Setari Cookie-uri

Nu vreau sa ma judecati, vreau sa ma ajutati...

Pana acum 6 ani credeam ca sunt cea mai fericita femeie din lume. Dupa aceea, m-am maritat si castelul meu din povesti s-a transformat intr-o cocioaba... Am facut un pas mare convinsa fiind ca toti imi vor raul mai putin iubitul meu, actual sot. Stiti cum e eu 15 ani, el, printul fermecat de 24, dragoste mare, certuri cu parintii, lacrimi si tot tacamul.

Rain ne cere ajutorul pe forum. Iata povestea sa:

Nici nu stiu cum sa incep...

Pana acum 6 ani credeam ca sunt cea mai fericita femeie din lume. Dupa aceea, m-am maritat si castelul meu din povesti s-a transformat intr-o cocioaba... Am facut un pas mare convinsa fiind ca toti imi vor raul mai putin iubitul meu, actual sot. Stiti cum e… eu 15 ani, el, printul fermecat de 24, dragoste mare, certuri cu parintii, lacrimi si tot tacamul.

Printul fermecat locuia in alt oras. Eu fetita indragostita nu stiam cum sa termin mai repede liceul si sa fug in bratele lui. Asa s-a si intamplat: am plecat de acasa imediat dupa ce am terminat liceul, m-am inscris la facultate ca sa scap de parinti si desigur… m-am maritat.

Am ajuns intr-un oras strain, fara prieteni, fara famile, dar cu inima plina de iubire. Ei bine, am auzit ca dragoste dureaza 3 ani… la mine a durat 3 zile dupa nunta... Dar au trecut 6 ani de atunci cu mai multe rele decat bune, am ajuns sa detin o functie importanta, sunt o femeie respectata si invidiata in acelasi timp, dar nu am acea implinire sufleteasca de care am atat de mult nevoie.

Nu avem copii pentru ca nu putem (pentru lume) dar adevarul este ca noi mai facem sex, nu dragoste, cam o data pe luna...Sotul meu nu mai stie sa spuna " te iubesc", nu mai vrea sa ma tina in brate… ba pentru ca e prea cald, ba ca am picioarele reci, ba ca e meci... Nu cred ca are pe alcineva pentru ca e mult prea comod sa faca asemea efort.

Acum eu, de plictiseala as putea spune, am intrat pe un site cu jocuri online… sa mai fac timpul sa treaca... Am cunoscut acolo un barbat care efectiv m-a fermecat, am acceptat sa-i dau ID-ul meu de messenger (o sa radeti dar am crezut ca mess-ul e doar pentru copii, pana acum). Ei si uite asa am inceput sa vorbim in fiecare zi despre tot felul de prostioare.

Dupa un timp am inceput sa devin efectiv dependenta de prietenul meu de pe messenger... Au trecut 4 luni de cand ne vedem in fiecare dimineata si seara( prin webcam), ne trimitem mesaje, vorbim cel putin o data pe saptamana la telefon, daca suntem singuri acasa (si el e casatorit) stam cate o noapte intreaga la povesti...il iubesc cum nu credeam ca se poate iubi. Ei si acum, bomba: el este din America! Eeee unde am gasit si eu iubire, pe alt continent!
Citește și:

Vizionare placuta


Kudika
13 Ianuarie 2009
Echipa Kudika

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.