Sa renuntam la placeri pentru o pauza nobila

Cine o fi de vina atunci cand un cuplu incepe sa se scamoseze intr-un ritm mai rapid decat cearsafurile de sub el? Intotdeauna se gasesc reclamanti si parati, atata doar ca ei isi schimba rolurile de o mie de ori, intr-o interminabila convulsie erotica. Planeta are puzderie de enigme, dar - fiindca atat ne permite bugetul - le vom amana pe cele cazute-n fundul bombat al oceanului si ne vom limita la misterele mintii noastre capiate de vesti albe si vesti negre.

A se consuma de preferinta mai tarziu

In viata noastra sexuala (poreclita « intima», desi - dintr-o confesiune-ntr-alta - a ajuns folclor) se impuiaza, cu timpul, naravuri incurabile. Ar fi culmea sa ne minunam acum in fata deteriorarii pasiunii, ca si cum ar fi vreun virus nou.

La inceputul unei tovarasii focoase, lucrurile merg spectaculos de bine. Priviti din afara, aratam ca niste disperati convinsi ca dragostea noastra va genera o indeletnicire sexuala pe masura. In tineretile macerate de visuri grandioase, se poate orice. Suntem zeii voluptatii, statuile virilitatii creative.

Peste noi se astern lunile, iar in spinarea lor subreda, se urca anii. Dragostea ajunge "relatie", etapa care inca s-ar situa la limita bunului simt, daca n-ar fi pandita si urmata indeaproape de faza "parteneriatului" - suna ca si cum am fi nevoiti sa redistribuim, pe piata interna, pasiunea noastra refuzata la export.

Vorbeam, de curand, cu o prietena ceva mai relaxata decat mine, despre repartizarea culpei in casele unde se face sex mai rar decat se face cozonac. Ea era de parere ca barbatul este faptasul care strica bunul mers al despuierii conjugale. El, cu un egoism pe care numai un posesor de testicul il poate agrava asa rapid, se satura, se stramba, se dedica programelor proaste de la tv si amantelor imaginare, in asa fel, incat apetitul alocat consoartei seaca demn.

E drept, prietena mea recunostea, intr-un tarziu, ca nu se simte straina de evolutia sotului ei de la zburdalnicie la ciufutenie. Ca, dupa cateva luni initiale, in care s-au vazut mai des goi decat imbracati, ea a realizat ca nu mai are nicio cetatuie de cucerit si, deodata, viata ei devenise moale si fada, ca miezul de paine.

Cazuseram de acord ca momentul ciobirii acestor bune intentii lubrifiate trebuie amanat cu orice pret. Ca pofta nu trebuie stricata cu infulecari spontane, ca meniul sexual trebuie intesat de conservanti. Dar abia reuseam sa deslusim modalitatea prin care un libidou domestic sa se manifeste ca un libidou salbatic.

---