Setari Cookie-uri

Despre singuratate, in soapta

Despre adevarata singuratate nu vorbim decat in soapta. Nu putem spune tuturor despre ea. De altfel, ce mai inseamna o singuratate trimbitata? Nu vom recunoaste decat in fata noastra ca suntem singuri. Si uneori am preferat chiar eu sa mi-o ascund. Sunt destui cei care striga: Iata cat sunt de singur! Ca si cum ar merita elogii pentru singuratatea lor. Nu e nevoie sa le sporim randurile acestor.. sa-i numesc,solitari? Ei se plang in oglinda cu gandul de a trage de aici foloasele, in timp ce adevarata singuratate ne fereste de ridicol. Ea nu are decat rar nevoie de vorbe. Si, uneori, nu mai are nevoie nici de regrete. Am invatat asta de la viata.

Drumul care duce spre noi insine, duce in mod obligatoriu si spre ceilalti. Altfel nu se poate. Drumul care ne indeparteaza de lume, ne departeaza si de noi insene.

Avem nevoie sa credem in noi, dar stiu ca nu voi putea ajunge acolo unde sa fiu insami, decat solidara cu cei care iubesc aceleasi lucruri ca si mine.

Nu putem trai singure si toata singuratatea mea traita nu m-a invatat decat sa caut si am gasit ceea ce lipsea implinirii mele ca femeie. Am gasit fiinta de care aveam nevoie sa imi definesc implinirea. Si cat de fericita sunt!


Un articol de Alisia

Vizionare placuta


Kudika
7 August 2007
Echipa Kudika
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.