Nu o data am auzit invocat argumentul "e ceasul biologic", invocat, de regula, in chestiuni ce tin de relatii, camin, cuib, cum vreti sa le spuneti. Sincer vorbind, nu am auzit niciodata aceste cuvinte rostite din gura unui barbat, la persoana I singular. Asta ar fi chiar haios! Singurele persoane care invoca ceasul biologic drept argument suprem, scuza imuabila a oricarei decizii mai mult sau mai putin inspirate, sunt femeile. Cum "face" acest ceas biologic? Exista o alarma presetata care se declanseaza odata cu trecerea unui prag de varsta anume? Cum suna? La 25 de ani incepe sa ticaie invers, precum o bomba armata … tic-tac, tic-tac, cu mesaj aferent - "Mai ai 5 ani pana la prima varsta critica! Ar fi bine sa faci ceva cu viata ta. Get a real job!". 5 ani mai tarziu, alarma incepe sa ticaie mai repede si prinde si mai mult glas - "Ai 30 de ani. Oi fi avand tu o slujba buna, +/- barbat stabil, dar ovulele tale nu mai functioneaza ca odinioara…. Hurry!". Tic-tac, tic-tac, tic-tac… 35 de ani: "Ultima strigare. Inca mai poti face un copil! Banii adunati cu sarg te vor ajuta la medici, tratamente de fertilitate si programari la clinici." Panica-i mare si anii par ca se scurg mai repede ca la oricare varsta. 40 de ani: "Ding Dong! Time’s up. Ce facusi femeie?!?" Departe de mine gandul sa ma amuz pe seama ceasurilor biologice ambulante de pretudindeni, recte femeile. Departe de mine gandul de a face haz de necazul lor. Nu sunt, recunosc, la niciunul din pragurile critice evocate mai sus. Nici n-am auzit vreun ticait suspect pana acum in ureche/suflet/ovule. Drept e ca, fiind foarte aproape, mi-am ascutit simturile in toate aceste zone si incerc sa decriptez orice cod de alarma as primi. N-am primit nimic pana acum. Veti spune atunci, cu ce drept perorez, oarecum sarcastic, de mai bine de 1500 de semne, despre orologii interioare. Am in jur prietene cu varste critice. Cunosc femei care, din pricina ticaitului insistent, au facut anumite alegeri si au luat decizii pe care nu le mai pot revoca. Mai toate declama justetea gesturilor si a faptelor, insa, uneori, unda de regret se citeste lesne printre randuri. Nu cred ca aniversarea varstei de 25 de ani trebuie sa sperie o femeie suficient incat sa spuna DA primului barbat care cuteaza a-i pica in geunchi, cu un inel aferent in plisc. Nu cred, asemenea, ca sabia varstei de 30 de ani de deasupra capului trebuie sa ameninte intr-atat incat, de pilda, sa faci rapid un copil, trecand peste dorintele barbatului de langa tine. In fine, mai cred ca 40-ul rotund pe care-l vezi pe maini, la coada ochilor, sau la baza gatului, n-ar trebui sa fie-o scuza incontestabila pentru delasare, pierderea senzualitatii, a feminitatii si, de ce nu, a sexualitatii. Pentru toate astea si pentru inca multe, imi arunc, iaca, o parere, pe fibra optica ce-mi iese din casa. Un articol de Katerina Puteti citi mai multe articole semnate de Katerina pe blogul sau Armonia
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: