Setari Cookie-uri

Parintii mei nu il vor

Traditia spune ca barbatul trebuie sa vina sa ceara femeia de nevasta la parinti, ceea ce denota ca incuviintarea acestora ar fi importanta. Cu toate aceste nu parintii sunt cei care vor avea casnicia respectiva, ci cei doi implicati in cuplu, deci.... sfatul parintilor trebuie sa ramana doar la nivelul de sfat ci nu de impunere. Fara a supra sau a exagera, cred ca atitudinea parintilor fata de relatia de cuplu a copilului lor trebuie sa fie una de bun simt, ci nu de impunere!

Traditia spune ca barbatul trebuie sa vina sa ceara femeia de nevasta la parinti, ceea ce denota ca incuviintarea acestora ar fi importanta. Cu toate aceste nu parintii sunt cei care vor avea casnicia respectiva, ci cei doi implicati in cuplu, deci.... sfatul parintilor trebuie sa ramana doar la nivelul de sfat ci nu de impunere. Fara a supra sau a exagera, cred ca atitudinea parintilor fata de relatia de cuplu a copilului lor trebuie sa fie una de bun simt, ci nu de impunere!

Eu traiesc experienta unei astfel de impuneri! Parintii pur si simplu ma pun sa aleg intre dragostea fata de ei si dragostea pe care i-o port logodnicului meu, iar aceasta alegere mi se pare inutila, fara nicio urmare pozitiva indiferent ce as alege si consider ca sacrificiul fie pentru parinti, fie pentru el ar fi prea mare pentru mine. Si totusi ce sa fac, cum sa ii conving ca nu este bine sa imi dea un astfel de ultimatum? Cum sa ii conving ca ii iubesc, dar am nevoie de libertate in ceea ce priveste planul alegerilor din viata mea.

Citește și:

Probabil ca va ganditi ca as fi o pustoaica si evident parintii incearca sa ma “salveze”. Dar nu, nu sunt, ba chiar am o profesie stabila, un job bun, o casa din propria munca si o masina tot din munca mea achizitonata, nu sunt nici prea tanara dar nici foarte batrana, insa undeva la limita varstei cand ar trebui sa intemeiez o familie: 30 de ani. Barbatul de langa mine chiar este tot ce mi-am dorit vreodata, e realist si puernic, asa cum imi doresc eu sa fie un barbat, caci nu sunt o visatoare, este atent cu mine si prin actiunile si increderea pe care o are in mine in diverse activitati imi demonstreaza ca ma uibeste. Ma consider o norocasa ca am putut gasi barbatul visurilor mele.

Va ganditi probabil ce au ai mei impotriva... Ei bine... eu sunt medic, ei medici si vor tot un medic. Mi se pare stupid, dar ei chiar sunt seriosi cand spun asta. Logodnicul meu nu este medic, are o functie importanta, dar niciun punct comun cu medicina. Parintii mei vor sa le continuu afacerea (au un cabinet) si ar dori ca aliatul meu sa-mi fie o persoana de incredere, adica medic, asa cum au fost si ei. Eu tot incerc sa le explic ca nu pot urma modelul lor de cuplu, sunt pur si simplu o persoana diferita, dar nu am cu cine ma intelege.

Citește și:

Nu stiu daca au trecut si alte cupluri prin situatia mea, dar este groaznic. Nu inteleg de ce parintii mei nu imi inteleg si nu imi respecta fericirea, nu pot sa ii conving ca fericirea mea nu sta in acea clinica (de care oricum ma voi ocupa cu toata constiinciozitatea de care pot da dovada) ci in multumirea si impinirea sufleteasca! Cum sa alegi intre dragostea pentru parinti si cea pentru iubit? In primul rand “de ce” sa fii obligat sa faci o astfel de alegere?

M-am tot gandit si inca nu am gasit solutia potrivita... m-am gandit sa merg la risc, sa ma casatoresc cu el in speranta ca ai mei parinti ma vor iubi in continuare sau... nu ma vor mai considera copilul lor (asa cum imi promit dealtfel). In plus, faptul ca ei ar fi capabili sa ma dea la o parte imi sustine hotararea...

Si totusi, care e solutia?

Alina

Vizionare placuta


Kudika
11 Mai 2009
Echipa Kudika

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.