Cursa de 100m viteza

Cursa de 100m viteza
Kudika
21 August 2006

Pe locuri, fiti gata, start!

Pe locuri, fiti gata, start! Incepe cursa de 100 de metri viteza: femei vs barbati! Cine va reusi sa calce peste cat mai multe inimi in aceasta nebuneasca fuga prin viata? Cine va reusi sa parcurga primul drumul vietii si sa bifeze cat mai multe partide reusite? Si castigatoarea este... femeia! Femeile nu mai fac dragoste, fac cuceriri, nu mai au timp de sentimente, aduna trofee de parca intreaga viata a lor ar fi o competitie in care la sfarsit castiga cea care a frant cele mai multe inimi, dar care la randul sau a fost ranita de cele mai putine ori. In realitate, nu e nevoie decat o data, dar bine! Din nefericire, putini barbati sunt constienti ca ei sunt singurii vinovati pentru aceasta nebunie numita miscarea feminista. O femeie dezamagita in dragoste are doua optiuni: fie va avea curajul de a strange din dinti si de a merge mai departe, uitand si iertand pe cel care a ranit-o, fie va fi suficient de slaba cat sa invinuiasca toti barbatii pentru ceea ce a facut primul si sa devina o feminista inraita. O femeie romantica, visatoare, vesnic indragostita are mai multa forta in ea decat femeia fatala care calca pe inimi la tot pasul... fiindca este usor sa urasti pe toti si toate, dar este foarte greu sa ierti si sa inveti sa iubesti iar si iar ca si cand ar fi prima data. Din nefericire aceasta cursa nebuneasca nu este numai un joc al dragostei ci si unul al vanitatii. Poate ca in realitate doar jumatate din dezamagirile pe care le suferim in viata sunt de cauza "cardiaca"... restul reprezinta doar o mare lovitura data orgoliului. Aceasta lovitura data sub centura vanitatii este de multe ori interpretata drept suferinta din dragoste. Treptat se transforma in ura, apoi in resentimente si, intr-un final, devine o inversunare asupra tuturor purtatorilor de testicule. Suferinta din dragoste pe de alta parte presupune impacarea cu sine si cu cel ce te-a ranit. Sentimentul nu se transforma in ura, nu te macina pe interior, doare difuz, e drept, doare constant, dar ramane acea multumire de a fi cunoscut iubirea. Privesti in urma si esti fericit(a) ca ai avut norocul sa intalnesti dragostea, spre deosebire de majoritatea celor din jurul tau. Stii ca viata nu e nedreapta (asa cum sustin cele lovite in orgoliu), dar mai stii si ca para nu pica in gura lui Natafleata, trebuie sa o cauti si atunci cand o gasesti, trebuie sa o meriti! Iubirea vine la cei care sunt demni de a o primi, nu la cei care nu se apropie nici macar la 100 de metri de ea din teama ca isi vor leza orgoliul! Eu cred ca ar trebui sa ne iubim intre noi ceva mai mult! Sa renuntam la acest lung razboi al sexelor, fara indoiala cel mai aprig conflict din istoria umanitatii, sa invatam sa iubim si sa urcam o noua treapta in evolutie, treapta la care ne-am impotmolit inca de pe vremea lui Adam si a Evei. Un articol de Jiji
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: