Arta de a trai

Cu o saptamana in urma, din cauze obiective de mine a trebuit sa stau cateva zile intrun mediu mai putin primitor si avand destul timp la dispozitie am incercat sa conversez cu diferite persoane din jurul meu care aveau atatea si atatea pareri in legatura cu modul in care ne administram viata. Arta de a trai este un subiect fascinant in sine. Tot asa de fascinante sunt preliminariile artei de a trai: practici, tehnici, studii si cercetari personale care ne permit sa practicam sau sa traim asa cum ne dorim. Inca de la inceput trebuie mentionat ca nu poate exista o cale standard de a ajunge la practica artei de a trai. Am constatat ca mai mult sau mai putin constienti, cei mai multi dintre noi suntem preocupati sa stim cum sa traim, cum sa ne conducem optim viata proprie si cum sa traim plenitudinea vietii. Toate acestea sunt definite generic sub termenul de fericire. Trebuie sa admitem ca avem o preocupare obsedanta sa fim fericiti, aceasta se reflecta in multitudinea de activitati rezultate din felul in care ne traim viata. Cineva spunea ca 90% din arta de a trai este sa poti accepta ca atare pe cei din jurul tau, cu ideile si conceptiile lor. Ca, atat timp cat nu te poti adapta la cerintele societatii esti considerat o nulitate. Chimicale industriale foarte toxice �i agen�i cancerigeni ne invadeaza viata de zi cu zi prin substantele pe care le gasim in pasta de dinti, lotiuni sau creme solare, sampon, balsam, spumantul de baie �i detergentii pentru uzul casnic, produse pe care noi le credem sigure �i sanatoase. Traim intrun haos total si nu mai reusim sa realizam ce este bine sau nu, atat timp cat este la moda este ok si nu putem sa ne consideram decat fericiti ca am reusit sa beneficiem de anumite lucruri si ca putem fi in pas cu ceea ce se intampla in societate. Din pacate in ziua de azi, independenta este supraestimata, se pune prea mare pret pe a fi liber, a fi emancipat - si aceasta din doua motive. In primul rand, idependenta este o reactie la situatiile in care altii ne-au impus vointa lor, ne-au folosit, ne-au manipulat, ne-au controlat, netinand seama de propriile noastre valori, de dorintele noastre. Se poate ajunge in acest caz la situatii-limita in care oamenii se degreveaza de toate responsabilitatile din familie, societate sau profesionale. In al doilea rand, este nevoie de multa incredere in sine pentru a trece la un nivel superior. Probabil ca ati intalnit si voi persoane cu care este imposibil de comuicat deoarece nu accepta sub nici o forma parerile, sfaturile, propunerile altora. Care este modul in care gandesc aceste persoane? Fac asa cum vreau doar eu pentru ca doar eu stiu cum este bine, doar eu sunt in masura sa hotarasc, doar eu pot sa emit o judecata de valoare . Ce este de fapt mai important?Am purtat mai multe discutii si fireste ca toate se invarteau in jurul banilor in raport cu celelalte aspecte ale vietii. Ce conteaza de fapt? Banii sau fericirea? Banii sau timpul liber, sau viata personala, sau cum ii poti ajuta pe ceilalti? Avem nevoie de un sentiment de implinire, avem nevoie de siguranta, avem nevoie sa ne simtim impliniti, sa ne simtim conectati la aceasta viata tumultoasa, simtim nevoia de a ne dezvolta, de a contribui, Dar oare , ne cere cineva sa schimbam lumea? Sunt atat de multe gesturi mici cu care ne-ar fi mai usor sa ne facem viata sa para macar mai usoara. Este atat de simplu sa ne acceptam asa cum suntem fara sa ne raportam la ceilalti. Ce este de fapt fericirea in ziua de azi? Bogatie materiala, impluta cu masini si case de lux, haine cat mai scumpe si bijuterii extravagante. Acestea sunt mai nou standardele dupa care ne conducem viata. Si nu ne mai gandim ca , de fapt, fericirea este ceea ce hotaram sa acceptam. Nu ne gandim ca ne cautam fericirea intro directie gresita. Toti avem visuri si aspiratii, toti participam la acelasi obiectiv si anume sa fim fericiti. Cea mai mare provocare a oamenilor este ca nu stiu ce inseamna sa fii cu adevarat fericit si oare cum s-ar simti daca ar dobandi aceasta fericire. Isi petrec viata frustrati ca ar fi putut face mai mult sau ca ar fi putut fi fericiti daca ar fi avut mai multi bani, o slujba ideala…. Eu, personal am ajuns la concluzia ca fericirea se poate castiga numai prin propriile resurse interioare si ca de fapt nu exista unitate de masura a vietii sau mai bine zis, a fericirii, nu am auzit pana acum pe nimeni spunand ca este 49% fericit sau 82%.... Poate ca daca am fi mai buni ,chiar si doar cu noi insine am fi cu siguranta mai fericiti, si poate ca daca am gasi fericirea noastra in viata celor din jur ne-ar fi mult mai bine. Ar trebui sa ne construim un echilibru intre ceea ce avem si ceea ce dorim sa avem, sa incercam sa privim partea plina a paharului, si cu siguranta ca ne-am simti mult mai bine. Un articol de Margo Iacob

---