Iubire toxica

entionez sa vorbesc despre cazuri normale. Nu intentionez sa vorbesc despre cupluri fericite care par a fi stigmatizate de dogmaticii din exterior. Nu doresc sa vorbesc despre iubire. Ma voi limita la obsesie, la obsesia de a fi alaturi de parteneri nepotriviti. Am abordat prima data acest subiect in articolul despre dependenta de iubire, dar simt ca mai sunt multe de spus, cu atat mai mult cu cat persoane dragi mie iubesc obsesiv, iar eu sunt spre sfasitul procesului de reabilitare. Poate ai iubit ingrozitor de mult, poate simteai ca nu poti trai fara el si ca orice actiune a ta nu pare a avea sens decat daca el este acolo, langa tine. Poate ca printre lacrimi, in clipele de singuratate ti-ai dat seama ca relatia voastra nu are sens, ca nu va potriviti, dar te incapatanezi sau te incapatanai sa ii mai dai o sansa. Sperai ca el este altfel cu adevarat, ca are momente proaste, dar in adancul sufletului sau, el este exact asa cum iti doresti. Poate esti tu de vina, poate l-ai provocat, poate accidentele tot mai dese, mania, lipsa de respect nu sunt trasaturi de personalitate sale, ci sunt simple intamplari, rezultante ale unor circumstante pe care intentionezi sa le eviti de acum incolo. Cazul 1. Never ending story El este prima ei iubire. Era in liceu cand l-a cunoscut si a simtit din prima clipa ca el ii este predestinat. S-au despartit, dar dupa cativa ani s-au reintalnit. Atunci au deschis un nou capitol al povestii lor de iubire. Primele luni au fost perfecte, dar dupa un timp el a devenit din ce in ce mai posesiv si intr-un acces de gelozie, a lovit-o o data, de doua ori, de mai multe ori. A trecut aproape un an de atunci si desi s-au despartit de cateva ori, ea nu a putut niciodata sa puna punct si sa o ia de la capat. Simte ca pentru ei nu poate exista decat punct si virgula. Este constienta ca este o relatie toxica, stie ca trebuie sa isi vada de drumul ei, dar nu se simte complet vindecata. Vrea sa il aiba langa ea pe parcursul perioadei de convalescenta. Dupa aceea, va renunta la el. Discutam astazi cu ea si cautam explicatii pentru ceea ce i se intampla. Este uimitor ca este constienta ca relatia lor nu are viitor, ca el nu se va schimba niciodata, dar continua sa ii stea alaturi. Mentionasem in articolul despre dependenta de iubire de cartea lui Robin Norwood si de faptul ca autoarea nu gaseste alta explicatie pentru iubirea obsesiva decat copilaria nefericita. Nu este si cazul prietenei mele, dar ea iubeste prea mult. O alta posibila explicatie ar putea subzista chiar in natura relatiei ei si in modul in care suntem educati sa iubim. Cazul 2. Eu Cazul meu. Imi vine dificil sa discut despre aceasta problema, dar ma gandesc ca poate mai exista o persoana care a trecut prin asa ceva si intrucat si mie mi-au fost deschisi ochii, as dori sa returnez favorul... Am avut si eu parte de povestile mele de iubire. De fiecare data cand iubeam aveam impresia ca niciodata nu am iubit atat de mult. Pana la un punct cand nu am mai fost in stare sa mai pornesc la drum intr-o relatie stabila. Explicatia pe care mi-am dat-o in primele luni de convalescenta a fost aceea ca poate am iubit prea mult, ca am secatuit si ca trebuie sa ma pun pe picioare pentru a (ma) putea darui din nou. Am asteptat, am cautat, dar nu am gasit. Care era problema mea? Nu cautam pe cine trebuie. Traiam in continuare in universul inchis al vechii iubiri si il cautam pe fostul partener in viitorii. Cautam acelasi tipar, ma straduiam sa gasesc in celalalt trasaturi ale celui pe care il pierdusem prea usor. Niciuna dintre relatiile cu cei care i se asemanau nu a mers si am refuzat orice relatie cu un barbat care era diferit de el. Si eu faceam greseala dragii mele prietene. Imi doream un alt final pentru trista mea fantasmagorie pe care o numeam iubire. Vroiam un final fericit, dar intrucat nu ma puteam intoarce la fost, am cautat sa imi inchei povestea alaturi de un substitut al sau. Vroiam sa demonstrez ceva. Vroiam sa demonstrez ca merit iubire. Simteam ca el nu a avut timp sa ma cunoasca cu adevarat si cautam sa ii implinesc asteptarile comportandu-ma nefiresc in compania altuia. Evident, am gresit si nu am reusit sa obtin pacea aceea interioara de care aveam atat de mare nevoie. Mi se repeta intruna zicala "cui pe cui se scoate", dar eu dadeam cu ciocanul, zdrobind orice farama de speranta in iubire. Cazul 3. Idealista Ea are nevoie mare de iubire. Vrea sa fie indragostita pana peste cap si nu crede ca iubirea poate fi altfel fata de cea proiectata in filme. Si-a creat un anumit profil al persoanei pe care o considera ideala pentru ea si in momentul in care i-a iesit in cale un posibil candidat, isi deschide larg bratele, inchide ochii si isi traieste visul frumos. Nu va ajunge sa il cunoasca vreodata pe partener, dar acest fapt nu o deranjeaza. Cauta si va cauta