Stiu ca esti departe de slabiciunea sufletului, ca si de celelalte cusururi omenesti iar virtutea ta e spirituala, altmiteri n-as cuteza sa rascolesc o amintire in care probabil bantuim amandoi si n-as nutri speranta c-as fi in stare sa-ti usurez soarta intr-o imprejurare atat de potrivnica, in fata unui judecator atat de aspru ca tine….Mi-a dat insa incredere taria dovedita a sufletului tau si curajul pus la incercare intr-un prilej atat de miscator. Probabilitatea faptelor si succesiunea intamplarii lor nu intra in discutie, caci drumul ce l-am ales pentru a da glas unor trairi inexplicabile trece probabil de firescul cotidian si devine inteligibil doar in mintea noastra. Dragostea isi ingaduie uneori nazuinte de neinchipuit, iar intangibilitatea acestora formeaza o lume in care deceptiile troneaza inlocuind suveranitatea ratiunii cu un regat al stupiditatii. Imaginea pe care am pictat-o in mintea mea, conturata cu aspecte desprinse din realitate m-au oprit sa-mi indrept privirea asupra altor oameni …dar cu toate acestea nu tintesc sa ma furisez in inima ta pentru a-ti smulge simtaminte ci doar pentru a incerca sa te inteleg. E probabil prea mult si aspir catre un pisc pe care oricat m-as stradui nu-l voi putea atinge insa aceste dorinte chinuitoare se hranesc in cele din urma din propria salbaticie iar tortura sufletului devine o stranie desfatare. In fond ce-mi pasa mie daca pasiunea e nechibzuita fara ratiune sau daca ratiunea e neputincioasa fara pasiune… Aparent e mai usor sa inlaturi pasiuni tulburatoare decat sa le stapanesti. E mult mai la indemana sa le respingi de la inceput decat sa le domolesti o data ce s-au abatut asupra ta .Caci in clipa cand ajunge sa puna stapanire pe tine, pasiunea e mai puternica decat cel ce-si inchipuie ca o conduce si nu va putea fi cu nici un chip indepartata sau diminuata. Ratiunea este puternica numai atata timp cat se tine departe de pasiune…E asemenea omului care se prabuseste in prapastie si nu mai stie de sine caci nu mai are cum sa se impotriveasca sau sa intarzie caderea, deoarece prabusirea indeparteaza orice hotarare sau parere de rau iar el nu se mai poate opri sa nu ajunga acolo unde de fapt n-ar fi trebuit sa porneasca. Dar mai e ceva doar al meu, ceva care nu va fi nicicand pangarit caci este zamislit doar de mine…ma poarta pe aripile lui si imi permite sa fiu acolo unde imi doresc… Visele noastre sunt de cele mai multe ori departe de realitate, se afla in subconstientul nostru si se hranesc din imaginatia noastra. Traim si visam la lucruri care se pot implini sau lucruri care nu se pot implini niciodata. Sunt oameni care isi fac din vise propriul lor paradis, o lume in care se refugiaza chiar si atunci cand ar putea alege alta cale spre implinirea celor mai simple idealuri...Eu nu-mi creez o astfel de lume ci pe baza unei realitati impletita cu espectanta hoinaresc fara a leza gandurile semenilor mei. Nu am facut decat sa ma imbat cu elixurul acelui sentiment pe care l-am refulat in inima mea si care nu credeam ca va iesi vreodata la lumina. Am trait clipa ...acea clipa pe care o voi pastra ca fiind cel mai de pret suvenir al meu... Clipa.... se naste in inima si cu glas tanguit, vine spre tine, spre mine, e calatoare odata cu timpul, purtatoare de doruri, de cuvinte, de sentimente si uneori de ura. Clipa nu iarta durerea din tine, dar nici din mine, se opreste uneori in lacrima de pe obraz, alteori se scalda in fumusetea impacarii. Clipa dorului vinde amintiri fumegande unei minciuni asternute pe buze, vindeca suspine aruncate trecatorilor ca florile de nu ma uita. E cea care a zamislit vise, a zambit, a plans, a suferit... Un articol de Gabriela Nicoleta
Cum sa decorezi o garsoniera in mod creativ. 4 trucuri pentru a ramane cu spatiu din plin
Puterea gandurilor: 10 idei toxice care iti distrug sufletul (si cum sa le combati)
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: