Amantele printese si sotiile cenusarese... Nu incepe asa maneaua... pardon, ar fi trebuit sa spun cantecul, versurile de inspiratie orientala. Nu, nu... nu e cazul sa va speriati la fel cum ma sperie pe mine fapte din realitate. Pe vremea mea, unii mancau la scoala cultura pe paine ca nu exista caviar pe toate bancile, se asculta si Beethoven ca inca nu se nascuse vreun A sau B minune, se credea ca cel mai bine este sa-ti pasti oile acasa si sa le lasi sa moara de sete, nehranindu-le cu apa de la moara.

Par deshidratat, aspru si lipsit de stralucire? Am gasit solutia!

Pe vremea mea, exista frica ca urechile vecinilor abia asteapta sa se ciuleasca si sa auda mai bine, ca buzele abia asteapta sa se miste in virtutea principiului “cine stie cat mai multe, stie mai bine.” Ma indoiesc ca o sa implinesc vreodata 100 de ani. Dar pe vremea mea... frica asta exista. Era autentica si reala. Intr-un fel, o identificam cu respectul. Fata de tine, fata de ceilalti. Dar, repet... se intampla pe vremea mea.

Si in timpurile mele existau rufe care trebuiau spalate, insa se spalau in incinta locuintei, intre ochii si sufletele care ii insufleteau peretii, intre oameni fara de care pereti sunt doar niste pereti. Pereti goi, fara trairi, fara iubiri, fara uri, fara viata... Niste ziduri, un beton... Bartamai cocolosul nu se arunca asa, cu una cu doua in trecatori si nu asteptai apoi sa culegi reactiile. Nu aruncai cu bata in balta sa vezi cum altii privesc valurile cum se tulbura. Nu asteptai sa fii compatimit, inteles, nu considerai ca daca esti vorbit urat si de rau este ceva de bine atata timp cat esti vorbit. Iti cautai iertarea, izbavirea, uitarea, durerea, fericirea acolo unde stiai ca sunt de gasit, nu in afara lor, in ochii, aprobarile, criticile si acuzele altora. Dar, cu riscul de a deveni plictisitor, frustrat, batran, ramolit si rebundant, asa era... pe vremea mea.

Astazi, asa este la moda in unele curti stralucite de oameni obisnuiti sau de oameni cu pretentii. Doamne fereste, nu ca nu as avea de lucru in propria curte, dar benoclatul in cea a vecinilor ma face sa vad mai bine ceea ce nu mi-as dori sa am in a mea. Si una si mai grozava, astazi este la moda sa fii barbat si inca unul slab de inger, supus pieirilor si greselilor omenesti. E chiar sic daca poti si sa te mandresti cu asta. Daca ai de toate incepand cu vila, masina, vreo 2-3 apartamente in afara urbei, buzunar gros ca sa achiti facturi groase la hoteluri instelate iti poti permite luxul de a fi barbatul care de dragul unor picioare lungi si matasoase uita de casa cu familie si sotie.

Ce trebuie sa stie orice barbat despre femeia pe care o iubeste
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: