Cand ajungi in situatia de a fi victima unui abuz sexual din partea celui pe care il iubesti, actul nu reprezinta numai o trauma fizica si psihica, ci tradarea principiului in sine al increderii si a tot ce reprezinta o relatie de cuplu. Mai mult decat atat, tradarea persoanei tale, a celei pe care se presupune ca el nu ar fi intentionat vreodata sa o raneasca si care acum nu isi poate reveni din amorteala deziluziei si a confuziei. Violul e viol indiferent de relatia dintre victima si agresor. In functie de asta exista, in fapt, diferente de perceptie si de reactii ale fiecarei femei, in urma acestei experiente. Se face asadar distinctia intre violul "strain" si cel "conjugal". Caracteristicile violului "strain" ii confirma denumirea din toate punctele de vedere. E vorba despre o persoana pe care nu ai vazut-o/cunoscut-o niciodata, iar agresiunea este de cele mai multe ori insotita de sentimentul de vinovatie al victimei, frustrare asupra careia planeaza intrebarile "De ce eu?" sau "Ce am facut pentru a merita asta?" In cazul violului "conjugal", lucrurile stau cu totul altfel. Exceptand trauma fizica si psihica, aici se poate vorbi despre violarea unor principii solide, care au guvernat cu succes o relatie indelungata de cuplu, pana in momentul "rupturii". Vorbim despre persoana pe care considerai ca ai invatat-o deja "pe de rost", pe care o respectai si o venerai pentru ceea ce credeai ca este, pentru felul minunat in care iti marcase existenta. Iubire si teama, tristete si fericire, toate au subscris candva cuplului vostru, partenerul tau fiind din perspectiva ta cel fara de care nu ti-ai fi imaginat viata. Violul "conjugal" contrazice cu atat mai mult ideea de cuplu a carui relatie este oficializata prin casatorie, dat fiind faptul ca spulbera orice nivel de incredere pe care o ai in partener si in propria persoana deopotriva. Violul "conjugal" implica trei subcategorii: 1) violul comis printr-o serie de gesturi brutale; 2) violul care presupune nu mai multa forta decat este necesara pentru convingerea victimei; 3) violul sinonim cu gesturi sado-masochiste. Daca violul "strain" este un act OBIECTIV de abuz (exista un "hazard" al intalnirii dintre victima si agresor, momentul contravine brusc stilului de relationare al victimei si nu implica sansa repetarii lui), cel "conjugal" trebuie inteles ca fiind rezultatul nefericit al unei RELATII mai mult sau mai putin abuzive sau chiar produsul unor atacuri emotionale puternice, ceea ce e cu atat mai traumatizant pentru victima. In acest caz, sentimentul este ca totul s-a intamplat pentru ca ea ar fi cerut sau provocat cumva circumstantele. Mai mult, temerile ei sunt augmentate de constientizarea posibilitatii de repetare a actului in orice moment. Urmarea ar fi ca femeia poate pune la indoiala propriul drept de a actiona impotriva agresiunii. Obisnuinta este din nefericire calea spre deceptie, prin acordul tacit al victimei asupra unui mod de viata distructiv. Pe de alta parte, un motiv intemeiat pentru care o femeie ar accepta umilinta de a fi victima violului "conjugal", este prezenta copiilor. Fie ca incearca sa redirectioneze spre ea o posibila agresiune asupra lor, fie ca se teme ca acestia sa nu auda din camera alaturata cum ea tipa ca nu are chef sa faca sex, femeia prefera sa evite o serie de situatii dezagreabile. S-ar parea ca violul reprezinta de multe ori si o tactica a agresorului de a-si mentine controlul asupra celei care s-a hotarat sa "puna piciorul in prag" si sa termine o relatie. Constrangerea verbala nefiind mai nou o solutie pentru persuadarea femeii pregatite sa renunte la propria nefericire, agresiunea fizica ramane o varianta preferabila din punctul de vedere al unor barbati. Conform normelor impuse de gandirea traditionala in ceea ce priveste "regulile" casatoriei, barbatii care inca isi asuma o serie de lacune culturale, considera ca li se cuvine obedienta sexuala a sotiei, iar femeile simt ca isi fac datoria in casnicie, indiferent de sentimentele mai mult sau mai putin placute pe care le implica acest lucru. Gandindu-ne, de pilda, ca de multe ori violul "conjugal" este initiativa celui aflat sub influenta alcoolului, e cert ca nu putem vorbi despre sentimente pozitive. In mod paradoxal insa, aproape ca se creeaza o contradictie in termeni: se poate numi viol ceea ce accepti? Problema victimelor unei asemenea agresiuni este ca nu o recunosc ca atare. Posibilitatea ca barbatul sa isi violeze sotia ramane undeva in sfera absurdului, consensul marital fiind un bun adapost pentru asta. In fond, care femeie are curajul sa isi acuze sotul de viol? Nuantele problemei sunt extrem de subtile, totul actionand mai cu seama in plan psihologic. Multe cazuri nu ies la lumina, tocmai pentru ca exista aceasta preconceptie care culmineaza cu reprimarea unor sentimente si chiar a unui stil de viata necorespunzator. Ai dreptul sa spui "NU"! Fie ca privim violul ca pe o problema de comunicare, fie ca il consideram un act de care barbatul nu este prin excelenta totalmente responsabil (exista necesitatea nativa de a face sex, iar cea care se afla in apropiere in momentul in care el "are chef", ar trebui sa accepte), fie ca ne pare a fi o chestiune de interpretare ("desi i-am spus ca nu vreau, se poate sa-i fi transmis semnale afirmative") sau una legata de contextul unor convingeri religioase (teama de pedeapsa divinitatii in cazul producerii unui conflict pe baza incalcarii regulilor casatoriei), violul tot viol se numeste, indiferent de forma sub care se manifesta. Faptul ca femeile cauta diverse motive pentru "a scuza" acest act, se explica prin refuzul de a accepta alternativa suferintei, a distrugerii posibilitatii de a avea incredere in cel alaturi de care traiesc, a umilintei si a faptului ca se impune problema denuntarii propriei vieti, la care din obisnuinta nu ar putea renunta. Acceptarea luptei cu nefericirea presupune insa invingerea oricaror temeri legate de faptul ca in momentul confruntarii esti singura impotriva a ceea ce ai sustinut candva in numele iubirii. Un articol de Alina Boicu
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: