Pauza intr-o relatie, solutie sau preaviz pentru despartirea definitiva?

Ar fi minunat daca am stii cand sa dam drumul acelor detalii din viata noastra care ne fac rau si ne ranesc... Ar fi si mai minunat daca am putea sa facem acest lucru, punandu-ne in acelasi timp la adapost de orice sentiment de vina, de remuscare sau de suferinta. Ar fi nemaipomenit daca ai putea sa te eliberezi de tot ceea ce te doare. Exista insa unele momente intr-o relatie in care se ajunge intr-un punct mort.

Certurile, neintelegerile, dorinta de altceva, vorbele care ranesc poate neintentionat, dar o fac cu o intentie cruda, obosesc atat de tare incat se ajunge la concluzia ca pauza constituie cea mai buna solutie pentru ameliorarea relatiei. Unul sau ambii parteneri simt nevoia sa aiba mai mult spatiu si sa stea deoparte unul de altul, in ideea de a-si clarifica statutul viitor al relatiei lor. Si nu ma refer la relatiile care se afla la inceput de drum caci aici propunerea unei pauze coincide cu pretextul unei despartiri. Ma refer la relatiile pe termen lung, la relatiile in care pauza se impune ca o necesitate, insa se evita cu o inconstienta surda. Din aceeasi teama de despartire si din reticenta fata de schimbare...

Disperarea de a merge mai departe

Primul imbold pe care il ai in momentul despartirii este acela de a te crampona de partener si de relatie, asa imperfecta cum este ea. Ai tendinta de a-ti invinovati partenerul pentru propria nefericire sau, si mai dureros, esti inclinat sa vezi in propria persoana motivul principal pentru care relatia a esuat. Este foarte posibil sa-ti doresti cu disperare sa mergi mai departe cu relatia ta chiar daca stii ca situatia are cele mai mari sanse de a se agrava. De obicei, daca celalalt este cel care a initiat despartirea temporara, cel care accepta se simte si cel mai ranit. Ai tendinta de a te victimiza sau de a juca rolul martirului si nu vrei sa dai drumul lucrurilor care iti fac rau.

Trebuie insa sa admiti ca uneori pauza intr-o relatie este binevenita. Pauzele sau despartirile temporare sunt menite sa-ti deschida larg ochii. In timp, este foarte probabil sa realizezi ca a dori pe cineva care a incetat sa te mai doreasca sau care nu mai are ce cauta in viitorul tau este un mod de automutilare sufleteasca. Incetezi sa te mai pedepsesti cu propria-ti mana si accepti despartirea. Uneori a stii sa renunti constituie cel mai mare act de curaj si de demnitate. A te agata de o persoana sau de un episod din trecut care si-a indeplinit rolul in piesa vietii tale nu poate decat sa te infunde si mai tare.

---