Setari Cookie-uri

Blestemul Sfantului Valentin

La ce mi-a folosit ca am daruit unui barbat ani din viata mea? Ce rost a avut sa imi pun sufletul lipsit de aparare la picioarele lui? Am iubit, am suferit (si din moment ce scriu aceste randuri inca mai sufar) si am pierdut. Evit sa ma gandesc la el, la ceea ce a fost sau, mai rau, la tot ce ar fi putut fi, dar nu ma pot stapani sa ma intreb ce rost au avut toate acestea?

La ce mi-a folosit ca am daruit unui barbat ani din viata mea? Ce rost a avut sa imi pun sufletul lipsit de aparare la picioarele lui? Am iubit, am suferit (si din moment ce scriu aceste randuri inca mai sufar) si am pierdut. Evit sa ma gandesc la el, la ceea ce a fost sau, mai rau, la tot ce ar fi putut fi, dar nu ma pot stapani sa ma intreb ce rost au avut toate acestea? Intre doua reprize de plans am realizat ca nu el, cel caruia i s-a daruit totul, a avut de castigat, ci eu… cea mult prea putin iubita si destul de recent parasita. Am avut ocazia de a trai la intensitate maxima toata iubirea din lume, am avut prilejul de a ma cunoaste pe mine insami si, desi poate suna banal si repetitiv, am avut ocazia de a-mi cunoaste jumatatea. Toate aceste argumente m-au adus initial in pragul disperarii: acum ca l-am intalnit, l-am iubit si l-am pierdut, nu imi mai ramane decat sa traiesc in trecut, sa ma hranesc din amintiri si sa imi astept sfarsitul impacata cu soarta-mi tragica. Dupa o noua repriza de plans cu lacrimi de elefant, am realizat cat de mult m-am inselat. Eu, cea de acum cativa ani eram alta - aveam alte dorinte, aspiram catre altceva, visam la prea putin. Astazi, ceva mai coapta (sper eu) si mai trecuta prin viata, iubita (poate doar putin), plina de iubire (poate acum mai mult ca oricand), am trecut intr-o alta etapa a vietii mele. Astazi imi doresc altceva, poate chiar pe altcineva. Imi doresc mai mult, mult, mult mai mult. Am avut si am trait tot ce mi-am propus in urma cu ani de zile. Toate visurile mele au devenit realitate iar astazi ma simt pierduta pentru ca nu mai am la ce aspira. In ciuda primului impuls de a dispera am realizat ca sunt a naibii de norocoasa: ca am dreptul la un nou set de vise pe care sa le fauresc iar apoi, cu putin noroc, multa vointa si enorm de mult entuziasm si nebunie, sa le transform in realitate, la fel ca pe cele dintai. Am iubit, am transformat sperantele in realitate iar realitate in euforie. Am pierdut. Dar nu m-am pierdut pe mine. Ma transform intr-o alta persoana care va intalni un nou barbat al vietii sale. Poate ca prin aceste cuvinte neg tot ce am crezut si am spus pana acum. Dar numai pentru ca sunt un nou om, sunt alta, mai buna decat cea dinainte si cu siguranta mai inteleapta. Acum cateva zile am inceput sa scriu un articol, pe care nu l-am terminat tocmai pentru ca simteam cum chem ghinionul. Se numea "In prag de singuratate" si incepea astfel: "Acum, in prag de 14 februarie, stau cu frica in san! Of Doamne, ar fi prima zi a indragostitilor petrecuta in doi (si cand spun doi, ma refer la mine si la el, si nu la prietena mea cea mai buna - si ea, vesnic singura, in aceasta zi fatala). Perspectiva pare atat de absurda incat ma gandesc ca se va intampla ceva si tot singura voi fi. Intind repede mana spre telefon si verific daca el e bine, ori daca nu cumva a fost lovit de un drob de sare. Stiu ca par schizoida, poate ca sunt... putin, dar pe buna dreptate!" Se pare ca aceste cateva randuri au fost suficiente pentru a lasa ghinionul sa intre pe usa. 14 februarie se dovedeste inca o data a fi o zi blestemata, o zi pe care incet, dar sigur ajung sa o urasc. Undeva, cineva, uita sa ma iubeasca in aceasta perioada si toate nenorocirile dau navala pe capul meu. Poate ca intr-o zi, candva, voi privi cu siguranta catre ziua de maine a vietii mele sentimentale, poate ca in curand se va intampla asa ceva, sau... poate ca nu. Pana atunci, 14 februarie reprezinta un hop, o piedica, peste care nu am reusit sa trec nici in acest an...
Citește și:

Vizionare placuta


Kudika
12 Februarie 2007
Echipa Kudika
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.