Dragostea unei prostituate

Pe Julia Roberts o stim prea bine. Zambet larg, actrita respectabila, cea mai bine platita din toate timpurile, dar si prima care a castigat numai 20$ pentru un film, cea care a refuzat dintotdeauna scenele de nud pe motiv ca nu crede ca profesorul ei de algebra din liceu ar fi foarte curios sa-i vada posteriorul. Bine spus, bine argumentat! De departe, insa, rolul care i-a adus consacrarea si care ne-a pus pe noi toate pe ganduri este cel al prostituatei din “Pretty Woman”, Vivian. O tanara frumoasa, zvelta, dezinvolta, carismatica si voluntara, care intalneste un bogat om de afaceri. Si de-aici povestea asa cum o stim. Se intalnesc, se iubesc, se despart, se cearta, se impaca pentru ca pana la urma, intr-un elan de sfidare a conventiilor, sa ramana impreuna.

La prima vedere, ai zice ca nu se poate. Ca viata bate filmul, realitatea depaseste fictiunea si ca in viata de zi cu zi o prostituata ramane o prostituata, iar dragostea eterna si neconvetionala nu este decat produsul unor imaginatii flamande sau dornice sa sparga box-office-ul. Si, totusi, nu m-am putut abtine niciodata de la a ma intreba care sunt sansele ca o asemenea revelatie sa survina si pe taramul vietii reale. Da, stim ca pe acela aproape sfant al tuturor posibilitatilor, fara norme si restrictii, fara limite si fara false pudori, asemenea minuni nu se lasa mult asteptate. Pana la urma, unde ar fi nepotrivirea?

Poate ca, intr-adevar, la momentul aparitiei filmului, la inceputul anilor '90, moralitatea noastra s-a simtit puternic zguduita. Cum asa? Pana si povestea Cenusaresei ar parea mai credibila pe langa asemenea revolutie a principiilor de “regasire” a cuplului. Vivian are calitati fizice incontestabile (criteriu aproape eliminator al profesiei), poate ca nici cele spiritual-morale nu ar fi tocmai inexistente daca ar fi avut anumiti parametri de manifestare. Edward este cult, educat, cosmopolit si tinta tuturor celibatarelor din cercurile alese in care isi face simtita prezenta. Si iata ca in cele din urma o alege pe ea. Poate pentru ca “cea mai veche meserie din lume” nu este neaparat si cea mai depreciata de catre partea masculina a populatiei. Poate pentru ca barbatii, in profunzimile fiintei lor orientate catre scopuri pragmatice sunt mai siguri ca niciodata de validitatea uneia dintre cele 3 calitati pe care aleasa ar trebui sa le intruneasca, si anume, celebrul “tarfa in pat”.

Ce ne facem, insa, atunci cand calitatea se extinde si la celelalte paliere? Mai precis, cand aceeasi aleasa se intampla sa ridice prostitutia la rang de profesie cu acte in regula. Nimeni nu contesta faptul ca traim intr-o societate libera, democratica si care ne permite, dupa modelul american, sa ne cautam fericirea oriunde vrem si fara nicio amenintare a niciunei limite. Cu toate acestea, in ce masura putem ignora anumite conventii sau anumite traditii ramane discutabil. Personajul Juliei Roberts ramane purtator al unui stigmat pe care doar aura cinematografica il poate estompa, iar asta doar pentru cateva momente tranzitorii de extaz artistic. Nu are spirit selectiv, face ravagii in magazine, are lacune de socializare, ii lipsesc manierele, da replici vecine cu dezgustul, deficit pe care Edward se vede nevoit sa il compenseze, sa il ascunda, sa il ignore. Pana cand, insa?

---