Jurnalul unei shopaholice: Nimic de spus, sunt doar eu, Maria

Seara, cand am pasit in restaurant, ma simteam ca Megan Fox la premiera Transformers: Revenge of the Fallen imbracata in rochia Roberto Cavalli care nu lasa nimic imaginatiei. Doar ca eu eram imbracata pana-n gat. Si am cu vreo 20 de kilograme mai multe decat Megan Fox. Dar aveam contur de buze Dior.

Am pasit usor leganat in vreme ce-l vedeam pe el cum se ridica sa ma salute. M-am gandit sa fiu sexy pana in varful tocurilor, asa ca mi-am trecut senzual mana prin par, ca sa-l fac sa fluture in vant asa cum am vazut in filme. Evident ca am lovit un chelner, i-am rasturnat tava cu (ce va asteptati?) vin rosu. La randul sau, vinul a picat fix ca piesa de domino, peste o doamna elegant imbracata intr-un splendid pulover alb din mohair. Era. Erau. Dupa incident, puloverul a devenit imbulinat iar doamna isterica (pe bune dreptate, si eu as fi fost).

Mi-am cerut scuze vreo douazeci de minute, iar apoi m-am indreptat spre masa cu mersul meu dezlanat, satula deja de situatii penibile. Dar vai, abia acum incepeau. Insotitorul meu era, de fapt, de-o mitocanie fascinanata. A plescait pe tot parcursul cinei, a baut ca la meci – cantitativ si calitativ (a insistat sa comandam bere, desi eu ma gandeam ca nici macar nu exista in meniu), mi-a povestit pret de doua ore despre viata lui fantastica si despre gradul de sex appeal imens pe care il exercita asupra femeilor. Am aruncat banii pe rochie degeaba, ma gandeam in vreme ce ii ascultam doar in aparenta povestile. La sfarsit de seara, chiar inainte sa plecam, partenerul meu a devenit interesat de persoana mea: “Si, tu cu ce te ocupi?”. Am zambit mandra: “Sunt fashion editor la Kudika”. “Asta e ca un fel de croitoreasa?”, m-a intrebat.

Nu mai am nimic de spus. Asta e viata mea de zi cu zi. Sunt doar eu, Maria.

---