In timp ce scotocea prin cutia postala, vecina mea de la doi, stomatoloaga de profesie si psiholoaga autointitulata, mi-a tinut o lunga prelegere despre viata, fericire si dragoste. Vazuse ea pesemne ca mi se cam innodau lacrimile-n barba in ultimul timp si pregatise un discurs mobilizator in speranta ca ma va ajuta. Dupa cinci minute de monolog femeia a incheiat convingator poliloghia: barbatii sunt porci, iar noi, femeile, suntem mai fericite singure.

Am clatinat din cap aprobator si am fugit din calea sa cu propria-mi concluzie in cap: femeile singure se impart in doua categorii – cele care isi bocesc soarta potrivnica si doresc sa-si schimbe rusinosul statut si cele care se mandresc cu titulatura si militeaza pentru feminism. Nu sunt sigura daca varianta a doua este doar un stadiu mai avansat al primei, ori numai starea de resemnare in care femeia singura isi gaseste un oarecare echilibru emotional.

Am fost acuzata ca scriu prea mult despre singuratate si despartiri. Scriu ce stiu. Iar in povestirile mele se regasesc mii de femei. Ar fi imposibil altfel. Traim intr-o lume in care oamenii sunt singuri si atunci cand au pereche ori familie. Am intalnit femei singure care isi jelesc solitudinea tarziu in noapte dupa ce sotul adoarme in patul conjugal visand la bratele altei femei. In acest timp, la capatul opus al orasului, femeia respectiva nu lipeste genele de teama celei care plange. Am intalnit copii ai caror singuratate coplesitoare ar inmuia orice inima, mai putin cea a mamei care nu ii alinta. Am intalnit batrani care isi plang jumatatea decedata si scot ciolanul din ciorba pentru a-l darui animalului de companie, unic martor al singuratatii ce-i doboara. Si am intalnit tineri imbatraniti de timpuriu, mult prea fragezi pentru a-si plange soarta, dar care totusi se tem de singuratate mai mult decat de orice altceva.

Suntem siguri. De cele mai multe ori din vina noastra. Pentru ca avem defectul de a ne construi baraje de comunicare cu cei din jur, de a ne masca identitatea, de a purta masti fata de cei iubiti pentru simplul motiv ca ne este teama sa ne aratam adevarata fata.

Saptamana aceasta pornesc ofensiva impotriva fricii de singuratate. Vom privi jumatatea plina a paharului, vom cauta avantajele vietii fara de barbati, vom zambi triumfator in fata patului de o singura persoana ce ne asteapta acasa, ne vom inconjura de prieteni si vom castiga aceasta lupta!

Toate editorialele Kudika »