semnificatii ascunse ale gesturilor partenerului, incercand sa isi reconfirma imaginea vadit idealizata a necunoscutului de langa ea. Vede in partener doar potential, dar nu incearca sa il schimbe pe celalalt de teama sa nu il piarda. Ea "simte" ca celalt este asa cum isi doreste sau isi imagineaza ca va deveni de la sine asa cum il viseaza ea. Daca vede ca exista atat de mare potential, ea crede ca totul va decurge firesc, relatia evoluand catre finalul fericit pe care ea si l-a imaginat. Cazul 4. Sfioasa Nu are mare incredere in sine. Fie are niste conflicte in legatura cu modul in care arata, fie se simte victimizata. Are in permanenta nevoie sa fie cineva care sa o sprijine. Simte ca nu poate reusi prin fortele proprii. Nu se iubeste indeajuns si este uimita atunci cand cineva se apropie de ea daruindu-i ceea ce ea isi refuzase: iubire. Chiar daca partenerul pare a fi total nepotrivit, chiar daca relatia lor este insotita de conflicte, ea continua sa stea alaturi de celalalt de teama ca nimeni nu o va mai dori. Cazul 5. Incapatanata Totul era lapte si miere la inceput, in cuplul incapatanatei. In momentul in care fluturasii si aburii indragostelii s-au evaporat usor lasand loc luciditatii, ea realizeaza ca partenerul nu este ceea ce parea a fi. Simte ca nu se (mai) potrivesc, dar se incapataneaza sa resusciteze o relatie deja ingropata. Ea este atat de dependenta de iubire incat refuza sa mearga mai departe. Cazul 6. Teama de intimitate Ii este teama sa se deschida fata de cineva si de aceea alege o persoana nepotrivita, un partener care nu isi dovedeste afectiunea. Astfel, nu va fi nevoita sa se confrunte cu teama ei. Incapsulata, traind intr-un univers imaginar, in care personajele reale nu au dreptul de a interveni, ea alege acea persoana cu care oricum nu poate comunica. Cazul 7. Martira Dragostea inseamna suferinta. Daca nu suferi, nu poti sa spui ca ai iubit cu adevarat. Suferinta este testul ultim. Cei care il trec, au dreptul la iubire. Ceilalti sunt condamnati la banale indragosteli. Cam asa gandeste martira. Am observat ca au existat cateva comentarii pe Kudika despre legatura dintre iubire/ viata si suferinta. Nu sunt neaparat hedonista (poate utilitarista), dar consider ca suferinta trebuie eliminata. Ea este necesara uneori, dar nu este conditia suprema pentru reusita. Inteleg amanarea satisfacerii unor nevoi pentru realizarea unui scop/ unui ideal. Ii inteleg pe creatorii, care chinuiti de o idee, lucreaza zi si noapte pentru a o materializa. Uita de somn, de hrana pentru a putea duce la bun sfarsit, pentru a materializa acea dorinta impunatoare. Inteleg suferinta rezultanta a unor circumstante, a unor constante ale vietii (boala, moartea etc.). Nu inteleg, in schimb automutilarea de dragul iubirii. Daca si tu crezi ca iubirea si suferinta sunt doua fatete ale aceleiasi povesti, uita-te in jurul tau. Asculta povestea cuplurilor fericite, asculta cum deceniile nu au reusit sa le erodeze iubirea. Priveste-i cat sunt de fericiti. Au avut si ei momente dificile, dar nu sufera din cauza iubirii. Cazul 8. Femeia moderna Titlul este usor peiorativ. Am numit acest caz astfel intrucat consider ca epoca noastra faciliteaza aparitia unei noi femei. Este vorba despre femeia independenta, puternica, dornica de succes (rapid, eventual) si care este intr-o continua lupta cu timpul. Este atat de grabita, incat ajunge prea rapid in patul unui barbat. Se produce chimia, calcaiele iau foc, hormonii concureaza la Jocurile Olimpice, iar ea cedeaza imediat, gandindu-se ca se poate sari cu usurinta peste etapele iubirii. Nu conteaza daca nu il cunoaste bine pe celalalt. Il poate cunoaste si dupa ce fac sex. Raspuns gresit! Nu s-a produs inca o mutatie evidenta in constitutia femeii. Inca mai suntem romantice, nu putem disocia iubirea de placerea fizica. Daca in cazul unui barbat, sexul poate fi o simpla satisfacere a unei nevoi primare, femeia are nevoie de afectiune. Si daca nu o primeste inainte de a face sex, atunci va face tot posibilul pentru a o obtine dupa. Nu poti cunoaste o persoana dupa ce ati experimentat amandoi cea mai puternica deschidere. Vei fi marcata, oricat ai dori sa negi lipsa sentimentelor. Daca a fost bine, te vei simti legata de partener. Te vei indragosti si vei rata sansa de a il cunoaste. Sau vei amana aceasta necesitate. Placerea fizica iti va intuneca judecata. Iar deciziile bune se iau cand ai mintea limpede. In loc de incheiere Dupa cum se observa cu usurinta, nu am incercat sa ofer retete de vindecare. Asa cum nu exista boli, ci bolnavi, fiecare trebuie sa isi autoadministreze vaccinul potrivit. Am incercat, in schimb, sa ofer cateva posibile explicatii pentru fenomenul in cauza, sperand ca daca cineva se va regasi printre randuri, va realiza ca drumul pe care il parcurge este cel gresit. Un articol de Andra Micu

---