe femeia aceasta. Inteleg ca nu stia mare lucru, ca din saracia in care traia nici nu avea cum sa invete mai mult decat stia, totusi cand acest om s-a oferit s-o invete ceva, femeia a refuzat orice sfat! Absolut orice sfat pe care l-a primit a fost ignorat. Pai normal ca-si merita soarta astfel de oameni! Asta este ceea ce-si doresc, nu ceea ce le-a oferit societatea. Cu parere de rau trebuie sa-i dau dreptate sotului meu. Din pacate....

Sunt multe alte aspecte ale minunatei noastre societati, aspecte care ma fac sa-mi fie rusine ca fac parte din acest popor. Sunt multe pe care as vrea sa le pot schimba. Cum sa schimbi insa ceva ce nu se vrea schimbat?

Voteaza:
 
Postare comentariu