Estetica inesteticului

Potrivit unui mit din sexologie, nu exista femei frigide, ci doar barbati nepriceputi. Asa sa fie oare? Femeile care se confrunta cu aceasta problema sunt doar victime pasive, carora le este sortit sa astepte resemnate ca partenerii lor sa devina experti in arta amorului? Fiecare perioada a istoriei s-a caracterizat prin ceva anume, a formulat si si-a asumat canoanele pe care le-a propus. Ceea ce tine de estetica, de frumusetea lucrurilor, in general, s-a manifestat tot timpul sub forma unor fenomene variabile, foarte usor de adaptat in functie de perceptia individuala. Tentat sa caute ceea ce il poate multumi, omul tinde sa ridice la rang de arta insusirile unor obiecte sau fenomene. Din aspiratia spre fericire, deci spre frumos si chiar spre sublim, se naste estetica. De altfel, conceptele acesteia, ca ramura a filosofiei, sunt formulate pe baza catorva intrebari, cum ar fi de pilda daca frumosul si inesteticul sunt calitati care exista in mod obiectiv la nivelul lucrurilor pe care par sa le califice sau se afla strict in mintea individului. Oamenii au acordat intotdeauna importanta frumusetii fizice. In ceea ce priveste evolutia stilului, expresia "moda pleaca, moda vine" se fundamenteaza pe interesanta traditie de a reinterpreta in permanenta o serie de repere existente ca arhetip. Daca perioada Renascentista o celebra pe Venus drept cea care a reformulat idealul feminin al Evului Mediu, reprezentat de Maria si Eva, perioada Reformei si a Contra-reformei a combatut exuberanta renascentista, propunand o alta varianta a frumusetii. Armonia formelor, ideea ca femeia este un cerc, in centrul caruia se afla sexul, imaginea "exigenta" a pielii albe ca laptele, prin care forma venelor ar fi trebuit sa razbata in semn de frumusete, contrastul pielii cu roseata obrajilor, a buzelor si a unghiilor, sunt inlocuite de o noua viziune, cea a retinerii de la "pacatele lumesti" si a conformismului. Pudismul exacerbat devine preferat cochetariei si indecentei, chiar daca sustinut adesea de ipocrizie. Culoarea alb-galbuie a pielii a fost caracteristica Romantismului. Femeile consumau otet si limonada pana cand starea lor de sanatate ajungea la un nivel deplorabil. Frumusetea feminina era considerata o dualitate echilibrata intre inger si demon: inocenta dar fatala, atragatoare dar periculoasa, suava dar agila. La inceputul secolului trecut, insa, s-a nascut ceea ce intelegem astazi prin frumusete. In secolele precedente totul parea a fi exagerat din toate punctele de vedere, iar definitia stilului era mult prea "apretata". Varianta frumusetii "relaxate" s-a impus odata cu nasterea pionierilor esteticii actuale si cu comercializarea unor produse celebre, pe care le apreciem si astazi. Notiunea de "moda" s-a conturat in cu totul alte forme, devenind o adevarata industrie. A fost apoi sustinuta de brand-uri de succes, fie ele obiecte devenite produse de consum sau persoane devenite celebre prin metoda "imaginii vandabile" (Sarah Bernhardt este primul fotomodel a carei imagine a fost folosita in reclame pentru cosmetice). Nume ca Max Factor, Coco Chanel, Helena Rubinstein si Elizabeth Arden in propunerea unor tendinte si Marlene Dietrich, Brigitte Bardot, Marilyn Monroe in intruchiparea acestora, "tronau" in marile orase ale lumii. Mai tarziu, "intoarcerea la natura" s-a declansat prin aparitia unor "revelatii" in industria modei, care au redat un suflu nou frumusetii fizice. Numele celebrei Linda Evangelista a rasunat odata cu nu mai putin renumitele ei cuvinte: "I’m not getting out of my bed for less than 10.000 $". Acum, tendinta generala este naturalul, in special in machiaj (stilul "nude"). Dominatia manechinelor e incontestabila. Frumoase, bogate si celebre, Naomi Campbell, Cindy Crawford, Claudia Schiffer si nu numai, sunt zeitele inceputului anilor '90. Ca frumusetea este o virtute, ca expresia sa artistica se concretizeaza prin catharsis sau ca totul e relativ, in functie de reactia individuala la anumiti stimuli (culoare, forma etc.), sunt argumente ale naturii umane, al carei prim scop ramane multumirea de sine. Apoi, gasirea fericirii pare potentata de ideea ca in toate exista un sambure de frumusete. Un articol de Alina Boicu

---