Cand iubirea tace...

Daca atingerea magica care obisnuia sa lase urme de fierbinteala si fericire pe pielea ta s-a transformat intr-un gest sters prin care urmaresti sa eviti o alta atingere, inseamna ca incepi sa nu mai iubesti...

Daca ii intorci spatele celui fata de care odinioara te intorceai cu tot trupul, cu toata inima, la o singura dorinta din partea sa, la un suspin nerostit al vocii sale, la o traire voluptoasa cum le-a fost dat sa o traiasca doar norocosilor, inseamna ca nu mai iubesti...

Daca trupul ti se strange de singuratate, pustiu si dor langa trupul celui care obisnuia sa iti spulbera singuratatea cu un gand nevazut pe care il indrepta catre tine, inseamna ca nu mai iubesti...

Daca intrebi tacerea care sunt motivele pentru care iubesti si tacerea tace, neoferindu-ti niciun raspuns, inseamna ca nu mai iubesti… Daca intrebi lumea din jurul tau daca mai iubesti si lumea din jurul tau iti ofera cel mai plauzibil si adevarat raspuns din lume, inseamna ca nu mai iubesti...

Daca inchizi noaptea ochii si in visele tale gasesti indiferenta, nepasare, goliciune si apa in loc de afectiune, pasiune si sange inseamna ca nu mai iubesti… Daca deschizi ochii dimineata si langa tine nu mai vezi pe nimeni, inseamna ca nu mai iubesti... Daca te privesti in oglinda in orice moment al zilei si intotdeauna o sa dai doar peste chipul tau, inseamna ca o sa continui sa nu mai iubesti…

Daca iti este foame de o alta iubire in timp ce simulezi contopirea, inseamna ca nu mai iubesti. Daca iti este sete sa te indragostesti, inseamna ca nu mai iubesti... Daca iti este frig langa cel pe care l-ai ales, inseamna ca nu mai iubesti… Daca arzi de dor de fuga si de duca, inseamna ca nu mai iubesti…

Daca ai impresia ca poti defini legatura dintre doi oameni prin glasul obisnuintei, prin vocea considerentelor, prin auzul fricii de singuratate, prin mirosul schimbarilor si al rasturnarilor de situatii, inseamna ca nu mai iubesti de fapt...

Daca genunchii nu ti se mai indoaie la vederea suferintei celui iubit, daca lacrimile tale nu cad la vederea lacrimilor celui de langa tine, daca in urma unei suferinte comune tu ramai in picioare si el nu se poate ridica de jos, daca copilul vostru devine mai mult al tau, daca in zambetul lui nu mai regasesti zambetul iubitului, daca pe degetul tau verigheta este doar o bucata rece si obosita de metal pretios ce atarna greu, foarte greu, incapabila sa patrunda in carne, inseamna ca nu mai iubesti...

Daca in ridurile Lui gasesti batranetea si nu trecutul sau amintirile voastre, inseamna ca nu mai iubesti… Daca iti doresti distanta in loc de apropiere, daca iti doresc aer in loc de sufocare, daca pe locul in care ai plantat visuri de copii si sperante acum nu mai creste nicio o floare, inseamna ca nu mai iubesti... Mai greu si mai blestem decat atat nu poate fi decat sa nu iti recunosti ca iubirea, acea iubire, a tacut.

Dana

Sursa: Garbo - Familie

---