Setari Cookie-uri

Despre senilitate si finit

Am scris acest articol rememorandu-mi cateva zile pe care le-am petrecut in spital, timp in care am avut "frumoasa ocazie" sa observ si sa analizez unghiurile batranetii si ale sfarsitului ( la altii ).

Am scris acest articol rememorandu-mi cateva zile pe care le-am petrecut in spital, timp in care am avut "frumoasa ocazie" sa observ si sa analizez unghiurile batranetii si ale sfarsitului ( la altii ). Cred ca senilitatea nu e asa o mare tragedie, sau cel putin nu pentru cel atins de ea, ci pentru apropiatii lui. Dramaturgii absurdului, in timp ce infatiseaza decrepitudinea personajelor lor, isi innebunesc de fapt spectatorii. Santajul e simplu: cutremurati-va, si voi o sa ajungeti la fel ! Corpul in grava suferinta e tot pe atat de indirect o problema de moralitate, ca si degradarea spiritului. Numai pana la un moment reuseste sa-si controleze reactiile cel supus chinului; dincolo de pragul suportabilitatii, el decade intr-o masa informa de carne, sange si nervi. Sa fim optimisti: cat timp mai este lucid, pe bolnav il terorizeaza eventualitatea suspendarii luciditatii sale; cand scurtcircuitarea s-a produs, nu gandul chinului trupesc il mai chinuie, ci trupul gol-golut. El ajunge un animal haituit, nestiind pentru ce patimeste; strict vorbind, nici patimirea n-o realizeaza, caci suferinta elementara nu se mai raporteaza la nimic altceva, exterior ei. Moartea in sine nu e o problema morala, asa cum in sine nu este nici nasterea. Ne nastem pentru ca asa a fost sa se intample, murim pentru ca trebuie. Sub semnul aceleiasi neutralitati se infratesc si fazele premergatoare mortii cu cele imediat ulterioare nasterii. Constiinta nu mai este, respectiv inca nu este, capabila sa vegheze asupra sub-stratului ei corporal. Neplacerea, ca si placerea, sunt reflexe biologice, nefiltrate spiritual. In principiu, omul reuneste trupul, sufletul, spiritul; in practica, functioneaza si disjunctii: totdeauna la inceput de drum, deseori la sfarsitul lui… De unde provin exceptiile de final ? Din controlul exercitat de minte asupra trupului, pana aproape de sau pana la stingere. Cred ca va ramane mereu importanta legatura dintre senilitate si finit, intrucat prezenta ei usureaza sfarsitul, iar absenta ei obliga la decelarea si reasezarea placilor psihice in fata mortii. Dincolo insa de importanta acestei legaturi, persista vechiul coridor dintre nastere si moarte, pe care pasim in fiecare zi increzatori, nestiind de multe ori ca ignoranta nu este o scuza pentru a spune mai tarziu: "M-am gandit la toate dar numai la sfarsitul meu nu." Un articol de Razvan Dumitru
Citește și:

Vizionare placuta


Kudika
21 Februarie 2007
Echipa Kudika
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.