Setari Cookie-uri

Ruleta ruseasca a iubirii: Totul sau nimic

Nu de putine ori am meditat la povestea cu sufletele pereche si la faptul ca fiecare are pe lumea asta jumatatea lui si am ajuns chiar sa cred ca mi-am gasit acea jumatate care ma intregea, in bratele lui ma simteam speciala, ma simteam protejata, simteam ca mi-am gasit rostul pe lume, care in viziunea mea era acela de a ramane lana el, de a forma o familie si de imbatrani langa el.

Am evoluat in timp, am inceput sa primesc din ce in ce mai mult de la el, venea mai des in viata mea, statea mai mult cu mine si cand pleca nu mai era asa sigur ca vrea sa plece, dar tot pleca si tot el se intoarcea... iar eu imi alternam sentimentele de fericire si tristete in functie de venirea sau plecarea lui de langa mine.

Nu puteam sa imi gasesc singura linistea, credeam ca daca il pierd pe el pierd totul, pierd iubirea, pierd ce e mai bun din mine. In mine era o lupta continua, voiam sa renunt la el, dar nu puteam sa nu-l primesc inapoi cu bratele deschise, eram fericita, dar si nefericita in acelasi timp.

Pana intr-o zi cand am inteles ca nu EL imi provoaca nefericirea, ci eu singura pentru ca ma multumesc cu putin...am inteles si ca nu EL ma face fericita, ci iubirea pe care i-o port. Si in acea zi am decis sa joc ultima carte si sa risc sa pierd totul sau sa am totul: pe EL.

Mi-a fost foarte greu sa inteleg de ce dupa 3 ani in care m-am multumit cu putin doar sa-l simt aproape din cand in cand si cand in sfarsit il aveam din ce in ce mai mult, il aveam zilnic, am decis sa plec chiar eu de data asta... In prima faza am crezut ca am plecat de frica sa nu mai plece el si am regretat, dar acum am inteles de ce am plecat de fapt: pentru ca am ajuns sa ma iubesc si pe mine asa cum il iubesc pe el. Iar azi sunt mult mai fericita decat atunci cand dadeam din coada ca venea la mine pentru ca azi iubesc de doua ori mai mult: il iubesc pe el si ma iubesc si pe mine! Si pentru ca ma iubesc pe mine atat de mult cat il iubesc pe el nu vreau sa ma mai multumesc cu firimituri, joc ultima carte, vreau totul sau nimic.

Am ales sa plec tocmai pentru ca nu o sa fiu niciodata fericita langa el daca primesc doar jumatati de masura, dar sunt fericita acum pentru ca iubesc de doua ori mai mult, iar iubirea inseamna tot...sa dai tot, sa ierti tot, sa suferi tot, sa speri tot...si tocmai pentru ca am invatat sa ma iubesc, indraznesc sa imi doresc sa fiu iubita...atat de mult cat ma iubesc eu si cat il iubesc pe el...

O poveste de(spre) dragoste scrisa de Andreea Dulica

Citește și:

Vizionare placuta


Kudika
11 August 2009
Echipa Kudika

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.