Anca Parghel are nevoie de ajutor

"Anca Parghel: Am ales sa convietuiesc cu ea (n. n. boala) pentru ca, radeti sau nu, boala nu este o pacoste, este un semn ca ceva nu este OK. Dumnezeu iti da un semn ca te iubeste, vrea sa inveti, sa evoluezi. Trebuie sa iei boala nu ca pe un inamic, ci ca pe un partener, sa vorbesti cu ea si sa ii spui: «inteleg de ce ai venit, iti multumesc ca ai venit sa ma ajuti!» Am fost poate mandra, poate orgolioasa, poate neatenta. E usor sa devii asa cand ti se tot spune ca esti fenomen si chiar esti. Faceam totul mult mai repede decat ceilalti, iar ei imi spuneau «stai, asteapta-ne si pe noi!». Dar eu am zis ca sunt niste prosti. Am gandit necorespunzator despre anumite fiinte, pe care le-am facut sa sufere, pentru ca mi-au vrut binele, dar eu nu am vazut. Si am luat-o pe cocoasa, am meritat-o! Asta este clar! Singurul vinovat pentru boala esti tu!

Tango: Dar ati gandit asa inca de cand ati fost diagnosticata, sau ati ajuns pe parcurs la concluzia asta?
Anca Parghel: Cand am aflat de boala, nu m-am intrebat «de ce eu?» Si in momentul acela am fost salvata. Cand spui «Multumesc, Doamne!», din momentul acela incepe salvarea ta! Atunci am inceput tratamentul. Si trebuie sa te tii de el, fie ca e cu sucuri, cu cafea sau cu cineva care apare in viata ta - cum a fost Alexandru, care a venit ca un misionar langa mine, pentru ca atunci iti trimite Dumnezeu oamenii capabili sa te scoata din necaz (…)" (Tango, iunie 2008).

---