Doua zile

Conteaza mult cu cine si cum iti incepi viata sexuala. Am auzit povesti multe. Unele frumoase, altele triste, altele pline de cinism, altele oripilante (cazuri de viol). Noi hotaram motivul penru care vrem sa renuntam la virginitate (poate fi dragostea, simpla atractie fizica, sau dorinta de a deveni femeie, mai ales daca ai trecut de o anumita varsta). Nimeni nu are dreptul sa ne judece. Oricare ar fi acest motiv, este important sa ne gandim in primul si in primul rand la binele nostru, pentru ca acest moment special sa nu se transforme in suferinta. Cel putin astfel gandeam eu pana acum putin timp.

Virginitatea mea a fost foarte importanta pentru mine. Voiam sa-l intalnesc pe “Fat-Frumos”, sa simt ca el este “the one”, voiam ca prima data sa fie ceva special, plin de dragoste. Voiam ca acel cineva sa ma merite. Am pierdut mult din aceasta cauza. Am pierdut poate oameni care m-au iubit cu adevarat. Si asta numai din cauza incapatanarii mele. Si a aparul el, ingerul cu cornite de diavol, diavolul cu aripi de inger.

Nu a fost dragoste la prima vedere. Nu cred in asa ceva. Nici atractie fizica nu pot sa spun ca a fost. Cunoscandu-ne intr-un club, nu ma asteptam la mult de la el, nu ma asteptam sa vrea sa ne vedem a doua zi. Dar ne-am vazut, ne-am intalnit, am povestit multe, am fost la munte. A fost frumos. Iar seara s-a intamplat ceea ce eu asteptam de ani buni, ceea ce cineva trebuia sa castige dovedindu-mi mai multe. N-a fost nici pe departe asa cum mi-am dorit eu.

Mi-a promis ca relatia noastra n-o sa se termine acolo, ca el vrea sa continue. Nu l-am crezut. Si am avut dreptate. M-a sunat a doua zi, ne-am vazut zece minute. Si asta a fost tot. Nu ma astept sa ma mai caute. Si nu-l voi cauta nici eu.

Acum stau si plang, lacrimi fierbinti imi inunda inima zdrobita. Stau si ma gandesc oare de ce am asteptat atat? De ce am cedat atat de usor? Incep sa ma urasc. Nu pot sa mananc, nu pot sa beau. Nu pot sa ma obisnuiesc cu gandul ca am fost o simpla aventura a cuiva. Mi-a dat inca un motiv sa urasc barbatii. Inca un motiv sa nu mai am deloc incredere in ei. Nu-l invinovatesc pe el. A profitat de naivitatea mea de “copila de 22 ani”. Singura vina e a mea. Imi ziceam ca n-o sa sufar niciodata pentru un barbat. Am tratat toate relatiile cu superficialitate. Imi spuneam in gluma ca o sa mi se intoarca roata. Dar nu mi-am imaginat niciodata ca acest lucru se va intampla in doua zile. Si o sa dureze doar doua zile. E atat de ciudat ceea ce simt eu acum. Ura, dispret si, ciudat, dorinta de a-l mai vedea inca odata, dorinta de a ma mai strange in brate, de a ma saruta, macar prieteneste pe frunte.

Carmen

---