Lacrimi de Valentines Day

Intr-un final, m-am hotarat ca, de ziua noastra, sa-i fac o surpriza de proportii – imi inchipuiam ca, astfel, o sa ne apropiem din nou, iar el se va relaxa, pentru ca eu credeam ca este foarte obosit din cauza serviciului!

Pe 14 februarie 2008 urma sa implinim patru ani de cand eram impreuna, asa ca iata ce am pus la cale: sa cumpar doua bilete de avion catre Roma, fara ca el sa stie, precum si sa fac rezervari la un mic hotel din Roma. Urma sa petrecem cinci nopti in acel oras fascinant, totul fusese pus la punct si platit de mine (cu ajutorul fratelui meu, bineinteles) si imi imaginam ca va fi cea mai frumoasa surpriza din viata lui! Insa surpriza a fost doar a mea, si a fost oribila…

Aveam bilete de avion pe 14 februarie, seara, asa ca in dimineata zilei de 14 m-am dus la el acasa, cu bagajele facute, pentru a-i face si lui bagajele, cat era la serviciu, iar pe la 4, cand se intorcea el acasa, sa ii spun de surpriza pe care i-o facusem… Locuia intr-o garsoniera inchiriata, iar eu aveam cheia, asa ca am intrat, stiind ca el nu avea cum sa fie acasa la acea ora – doar imi spusese cu o seara inainte ca urma o zi foarte incarcata pentru el si va lucra de dimineata devreme pana dupa-amiaza!

Nu voi uita nicicand momentul in care am deschis acea usa blestemata.

Ca in cel mai cliseistic film, mi-am vazut barbatul pe care il credeam sortit facand dragoste cu alta femeie.

Cerul s-a prabusit pe mine si tot ce-mi doream atunci era sa devin mica, mica, si sa dispar de pe suprafata pamantului pentru totdeauna.

Nu stiu cine era acea femeie, nu o mai vazusem niciodata. Nu am fost in stare sa fac nimic, sa intreb sau sa spun nimic, ci doar am izbucnit in plans. Un plans ingrozitor, care m-a tinut saptamani intregi, din care nu ma mai puteam opri. Toate visele mele, toate sperantele, planurile si plimbarile romantice pe care mi le imaginam la Roma s-au spulberat intr-o clipa. Halal Valentine’s Day, nu-i asa?!

Culmea disperarii mele a fost faptul ca Paul nici macar nu a incercat sa se justifice. Singurul lucru pe care l-a facut in clipa in care eu am intrat in garsoniera a fost sa strige: Ce naiba cauti aici? Apoi, m-a mai sunat o singura data, intrebandu-ma ce faceam cu bagajele facute la el in casa. Nu i-am spus niciodata despre surpriza pe care doream sa i-o fac, el probabil si acum isi imagineaza ca eu vroiam sa ma mut la el acasa si, astfel, sa-i ingradesc “libertatea”.

Pana in momentul in care scriu aceasta epistola, ranile mele s-au vindecat… Am plans atat de mult, incat mi-am varsat toata frustrarea si durerea. Insa, luna asta e Valentine’s Day si noi am fi putut implini 5 ani, iar mie imi este teama ca ranile sa nu se deschida din nou…

---