Iubirea este totul

Iubirea este totul
Kudika
11 Martie 2009

Un prieten, care a suferit mult mi-a spus ca nu inseamna nimic sa iubesti, ci sa fii iubit. Am incercat, cum am putut, sa-i dau un raspuns.

Un prieten, care a suferit mult mi-a spus ca nu inseamna nimic sa iubesti, ci sa fii iubit. Am incercat, cum am putut, sa-i dau un raspuns.

A iubi inseamna totul. Iubirea e ceva de sine statator. Exista sau nu.

La ce folos ca cineva te iubeste daca Tu nu iubesti ? Nu e vorba de egoism… Dar noi, oamenii in general, ne confundam intre noi, respectiv sentimentele sau logica sentimentelor, mai bine spus. Desigur, aceasta este societatea. Dar, sa fim realisti: nu propria persoana conteaza cel mai mult ? Sincer acum. Il aud pe un domn X ca-mi spune : "As merge pana pe luna si inapoi pentru tine", dar, daca eu nu simt nimic pentru el atunci gandesc ceva de genul : "Ce naibii sa caute asta pe luna? De unde pana unde m-ar interesa asta?". Aa…romantismul ! Si ce e romantismul ? Prima faza a iubirii adica atunci cand esti indragostit. Ce sa spun ? Sunt doar cuvinte si toate cuvintele frumoase nu mai sunt originale. Sunt un cliseu.

Iubirea se simte. Nu are nevoie de cuvinte. Iubirea e ceva intim sau, ma rog, ar trebui sa fie ceva intim deoarece iubirea exista in 2. La randul meu il intreb si eu pe domnul X ce intelege prin iubire. Dar atunci cand va raspunde se va pierde originalitatea, fiindca va spune ce spune toata lumea si-si va pierde intimitatea tocmai fiindca implica pe toata lumea.

Nu sunt pesimista… sunt chiar optimista. Nu cred in iubire, doar sper la ea. Daca as crede atunci s-ar intampla ce se intampla de obicei cand crezi in ceva : ori ai fi luat de naiv ori ti-ai supraestima relatia in care esti. Si ambele ipoteze duc la esec. Eu sper: sa mai existe oameni carora nu le e frica sa spuna ce gandesc, ca mai exista oameni care viseaza, care se joaca cu timpul fara a le fi frica ca mai tarziu vor avea regrete.

Daca e ceva in ce cred cu adevarat atunci acel ceva e destinul. Cred in acea maxima conform careia ce ti-e scris in frunte ti-e pus. Da… putem incerca sa fraierim ( iar cei norocosi sa reuseasca pentru un timp) destinul. Dar e amageala. Tot acolo unde trebuie sa ajungem vom ajunge. Ca ocolesti, ca sari parleazuri, ca o iei de-a dreptul sau ca la o rascruce o iei in partea cealalta…finalul calatoriei e acelasi. Timpul trece intr-adevar dar orice ai face nu-l poti opri. Ce poti face e sa faci ceea ce trebuie si daca e posibil sa faci ce-ti place. Pentru ca mai tarziu sa nu ai regrete. Chiar daca suferi, chiar daca pierzi…sa nu-ti para rau pentru ce-a fost fiindca atunci cand te gandesti la anii care au trecut, timpul se opreste pentru un moment in loc dandu-ti posibilitatea sa-ti vezi viata de pana atunci ca pe un film. Abia atunci ai marea sansa a destinului fiindca poti vedea unde ai gresit si ce poti repara in viitor.

Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: