Setari Cookie-uri

Este randul meu...

M-am bucurat foarte mult cand colegele mele m-au rugat sa mai scriu un articol pentru Kudika. Mi-au spus ca ati cerut o parere masculina asupra subiectelor dezbatute in ultimul timp...

In redactia noastra exista o competitie acerba si un orgoliu de necuprins. Fiecare incearca sa dovedeasca intr-un fel sau altul colegilor ca nu e interesat de ceea ce au scris ei. In realitate, toti ne intoarcem discret monitoarele si citim articolele colegilor. Cateodata ma supar in sinea mea fiindca unii au gasit subiecte mai bune decat ale mele, ca nu m-am gandit eu primul sa scriu despre una sau despre alta. Alteori simt ca a ramas ceva de spus in urma randurilor scise de un coleg, sau, mai rau, am impresia ca as fi scris cu totul altceva, ca vreau, dar nu pot, sa-l contrazic in toate felurile posibile. In oricare din aceste situatii m-as incadra, rezultatul este unul singur: imi doresc ca macar din cand in cand sa am ocazia de a-mi spune parerea in legatura cu ceea ce au spus ceilalti... si iata ce noroc a dat peste mine! Dragostea are dumunri incalcite, greu de strabatut; atat de greu incat cei mai multi se pierd in aceasta calatorie si nu reusesc nici macar sa zareasca luminita de la capatul tunelului. Altii, mai curajosi, sau poate doar mai norocosi au la dispozitie o perioada mult prea scurta de timp pentru a se bucura de iubirea adevarata. Se zvoneste ca ar exista si o atreia categorie, a celor care iubesc toata viata, eventual si dincolo de moarte. Poate ca nu sunt simple legende, dar nu as putea sa spun ca am intalnit reprezentanti ai acestei ultimi categorii. Revin la grupul al doilea: la cei care au norocul de intalni pe cel sortit, fie doar si pentru cateva momente. Poate ca nu au asigurat biletul spre fericire eterna, dar cu siguranta sunt mult mai norocosi decat primii, fiindca eu cred ca este mai bine sa iubesti si sa pierzi decat sa suferi latent fara a stii bine pentru ce. Daca esti norocosul care face parte din a doua categorie, atunci poti sa te arunci cu capul inainte. Se spune ca iubesti cu adevarat o singura data in viata. Cred ca acela este momentul in care merita cu adevarat sa iti pierzi capul si sa uiti de consecinte. Sa traiesti acolo unde esti numai tu cu el si sa faci totul pentru a-ti indeplini aceasta dorinta... in dragoste si in razboi totul e permis, iar daca am dreptate, momente mai frumoase decat cele petrecute alaturi de persoana iubita, nu vei mai trai. Iar daca stii ca traiesti cele mai bune momente din viata, oare nu traiesti pe muchie de cutit ca si cand maine ai muri. O melodie siropoasa spunea tare bine: daca maine nu vei mai trai, cei din jur ar sti cat de mult ii iubesti? Sper ca voi stati mai bine la acest capitol. Iar daca nu, ar fi bine sa luati rapid masuri: cand iubesti, arunca-te cu capul inainte si spera ca nu te vei lovi prea tare. Daca nu in aceste momente, atunci cand? Un articol de Jiji
Citește și:

Vizionare placuta


Kudika
21 Iulie 2006
Echipa Kudika
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.